REPORTAJ. Ambisco, ferma „ca-n Olanda” de lângă Reghin

L-am întâlnit pe Marcel Căpuşan în plină activitate, la ferma de familie pe care o conduce cu multă pricepere şi dedicare aflată în apropiere de comuna Petelea, la circa 2 kilometri sud de municipiul Reghin, pe Drumul Judeţean 153 Reghin – Sovata, în punctul denumit Mociar.

1.200 de capete de bovine

Afacerea a demarat în anii 90, iar în timp ferma s-a dezvoltat practic în două ferme, una cu vaci de lapte, cealaltă cu tineret. În total, peste 1.200 de bovine sunt crescute de echipa inginerului Marcel Căpuşan, fermier şcolit mai întâi prin activitatea de zi cu zi desfăşurată la fermă ani la rând alături de tatăl său, mai apoi prin cursurile Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj Napoca şi în prezent prin diverse vizite de informare făcute în ţări europene cu tradiţie în domeniul creşterii bovinelor de lapte. „Avem o afacere de familie, începută cu 20 şi ceva de ani în urmă de tatăl meu, care a fost tehnician veterinar. Partea de zootehnie am început-o împreună, toată familia, iar în prezent avem două ferme, una de tineret şi una pentru vaci de lapte. Lucrăm aproximativ 1.000 de hectare de teren, avem 1.200 de capete de bovine şi foarte, foarte mult de lucru”, povesteşte fermierul care administrează societatea Ambisco SRL, cea care se ocupă de destinele fermei şi care potrivit portalului www.listafirme.ro în anul 2015 a asigurat 43 de locuri de muncă şi a derulat afaceri de 9,8 milioane lei.

Laptele, vândut la Albalact-Lactalis

În prezent, producţia de lapte este vândută către compania Albalact, achiziţionată recent de grupul francez Lactalis, iar colaborarea este considerată benefică de ing. Marcel Căpuşan. „Avem o colaborare de aproape 15 ani cu ei. Vindem la Lactalis toată producţia pe care o avem, spre norocul nostru sunt nişte procesatori serioşi alături de care încercăm să depăşim momentele acestea mai puţin aşteptate într-un business de această natură”, mărturiseşte fermierul.

Producţie la nivelul fermelor olandeze

Referindu-se la producţia de lapte, ing. Marcel Căpuşan prezintă date concrete, monitorizate în timp real la calculatorul din birou. „Vacile sunt grupate în funcţie de starea lor fiziologică şi producţia lor de lapte. Sunt puse pe mai multe grupe şi avem şapte grupe de producţie de lapte, începând de la vacile aflate la 21-30 de zile de la fătare, avem două grupe de producţie mare însemnând o medie de peste 28 de litri, şi avem şi o grupă medie, în care se introduc vacile cu gestaţiile mai avansate, spre înţărcare şi o grupă cu tot ce înseamnă vaci aflate sub tratament. Media pe fermă la 305 zile pe lactaţie astăzi este de 9.185 de litri. La prima sută de zile 3.111 de litri, la a doua sută de zile 6.168 de litri şi la 305 zile pe lactaţie încheiată 9.185 de litri la un număr de 400 de capete mulse. Acum două luni am fost în Olanda la o fermă şi producţia medie pe ferme pe toată ţara era de 9.200 de litri de lapte”, subliniază fermierul.

Resursa umană, problema nr. 1

Rezultatele obţinute de echipa condusă de ing. Marcel Căpuşan sunt cu atât mai remarcabile cu cât activitatea zootehnică este presărată cu numeroase greutăţi, două dintre acestea referindu-se la finanţare, respectiv la resursele umane. „Am avut în 2005 o tentativă pentru a accesa bani europeni, proiectul a fost aprobat în 2008 şi până la aprobare ne-am „lecuit” din cauza problemelor ivite şi am decis să renunţăm. Ulterior, am accesat credite de la Banca Transilvania, cu care avem o colaborare bună, cu urcuşurile şi coborâşurile ei, cauzate de terţe motive, de economia instabilă şi de alte probleme care apar din cauza instabilităţii. Cea mai mare problemă care cred că este nu numai a mea e cea de resurse umane. În România sunt finanţatori, bănci şi modalităţi de finanţare a proiectelor. Se pot face multe, mai ales că suntem o ţară cu o economie care încă nu a ajuns la superproducţie. Suntem la latura opusă şi am putea face foarte multe dacă am avea partea de resursă umană pusă la punct. Atâta timp cât avem foarte mult pământ nelucrat sau lucrat necorespunzător, în care avem multe alternative de turism, avem Deltă, avem munte, avem mare, avem tot ce ne trebuie. Dacă am luat câte un pic din alte ţări ale Europei, cred că noi le-am avea pe toate, problema este gestiunea lor şi dacă acest lucru l-am începe de la zero şi l-am urmări pas cu pas, cred că toate s-ar rezolva sau ar fi mult mai uşor”, menţionează antreprenorul.

De asemenea, ing. Marcel Căpuşan se declară mândru de condiţiile de muncă oferite angajaţilor de la fermă, în imediata apropiere a acesteia fiind construite atât un minicomplex de locuinţe, cât şi o biserică, ctitorită de familia Căpuşan.

Investiţii continue

Potrivit fermierului, un procent important din profit este reutilizat pentru noi investiţii, în prezent nivelul de tehnologizare al fermei Ambisco fiind comparabil cu cel al fermelor de top din Uniunea Europeană. „Ca să rezistăm pe piaţă e nevoie de partea de investiţii, un procent destul de mare sau chiar majoritar s-a făcut în fermă. Investiţiile concură la problemele create, fiind vorba de credite, dobânzi, investiţii de ultimă generaţie care necesită o marjă de profit mai mare ca să poţi să le susţii. Cred că cea mai importantă este relaţia cu banca, cu creditorul care îţi poate susţine activitatea sub o formă sau alta sau care poate să se adapteze la condiţiile actuale, pe care nu le inventăm noi şi care există nu numai în plan local şi naţional, ci şi pe plan european. Am avut vizite de studiu în alte ţări europene şi am văzut că se ivesc de acelaşi tip de probleme ca şi noi. Investiţiile cred că ar trebui făcute în permanenţă într-o fermă. Nu există „gata, ne-am oprit”, pentru că tehnologia avansează, ceea ce ieri ni s-a părut o investiţie de ultimă generaţie, mâine deja poate fi depăşită de noile pretenţii care apar. Consider că avem investiţii peste medie sau comparabile cu alte ferme din Europa. Acum depinde de intenţia şi de previziunea business-ului în viitor. Dacă vrei să ai un business sănătos în viitor, atunci trebuie să investeşti în fiecare zi”, explică ing. Marcel Căpuşan.

Text şi foto: Alex TOTH