Carmen Ioana Frandeș, tânăra care luptă pentru păstrarea tradițiilor de pe Valea Gurghiului

La cei 21 de ani ai săi, Carmen Ioana Frandeș, o tânără sub formă creață ce își are rădăcinile pe frumoasa Vale a Gurghiului, poate fi un exemplu demn de urmat pentru tânăra generație. Absolventă a două facultăți din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pasionată de dans, de folclor și tradiții populare, dar mai ales de scris și deținătoarea unui blog cu nume cel puțin simpatic „Curly dreams” (Visuri crețe), tânăra își va lansa, în data de 11 martie, la Reghin, o carte despre locurile natale, ce cuprinde atât poezii cu influențe folclorice și visuri de la țară, cât și proză scurtă sau trăiri personale. Carmen Ioana a fost trăit visul american de două ori prin intermediul programului pentru studenți Work and Travel, dar parcă nimic nu se compară cu Valea ei natală și dealurile crețe pe care a zburdat în copilărie.
Tânăra iubește să citească și spune despre citit că, alături de educație, reprezintă cheia spre evoluție, iar acest crez se datorează, susține ea, și lui Victor Miron, inițiatorul binecunoscutei campanii „Cărțile pe față”.
Vă invităm, așadar, să o cunoașteți în interviul ce urmează pe Carmen Ioana Frandeș, o tânără zâmbitoare și visătoare, pozitivă și iubitoare de oameni și de frumos, care consideră viața o binecuvântare de la Dumnezeu.

Reporter: Pentru început, te rog să ne faci o scurtă prezentare a ta.
Carmen Ioana Frandeș: Dumnezeu a rânduit să vin pe lume, rod al iubirii a doi tineri de pe Valea Gurghiului ce aveau să îmi devină părinți. Fiind primul lor copilaș, cred că am furat mult din nebunia tinereții lor, a dragostei lor pentru folclor, tradiții, locuri natale, dar și joc și voie bună, căci încă de mică plângeam atunci când petrecerile luau sfârșit. Am fost cadorisiți apoi cu două minuni simultane: sora și fratele meu, cărora le sunt ca o a doua mamă. Am urmat cursurile Școlii ,,Mirona”, cu program integrat de dans sportiv și limba engleză, pentru ca la 16 ani să ajung instructor de dans sportiv. Am activat tot acolo, pe ringurile sălilor de la Dansul Viorilor din Reghin, până când, devenind dublă studentă la Cluj-Napoca, la specializarea Educație fizică și Sport și Contabilitate și Informatică de Gestiune în limba engleză, distanța și timpul limitat m-au făcut foarte apropiată de copilașii și tinerele domnișoare de la Toaca, unde se vor împlini 6 ani de când antrenez. Viața m-a dus prin multe locuri, multe momente și situații, chiar și peste Ocean, de două ori, în Statele Unite ale Americii. Am învățat multe, deși vine greu de crezut că la doar 21 de ani privesc viața ca pe o binecuvântare, o adevărată minune care nu încetează să mă uimească în fiecare moment. Am și eu câteva pasiuni, care descopăr, pe zi ce trece, că se înmulțesc, căci pun suflet în tot ceea ce fac. Iubesc dansul, desigur, sub multele lui forme. Iubesc să fiu alături de cei cărora le predau. Iubesc să citesc, să creez, orice, chiar și magie în bucătărie. Îmi place să studiez tot ce ține de dezvoltare personală, sănătate și multe altele. Sunt o fire visătoare, sub formă creață, o romantică. Sunt spontană, căci uneori mă trezesc făcând lucruri care nu existau nici măcar sub formă de sămânță în imaginația mea. De ceva vreme, am simțit o inspirație pe care eu o consider venind de undeva mai presus de mine, un dar pe care aș fi egoistă dacă l-aș păstra doar pentru mine. Din acest motiv, am început să mă joc în grădina cuvintelor, plutind printre mirosuri de flori și culori pufoase. Aceasta sunt eu, o mică mare visătoare.

