Biserica Săsească din Reghin, construcție-enigmă ce prezintă presupuse urme ale Cavalerilor Teutoni

Biserica Evanghelică din Reghin, cunoscută ca Biserica Săsească, a cărei construcție a început în anul 1330, deține patru elemente de arhitectură extrem de rare în Europa, motiv pentru care se presupune că această construcție este opera unor arhitecți aparținând Ordinului Cavalerilor Teutoni.

Dintr-un manuscris aflat la Biblioteca Municipală „Petru Maior” Reghin, întocmit de arhitectul Gustav Müller, aflăm că Biserica evanghelică-lutherană din Reghin este o „construcție enigmă”, care se remarcă prin patru elemente extraordinare și foarte rare: o fereastră gotică din jurul anilor 1400, consolele cu guler de piatră de la nervura arcaturilor încrucișate deasupra corului, inscripția în piatră din cor și firida de șezut din cor.

Din studiul arhitectului aflăm că această biserică deține o fereastră descoperită după 300 de ani, „o creațiune gotică ce cu greu se va mai găsi undeva”, fiind singura păstrată din cele patru ferestre care luminau nava principală. Arhitectul arăta că doar această fereastră a fost „salvată și păstrată pentru posteritate”, iar după lucrările de lărgire a clădirii, efectuate în anul 1630, această fereastră a ajuns într-un loc din pod, unde a fost salvată de la distrugere.

Fereastra a fost adusă la lumină în timpul lucrărilor de restaurare din anul 1928 și a fost întrebuințată la încadrarea plăcii comemorative a eroilor din primul Război Mondial.

Documentul relevă că elemente asemănătoare celor care compun această fereastră se găsesc doar la Poarta de Aur, la intrarea în sala de capitul de la Marienburg, motiv pentru care „se poate, deci, presupune că această creațiune este opera unei echipe de construcții aparținând Ordinului Cavalerilor Teutoni”.

Cea de-a doua raritate o reprezintă consolele reliefate cu guler de piatră la nervura arcaturilor încrucișate deasupra corului, prevăzute cu o serie de împletituri și care înfățișează o rozetă de flori: „Console centrale de piatră având această formă și execuție nu pot fi găsite la niciunul din monumentele istorice din întreaga Transilvanie; există la Poarta Winterren din Marienburg, Prusia de Est, realizate într-o formă asemănătoare, însă nici pe departe nu se apropie de concepția artistică bogată a celor existente la corul bisericii din Reghin”, se arată în document.

A treia raritate este o inscripția în piatră din cor, din 1330, pe care este menționat patronul bisericii, Magistrul Thoma, aceasta fiind cea mai veche inscripție în piatră din Transilvania medievală: „Anno Domini MCCCXXX construitur domus Marie tempore Nicolai plebani cum rebus magistri Thome patroni ecclesie”.

Arhitectul ne spune că inscripții în piatră datând din Evul Mediu se pot găsi în ordine cronologică la următoarele monumente istorice din Transilvania, cea din Reghin fiind cea mai veche: 1. biserica evanghelică-lutherană din Reghin, anul 1330; 2. Biserica reformată din Teiuș, anul 1449; 3. Cetatea Bran, anul 1452; 4. cetatea Hunedoara, anul 1452; 5. Cetatea Brâncovenești, de lângă Reghin, din anul 1537; 6. Turnul orașului vechi din Dej, din anul 1578.

De asemenea, firida de șezut din cor este menționată în document ca fiind a patra raritate, din piatră, în nicio construcție din Transilvania nemaifiind întâlnită una asemănătoare: „Firida de șezut din cor trebuie menționată ca a patra raritate, fiind demnă de remarcat ca o lucrare din cele mai temeinice în comparație cu firidele de șezut din corul celorlalte biserici din Transilvania. Această firidă de șezut este din piatră, pe câtă vreme celelalte construcții de acest fel din alte biserici din țară, n-au arhitectonica normală și constructivă, unele părând a fi construite din stucghips”.

Biserica Săsească din Reghin mai deține arcade cu profile extrem de bogate, de asemenea specifice stilului Ordinului Cavalerilor Teutoni, o firidă pentru sacramente aflată în cor, cu forme de relief romane, o consolă cu guler de piatră așezată ca suport la scara răsucită care urcă în turn, cu ornamente de frunză de vie.

Biserica Evanghelică din Reghin este cel mai vechi lăcaș de cult din oraș, iar de-a lungul timpului a trecut prin patru perioade de construcție, iar din această perspectivă îmbină mai multe stiluri arhitecturale, începând de la goticul timpuriu până la goticul de tranziție.

Biserica a fost incendiată în 1708 în timpul răscoalei antihabsburgice, conduse de Francisc Rákóczi II, fiind reparată abia după 70 de ani, când au fost introduse elemente arhitecturale în stil baroc, cum ar fi bolta navei principale de tip bohemian, și a fost înălțată una din navele laterale, primind două rânduri de galerii. În timpul Revoluției din 1848, biserica a fost incendiată din nou, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851.

Arhitectul Gustav Muller susține că a treia perioadă de construcție a fost în jurul anului 1630, prin atașarea capelei Sfântul Laurențiu în partea sudică a bisericii. Studiile ulterioare arată că, în realitate, Gustav Müller ar fi confundat anul construirii capelei, cu anul amplasării cadranului solar, care se află pe contrafortul din mijlocul laturii sudice a capelei. Cadranul solar are culoare neagră, este pictat pe suprafața pietrii, iar deasupra acestuia se observă anul 1630.

Cele mai mari lucrări de restaurare au avut loc între anii 1927 și 1930, și au fost conduse de Gustav Müller, arhitect al Reghinului, dar și în perioada 1959-1961.

Stilul bisericii este gotic, descris de contraforți și de arce ogivale, iar anul 1551, care este înscris în partea superioară a bisericii, atestă anul trecerii de la catolicism la luteranism a comunității, în frunte cu preotul Josephus Kimpius.

Biserica are un plan bazilical cu trei nave, un altar poligonal și un turn cu înălțimea de 47 de metri, aflat în continuarea navei centrale, iar ancadramentul folosit este unic în Transilvania, având figuri umane pe post de console la arce. Cele patru turnulețe de pe turnul cel înalt, de 47  de metri, atestă dreptul de judecată al Reghinului.

(Sursa: www.agerpres.ro)