Home / Slider / Un cuplu de la Zi de Zi a zis „DA”!

Un cuplu de la Zi de Zi a zis „DA”!

Distribuie

 

Vrei să-ţi spun ce este dragostea adevărată? Oameni frumoși. Forţă în univers. Atașament sigur, alinare, nădejde, pasiune și dorință de a explora. Vrei să-ți dau și exemple? Nu trebuie să mă uit departe: Teodora Mîndru și Ioan Țîrdea, fericitul cuplu decupat în colectivul redacției Zi de Zi, ne-au șoptit, în mare taină, rețeta dragostei. Și ne-au demonstrat că, să schimbi lumea înseamnă mult mai puțin decât credem: trebuie doar să iubești.

Reporter: Teodora, Ionuț, sunteți nedespărțiți și la muncă, și acasă, o pereche de invidiat. Când v-ați cunoscut? Cum?

Teodora: Ne-am cunoscut în septembrie 2009, la vârsta de 18 ani, pe o rețea de socializare prin intermediul surorii mele, căreia i s-a potrivit foarte bine rolul de Cupidon. La acea vreme, Ionuț locuia și studia în Italia. Partea interesantă este că înainte de a se muta acolo, noi doi locuiam foarte aproape unul de celălalt și aveam prieteni comuni, însă nu ne-am întâlnit nici măcar o dată. Eram la școli diferite și prin urmare drumurile noastre nu aveam cum să se intersecteze.

Ionuț: Ne-am cunoscut în data de 18 septembrie 2009. Eu aveam 17 ani! Amuzant este că deși am trecut de foarte multe ori unul pe lângă celălalt, nu ne-am remarcat niciodată. Aveam foarte mulți prieteni comuni și îmi amintesc că treceam deseori pe lângă casa ei, însă nu am văzut-o niciodată. Pe acea rețea de socializare sora ei avea o poză cu ea, iar eu i-am cerut prietenia. Mi-a acceptat cererea de prietenie, i-am trimis un mesaj, mi-a răspuns și așa a început povestea noastră.

Rep.: Când ți-ai dat seama că ți-e drag/ă?

Teodora: Foarte repede! Aveam „fluturi în stomac” și emoții de fiecare dată când povesteam, iar poveștile noastre durau ore în șir. La acea vreme, nu îndrăzneam să visez la mai mult, pentru că ne despărțeau mii de kilometri și n-aș fi putut să-i cer să renunțe la tot ce are în Italia și să se reîntoarcă în România, mai ales că existau și anumite diferențe între sistemul de învățământ de acolo și cel din țara noastră.

Ionuț: Eu am început să o îndrăgesc foarte repede, mai repede decât m-aș fi așteptat, astfel încât am decis să revin în România pentru Teodora, la Sibiu, orașul nostru de suflet, unde am început o viață nouă.

Rep.: Cum v-ați descurcat când aveați locuri de muncă în orașe diferite?

Teodora: Am studiat la Sibiu, oraș în care am trăit și unele dintre cele mai frumoase momente ale vieții, atât pe plan profesional, cât și personal. Ne-am fost alături și ne-am ajutat și sprijinit reciproc. Zâmbim când ne amintim cum obișnuiam să împărțim totul, iar Ionuț mă ajuta inclusiv la facultate, la unele discipline care aveau legătură cu pasiunea lui pentru Marketing online, Blogging, Jurnalism online etc. Un moment de cotitură a fost în vara anului 2013, după absolvirea facultății, când am fost nevoiți să luăm decizii importante pe plan profesional, care aveau să ne schimbe radical traiectoria. Eu m-am mutat la Târgu-Mureș, unde am început colaborarea cu cotidianul Zi de Zi, iar Ionuț s-a mutat în celălalt capăt al țării, la Constanța, unde s-a angajat la o multinațională. Au urmat niște ani grei, pentru că distanța dintre noi era mare și devenea din ce în ce mai greu să ne vedem. În decembrie 2014, am luat decizia de a pleca la Constanța, iar acolo am continuat ceea ce începusem la Târgu-Mureș și m-am angajat la cotidianul Cuget Liber. Din păcate, nu am reușit să mă adaptez la malul mării și am revenit acasă, în Ardeal, iar Ionuț m-a însoțit și din vara anului 2015 am devenit colegi la Transilvania Business. Trebuie să menționez că datorită experienței noastre la Constanța am cunoscut oameni deosebiți, care ne-au devenit prieteni apropiați, pe care îi apreciem și la care ținem foarte mult.