Rep.: Știu că ai un blog pe care scrii constant, unde îți așterni gândurile și împărtășești trăirile. De unde a venit ideea blogului? Are, de altfel, și un nume original…
C.I.F.: Nu pot să spun cu exactitate când am început să scriu, deși cred că s-a întâmplat acolo, departe, în America, dar undeva printre munți, în ploaie, dimineața, printre razele soarelui, sau noaptea, sub raze de lună, printre zâmbete și chicoteli sau printre lacrimi de bucurie sau dor. Îmi împărtășeam trăirile doar cu persoanele care făceau parte din ele, cele care contribuiseră sub o anumită formă la nașterea lor. Pe lângă bucuria și emoția puternică a acelor momente, apoi a celor în care încercam să le îngheț pentru eteritate sub forma rândurilor, simțeam ceva miraculos atunci când trimiteam mesajele către ei, le așteptam reacțiile sau atunci când mângâiam plicurile sigilate cu scrisori ce nu au fost niciodată trimise, dar care, poate, vor evada cândva. Am început apoi să-mi împart sufletul cu persoane dragi, apropiate sufletului meu, care nu știu dacă vor putea vreodată să simtă măcar a suta parte din ceea ce sufletul meu simțea, căci era imens și creștea și crește de fiecare dată când zâmbește și împarte. Ideea blogului a cochetat cu mine cu ceva înainte ca el să apară, dar cred că al meu curaj nu era pregătit să mă însoțească.
Apoi am primit încurajări de la mulți prieteni dragi și odată ajunsă înapoi acasă, am pus piciorul în prag. Și uite așa, într-o noapte, cu pași mărunți, a luat naștere și blogul meu, ,,Curly dreams”.
În traducere, ,,Visuri crețe”, iar numele a fost o idee minunată și foarte dragă ce mă reprezintă atât sufletește, mental, cât și fizic. Acest nume este unul dintre cele mai dragi cadouri primite de la o prietenă, soră a mea.

Rep.: Îți urmăresc activitatea și postările de pe Instagram și Facebook și n-am putut să nu remarc energia pozitivă pe care o transmiți prin intermediul postărilor tale. De unde vine această energie? Ce anume te face să fii atât de fericită?
C.I.F.: Spuneam tot acolo, pe blog, trăind o experiență minunată, deloc întâmplătoare, că Dumnezeu mă face fericită, bucuroasă. El m-a învățat să îmi las bucuriile doar în mâinile Lui și ale mele. Sunt în al nouălea cer mai mereu. Simt viața la maxim atunci când zâmbesc din tot sufletul, când am cui să dăruiesc, când am oameni frumoși lângă mine și împărtășim idei frumoase și constructive. Simt bucurie în toți porii ori de câte ori mulțumesc pentru toți oamenii pe care îi port în suflet, căci sunt mulți, sunteți mulți! Am o familie minunată, suntem cu toții sănătoși, trăim, respirăm, putem visa orice, crede și realiza orice, atâta timp cât avem intenții frumoase și avem încredere că și Doamne-Doamne este cu noi! Avem cu toții milioane de motive pentru care să fim fericiți. Haideți doar să trăim cu adevărat, în credință, pace, bucurie, lumină!

