Home / Life style / Andra-Diana Popa și Cătălin Căldăruș, o poveste de dragoste înfiripată pe holurile Spitalului de Urgență

Andra-Diana Popa și Cătălin Căldăruș, o poveste de dragoste înfiripată pe holurile Spitalului de Urgență

De Dragobete, sărbătoarea iubirii la români, vă prezentăm frumoasa povestea de iubire a doi tineri medici din Târgu-Mureș. Andra-Diana Popa se află în ultimul an de studii la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Târgu-Mureș și se pregătește intens pentru examenul de Rezidențiat, iar Cătălin Căldăruș este medic rezident ortoped la Clinica Ortopedie și Traumatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș. Andra-Diana și Cătălin s-au cunoscut pe holurile Spitalului de Urgență într-o dimineață agitată. Ea se pregătea de curs, el de stagiu. Privirile lor s-au intersectat și acela a fost momentul în care și-au dat seama că există chimie între ei. Amândoi sunt pasionați de chirurgie și susțin că cea mai frumoasă realizare pe plan profesional este zâmbetul pacienților.
Delicată ca o floare, iubitoare de frumos, sensibilă și altruistă, Andra-Diana a transmis că ultimii șase ani din viață i-au oferit adevărate lecții de viață. A trăit intens fiecare zi a studenției, a acumulat cunoștințe, a cunoscut oameni care și-au pus amprenta asupra dezvoltării sale și și-a găsit jumătatea. Cătălin o completează perfect și își vede viitorul alături de ea.
Romantici din fire, cei doi îndrăgostiți sunt de părere că strălucirea din ochii persoanei iubite spune mai mult decât 1.000 de cuvinte. Puținul timp liber pe care îl au și-l petrec călătorind și descoperind culturi și civilizații noi. Iubesc plimbările în natură și împreună au învățat să schieze. Vă invităm să-i cunoașteți în interviul ce urmează.
Reporter: Andra și Cătălin, vă rog să ne faceți o scurtă prezentare a voastră. De ce v-ați ales profesia de medic?
Andra-Diana Popa: Eu sunt studentă în anul șase la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, specializarea Medicină Generală. Am 25 de ani și am copilărit în localitatea Subcetate, situată la aproximativ 100 de kilometri distanță de municipiul Târgu-Mureș. Încă din liceu mi-am dorit să devin medic și de fiecare dată când veneam la Târgu-Mureș și treceam prin fața Universității de Medicină și Farmacie mă cuprindeau emoțiile. Mi se părea atât de fascinantă și impunătoare clădirea Universității. Îmi imaginam cum este să studiezi acolo. De altfel, emoțiile pe care le aveam atunci le trăiesc și acum și sunt foarte fericită că visul meu a devenit realitate. Iubitoare de frumos și mereu în căutarea ineditului, deviza mea în viață este: „Ceea ce faci pentru tine dispare odată cu tine, ceea ce faci pentru alţii rămâne pentru eternitate”.
Cătălin Căldăruș: Eu sunt medic rezident în anul II la Clinica Ortopedie și Traumatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, o specializare frumoasă, care îmi place foarte mult. Vin dintr-un orășel mic și am ajuns la UMF Târgu-Mureș din întâmplare. Inițial, mi-am dorit să mă îndrept spre medicină militară, tatăl meu, cadru militar, fiind cel care m-a inspirat în această alegere, însă întâmplarea a făcut ca în anul în care am susținut examenul de admitere toate locurile de la medicină militară să fie mutate la București. Astfel, am ales să studiez la UMF Târgu-Mureș.
2Rep.: Știm că povestea voastră de dragoste a început la UMF Târgu-Mureș. Povestiți-ne cum.
