Home / Editorial / Ș-am încălecat pe-o șa. Unde ziceai că e frâna de mână?!

Ș-am încălecat pe-o șa. Unde ziceai că e frâna de mână?!

Distribuie

 

Ziua Internațională a Cititului Împreună se sărbătoreşte în acest an pe 16 februarie, fiind marcată anual în peste 100 de ţări. Știai?! Acum știi.

Îmi aduc perfect aminte, în urmă cu mai bine de 3 decenii, în Epoca de Aur, când se lua curentul electric în serile lungi de iarnă, mi se punea un nod în gât ca un șurub strâns și mă împingeam mai adânc în scaun, rămânând așa, cu ochii împăienjeniți și căzuți oblic și gura întredeschisă, asemeni unuia care încearcă să se trezească din beţie şi nu mai ştie dacă a venit acasă sau tocmai vrea să plece. Scăpăram repede un chibrit și aprindeam o lumânare şi-o flamă se înălţa cu iuţeală pârjolindu-mi fără milă un colţ de sprânceană. Lumina slabă zdrențuia umbrele lucrurilor de pe biroul pe care-mi făceam lecțiile, jucându-le egal şi tremurat pe pereţi, și demoni mi se păreau mie, atunci, că se conturează jur împrejur. Și-mi duceam palma la gură, aşa cum fac babele frânte de mijloc atunci când ies pe uliță şi pe lângă ele trece un ATV –u și se miră de cele ce le e dat să vadă. Și deschideam repede o carte cu povești. Una veche. Îngălbenită. O bucurie vie. Cu miros de ….ceva magic.

Era un fel mai copilăresc de a-mi înfrâna frica, de a sfida demonii printre gene, de a mă lărgi în faptă și gândire alături de alte personaje, ca și cum am fi fost prinși în camera de luat vederi, doar noi, conștientă că mintea omului e doar instrument, pe care noi îl folosim în scop constructiv sau distructiv.

În zilele noastre, abundă bibliotecile virtuale și blogurile, unele de succes, dar cele mai multe întreținute de frecangii de vorbe, care în mintea lor și-au prins în pioneze câteva maxime și cugetări copiate de la mai marii înțelepți. Abundă și vocile care susțin că oamenii care citesc sunt periculoși. Or fi, nu zic nu: intelectualul știe să rătăcească de unul singur pe calea ce duce spre evoluție, doar proștii se susțin unul pe altul.

Și pentru că în viața asta toate țin de alegere, eu aleg și acum să cred în magia unei cărți vechi, peste coperta căreia să-mi trec mâna, ca peste fruntea unei ființe de care mi-e tare drag. Magia dată de răsfoitul paginilor ce se încalecă una peste alta, împrăștiind un vânticel cald, încrețind aerul curat cu care e neglijent îmbrăcată Lumea…

O magie în care am să cred până la ultima suflare.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO: ”Marș pentru Viață”, la Sărmașu

Distribuie O nouă ediție a evenimentului ”Marșul pentru Viață”, organizat de Biserică Ortodoxă Sărmașu, Fundația …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.