Rep.: Te pregătești de lansarea cărții, eveniment care va avea loc la Reghin. Povestește-ne despre cartea pe care ai scris-o. Apropo de cărți, știu că te-ai implicat și în campania „Cărțile pe față” și ai promovat cititul.
C.I.F.: Da, asa este! Mă pregătesc intens, dis de dimineață, înainte de răsărit, până ce trece de miezul nopții. Sunt luminată mereu cu idei și hrănită cu energie. Emoțiile ce m-au cuprins și continuă să crească mă însoțesc pretutindeni. Cartea va fi lansată pe data de 11 martie, la Reghin, într-o atmosferă de spectacol plină de farmec. Vor fi alături de mine artiști dragi, de care sunt legată printr-un fir de admirație și respect, dar și amintiri frumoase. Sunt multe suflete implicate, prieteni care au acceptat să își lase amprenta asupra celui mai emoționant eveniment din viața mea. De asemenea, dansatorii din Toaca, îndrumați de mine și de sora mea, îmi vor fi alături cu mai multe momente frumoase.
Mi s-a oferit șansa de a lansa cartea chiar și la Cluj-Napoca, cu două zile înainte. Am avut un semn de întrebare, căci, deși iubesc acest oraș, acasă îmi sunt rădăcinile, dar am acceptat, gândindu-mă că acolo sus așa au fost rânduite toate, spre bine. Acolo, cred eu, va fi un eveniment mai silențios, în ceea ce mă privește, dar, sper eu, de impact.
Încă de când m-am hotărât ferm într-o dimineață că nu pot purta această emoție puternică până după susținerea celor două licențe, în această vară, am început să o rezum simplu, fără să mă gândesc prea mult: Doamne-Doamne și mulțumiri Lui, familie, prieteni și oameni frumoși, dragoste și dor, locuri natale, folclor și tradiții. Cu alte cuvinte, multă poezie scrisă în ultima lună, poezie cu puternică influență folclorică și visuri de la țară, de odinioară. În carte se găsesc și articolele de pe blog, unele ușor modificate, dar și proză foarte scurtă sub formă de gânduri sau îndemnuri la așezare pe gânduri asupra vieții sau scurtă povestioară de dragoste sau a unei perioade din viața mea.
Hotărârea a fost luată, așa că nimic, în afară de Dumnezeu, nu mai putea sta în calea mea. Totul este posibil, dacă noi credem și ne dorim cu adevărat!
Deoarece o prietenă foarte dragă mie a avut grijă ca undeva în liceu să îmi pună în mâini o cărticică subțirică și drăguță: ,,Fata cu portocalele”, pe care nu o voi uita niciodată, cititul a devenit pentu mine un ritual, ceva ce mă duce într-o altă dimensiune. Cred cu tărie că cititul ne face oameni și că educația este una dintre cheile spre ușa evoluției. Victor Miron a avut o puternică influență asupra mea prin simplu fapt că a oferit două cărți la preț de selfie-book, în care eu și încă o domnișoară plăteam cartea cu o poză a noastră de profil pe facebook cu carte respectivă (Lean in), care rămânea eticheta noastră până o terminam de lecturat. Așa a început nebunia. Așa cum spunea autorul ,,Cărților pe față”, cred și eu că într-adevăr cărțile pe care le citim ne reprezintă mai mult decât o simplă poză. Așa am început să îmi pun în practică ideile și o voi face în continuare, căci am o multitudine.

Rep.: Care sunt pasiunile tale și cum îți petreci timpul liber?
C.I.F.: Pe lângă pasiunile enumerate, aș adăuga călătoriile, descoperitul oamenilor, observatul și motivatul lor, escapadele în natură, căluții, căci visez la unul al meu pe care să îl îngrijesc și cu care să înfirip o legătură specială, deși iapa fratelui meu îmi e foarte dragă, dar poate accepta companie. Iubesc să ascult muzica ce mi se potrivește stării de moment, să iau parte la spectacole sau concerte în care să simt emoția artiștilor și să le-o transmit și eu pe a mea. Visez la o chitară la care să învăț să cânt, dar și la următoarele două sau chiar trei cărți pe care le voi scrie. Una dintre ele va fi aventura mea peste Ocean, cea de-a doua o versiune a ei în engleză, căci toți prietenii mei americani sunt curioși de modul în care scriu, iar cea de-a treia va fi un volum cu lucruri învățate de la oameni, stând de vorbă cu ei, observându-i sau interacționând cu ei.
Timpul meu liber îl pot descrie ca acel timp în care nu sunt limitată de ore exacte și în care mă pot organiza după bunul plac și simțământ. Profit la maxim de fiecare minut, chiar am observat că devin multifuncțională, așa cum am fost etichetată în liceu în organizarea Balului Bobocilor. Mă bucur enorm că am deprins obiceiul trezitului de dimineață devreme, care a început treptat cu ora 6, apoi 5 și în ultima perioadă 4, dar care îmi aduce numai plăcere și satisfacție, timp care simt că îmi aparține. Am un ritual care mă trezește și care îmi oferă energie până spre amiază când servesc puiul de somn de 15 minute sau ușor mai mult, ca să pot apoi ține piept fizic extazului și trăirilor mele puternice.