A.D.P.: Da! Aș putea spune că viața mea a început să prindă contur odată cu venirea mea la UMF Târgu-Mureș. Până să încep cursurile la Facultatea de Medicină viața mea era mai mult o joacă. Anii ce au urmat au fost plini de experiențe inedite, adrenalină și trăiri care și-au pus amprenta asupra dezvoltării mele profesionale și personale. În ultimii șase ani, nu am avut timp să mă plictisesc. Fiecare zi trăită în mod alert a fost o provocare în ceea ce a însemnat acumularea de cunoștințe și construirea carierei pe care mi-am dorit-o. Am valorificat fiecare minut. Pentru că viața mea se desfășura în spital, în amfiteatre, la Universitate, în sala de lectură și la petrecerile studențești organizate de Liga Studenților, intram în contact cu studenți care aveau aceleași activități. Așa l-am cunoscut și pe Cătălin, pe holurile spitalului, într-o dimineață agitată. Eu așteptam să înceapă cursul, iar el se pregătea să efectueze stagiul. Fiind amândoi grăbiți ne-am ciocnit, după care ne-am privit lung, o privire care a spus mai mult decât cuvintele formale cuvenite în urma micului incident. Cătălin mi-a rămas întipărit în minte și îl căutam zilnic cu privirea după acel incident. Ne-am reîntâlnit la ședința săptămânală a Ligii Studenților și acela a fost momentul în care a început povestea noastră de iubire. Aniversăm trei ani frumoși și plini. Trei ani plini de UMF, de studiu, de congrese științifice și de momente furate pe holurile spitalului. Și acum, la fel ca în ziua în care ne-am ciocnit, ne întâlnim, pentru că acolo se desfășoară o mare parte din activitatea noastră. Am crescut împreună, învățăm împreună și ne clădim împreună carierele noastre. Pauzele de studiu le petrecem împreună, astfel că nici nu știu când au zburat acești trei ani frumoși. Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-au oferit anii aceștia, pentru fiecare succes, fiecare treaptă urcată, chiar și pentru zilele înnorate, dar mai ales sunt recunoscătoare pentru oamenii pe care îi am lângă mine, care mi-au îmbogățit viața și mi-au consolidat viitorul. Sunt norocoasă să am lângă mine un om care îmbrățișează aceeași carieră. Din punctul meu de vedere, este foarte important să ai alături un om care privește în aceeași direcție cu tine, care te înțelege și cu care poți purta discuții, chiar și în contradictoriu, despre subiectele și întâmplările cu care te confrunți zilnic în locul unde profesezi, cu atât mai mult cu cât medicina este parte din viețile noastre.
C.C.: Pe Andra am cunoscut-o la începutul anului cinci de facultate. Ne-am întâlnit pentru prima dată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, unde efectuam stagiile. Întâmplarea a făcut să mă aflu într-o discuție aprinsă cu colegii mei și chiar înainte de a ajunge la amfiteatrele de la spital, am dat peste ea. Practic, era să o dobor din picioare, dar am prins-o în brațe și mi-am cerut scuze pentru incident. În zilele care au au urmat nu puteam să-mi iau gândul de la ea și îmi doream să o mai zăresc măcar o dată. Ambițios din fire, am reușit să aflu cum se numește și am căutat-o pe Facebook. O mai vedeam din când în când prin spital, dar mă mulțumeam să o admir din umbră până într-o zi, când mi-am luat inima în dinți și am invitat-o la o plimbare. Era o zi de iarnă, afară ningea și îmi amintesc cum am numărat împreună primii fulgi de nea. Am început să vorbim zilnic și am constatat că avem foarte multe lucruri în comun. Îmi amintesc cu drag prima noastră întâlnire, când i-am furat primul sărut, pe care nu îl voi uita niciodată. Așa a început frumoasa noastră poveste de dragoste.
3Rep.: Cătălin, tu ești medic rezident ortoped, iar Andra se află în anul șase de facultate și urmează concursul de intrare în Rezidențiat. Așadar, aveți în comun pasiunea pentru medicină. Care sunt realizările cele mai frumoase în carieră?