Ionuț: Experiența de la Constanța a fost foarte benefică pe plan profesional, pentru că am învățat extrem de multe lucruri, însă recunosc că mi-a fost greu să fiu singur într-un oraș străin, în care nu cunoșteam pe nimeni și unde eram nevoit să încep de la zero. În plus, toată lumea sublinia ideea că relațiile la distanță nu au viitor, că relația noastră se va destrăma mai devreme sau mai târziu. Noi suntem dovada că se poate, însă este nevoie de multă determinare și de curaj.

Rep.: Care au fost cele mai frumoase cadouri pe care vi le-ați făcut?

Teodora: Cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit a fost cererea în căsătorie. S-a întâmplat în noaptea de 23 spre 24 iulie 2016, la mare. Eram la Mamaia, la nunta unor prieteni foarte buni, când Ionuț m-a rugat să ieșim un pic să ne plimbăm pe faleză. Ne plimbam pe plajă ținându-ne de mână și pentru că se apropia miezul nopții, în zare se vedea spectacolul de artificii, iar la câțiva pași de noi se înălțau lampioane. Ionuț s-a oprit, m-a luat de mână, m-a privit în ochi, mi-a făcut declarații de dragoste, iar mie mi-au dat lacrimile. În următorul moment mi-a spus: „Teo, scuză-mă, nu pot să mă așez în genunchi în fața ta, pentru că mi-e frică să nu-mi crape costumul!”. Și am început să râdem amândoi. Am râs și am plâns de fericire, iar el a scos din buzunar cutiuța în care se afla inelul. În acea atmosferă magică mi-a pus inelul pe deget și apoi ne-am așezat amândoi pe un șezlong cu privirea spre mare. Simțeam briza mării și aveam impresia că visez. Când am intrat în restaurant, zâmbeam cu gura până la urechi. Mireasa, prietena mea, și-a dat seama din priviri că am fost cerută în căsătorie și ne-a făcut o surpriză. Am fost invitați pe ringul de dans, unde am fost felicitați și aplaudați. Am dansat pentru prima dată în calitate de logodnici cu privirile invitaților ațintite asupra noastră. A fost un moment incredibil! L-am ales pe Ionuț pentru că el este bărbatul visurilor mele și omul care m-a sprijinit în fiecare moment important al devenirii mele. În primul an de facultate, Ionuț, o fire pragmatică, mi-a dăruit două lucruri care îmi erau necesare la facultate: un laptop și un reportofon. Am scris lucrarea de licență și lucrarea de disertație pe acel laptop, deci a avut viață lungă, iar reportofonul îl folosesc și astăzi.

Ionuț: Aș putea enumera lucruri materiale, însă cele mai frumoase cadouri pe care mi le-a oferit au fost dragostea ei și momentul în care a răspuns „Da!” la cererea în căsătorie.

Rep.: Care e rețeta fericirii în doi?

Teodora: Din punctul meu de vedere, respectul, comunicarea și încrederea sunt esențiale într-o relație. Restul vin de la sine.

Ionuț: Eu aș mai adăuga toleranța și să fii dispus să te schimbi pentru persoana iubită. Eu m-am schimbat.

Rep.: Cum te vezi peste zece ani?

Teodora: Pe lângă împlinirea pe plan profesional, peste zece ani mă văd în rolul de mamă.

Ionuț: Peste zece ani mă văd tatăl a doi copii și foarte fericit.

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

LIVE: Raportul anual al rectorului UMFST ”George Emil Palade”

Distribuie Prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rectorul principalei universități mureșene, prezintă joi, 28 martie, Raportul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.