C.C.: Într-adevăr, urmează o „treaptă” a vieții, care cere multă responsabilitate și dăruire, examenul de Rezidențiat. Contează foarte mult ceea ce îți dorești să faci mai departe. Avem multe lucruri în comun, dar cel mai mult ne place chirurgia și de aceea o voi susține în tot ceea ce face și va dori să facă. Mai mult decât atât, am îndrumat-o spre câteva ramuri chirurgicale frumoase și în care o vad foarte implicată. Ca medic, cea mai frumoasă realizare este zâmbetul pacientului, care rămâne cea mai bună carte de vizită pe care o poate avea cineva.
A.D.P.: Deși sunt abia la începutul carierei mele în medicină, examenul de Rezidențiat fiind decisiv pentru evoluția mea ca viitor medic, consider că cea mai mare satisfacție o voi avea atunci când voi putea oferi încredere, atunci când oamenii vor pleca din cabinetul meu cu zâmbetul pe buze, când voi reuși să le ofer liniște, când voi reuși să folosesc toți acești ani de pregătire și cei care vor urma pentru cei care îmi vor bate la ușă.
4Rep.: Cum vă petreceți timpul liber?
A.D.P.: Ne place foarte mult să călătorim, să descoperim locuri noi, culturi și civilizații diferite. Suntem prototipul oamenilor care nu se mulțumesc doar să știe, ci vrem să vizităm locurile fumoase de pe acest pământ, să respirăm aerul din acele locuri. De aceea, când avem două – trei zile libere fugim undeva, într-un loc în care ne putem desfăta privirile, unde ne putem plimba în natură – îndrăgim natura. Ne plac, bineînțeles, și petrecerile, mai ales cele din anii de studenție. Ca noutate, iarna aceasta am învățat să schiem și următorul obiectiv pe lista noastră îl reprezintă cursul de echitație. Deși avem programul foarte încărcat, ne străduim să petrecem momente pentru sufletele noastre.
C.C.: Ne petrecem timpul liber la munte, în excursii, plimbări , mergem la film și ne plac sporturile. Mai nou, anul acesta am început să schiem împreună, sport care a devenit un adevărat „drog”.
Rep.: Care considerați că este secretul unei relații reușite?
A.D.P.: Nu cred că există un secret. Cred, în schimb, că unele lucruri există sau nu. Atunci când te străduiești să existe ceva, nu este natural și în consecință își pierde farmecul, devine forțat. În orice interacțiune umană sunt esențiale respectul, sinceritatea și trebuie înlăturat egoismul. În rest, este vorba despre chimia dintre parteneri – există sau nu.
C.C.: Secretul unei relații reușite constă în comunicare și nebunia pe care ți-o oferă persoana de lângă tine. Este minunat să îl vezi zâmbind pe cel de lângă tine, cel cu care vrei să îți împarți viața, iar strălucirea din ochii persoanei iubite să îți spună mai mult decât poate spune orice cuvânt.
Rep.: Ce obiective aveți pe plan profesional și personal?
A.D.P.: Ținta noastră este să creștem frumos împreună, să oferim valoare timpului acumulând cât mai multe cunoștințe, astfel încât să ne putem îndeplini promisiunea făcută pacienților prin Jurământul lui Hipocrate. Suntem norocoși că ne avem unul pe altul, ne dublam șansele împreună. Am învățat să fim o echipă, să ne bazăm unul pe celălalt și să ne ridicăm reciproc. Orice bucurie este dublă, iar supărările se înjumătățesc.
C.C.: Ne dorim să profesăm în străinătate și să ne stabilim acolo. Ne dorim să acumulăm experiențe cât mai variate, să ne îmbunătățim tehnicile și abilitățile oriunde ni se oferă posibilitatea de a avansa, oriunde simțim că putem deveni cât mai competenți pentru cei pe care îi vom trata. În România, sunt medici foarte buni de la care avem foarte multe de învățat, dar care, din păcate, nu sunt susținuți, iar aici mă refer la dotările cu aparatură medicală, condițiile la locul de muncă și respectarea timpilor de odihnă. Cu siguranță va urma și pasul cel mare, căsătoria, și întemeierea unei familii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Barometrul bunăstării oricărui popor este prezența la vot

Barometrul bunăstării oricărui popor este prezența la vot. Cu cât prezența la vot este mai …