Bartha Beatrix, de la copaci la creație și simulacru. Expoziție în Camera K’arte

Camera K’arte este gazda unei noi expoziții, de data aceasta expune Bartha Beatrix din Târgu Mureș. Vernisajul expoziției „Panotare” a avut loc joi, 2 martie, de la ora 19.00, evenimentul fiind inclus în programul Zilelor Filmului Maghiar. Expoziția a fost prezentată de Fekete Zsolt, care mi-a spus că tema centrală a lucrărilor este copacul, de la cel din natură până la reprezentarea lui prin lemn artificial – pal. Acesta mi-a mai explicat că Bartha Beatrix tratează subiectul și pornind de la teoriile despre simulacru ale filozofului Jean Baudrillard.

Bartha Beatrix are 25 de ani. A absolvit Facultatea de grafică a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca în 2015. După aceea s-a întors în Târgu Mureș, unde studiase la Liceul de Artă, tot la secția de grafică. În prezent, lucrează ca designer grafician la Nett Front, o afacere a familiei. „În paralel, încerc să-mi fac timp și pentru lucrările mele care se combină cu experiențele mele legate de sau din industria lemnului, care are legătură cu grafica tradițională de fapt. Am observat că tehnologia cu care prelucrăm la firma noastră ușile de mobilier este un fel de multiplicare care vine din grafică”, mi-a spus Beatrix.

Reporter: Ai anumite tehnici pe care le preferi?
Bartha Beatrix: Am foarte multe, de la creion până la tehnici așa zis inventate (ca și desenatul cu scotch-ul). Câteva pe care le folosesc foarte des: desenez/copiez cu hârtie de indigo: prima dată trebuie să fac fotografii cu telefonul meu, să am o colecție de imagini personale, după care fac un colaj în photoshop, printez imaginile și copiez doar detaliile pe care vreu eu să fie mai bine evidențiate sau pur și simplu pentru mine e de ajuns să ilustrez doar o anumită parte din imagine, asta transformă toată compoziția și atmosfera, dar și sugerează ideea mea de „trăim în lipsă de timp” – tot ce facem trebuie făcut repede și bine ca să fie pe placul celorlalți măcar vizual. Asta vreau să ilustrez cu spațiile albe lăsate libere.

Îmi place să folosesc materiale din care pot să tai diferite forme pentru colaj de exemplu folie PVC, hîrtie colorată manual, sârme, cabluri, scotch etc. Îmi place foarte mult stilul lui Henri Matisse, pe care l-am studiat foarte mult.

Rep.: Care sunt principalele subiecte, teme care te preocupă?
B.B.: Dualitatea în orice sens și context. Orice ar face omul întotdeauna totul poate fi simplificat pe două idei de bază… două sfârșituri/extreme… sau poate o excepție este cea în care filozofia spune că nu poți să zici că ceva, de exemplu: Dumnezeu, nu există, deci ideea de existență poate că nu are nimic opus… nu există moarte numai o transformare care diferă în principalele proprietăți.
Omul și natura. De ce nu putem trăi în mai mare simbioză și armonie. Eu cred că problematica asta cu organic și artificial explică foate multe din viața noastră de zi cu zi.
Întrebări existențiale.

Rep.: De ce se numește „Panotare” expoziția?
B.B.: Am făcut o referire la panotarea din universitate. Tirajele și tehnicile experimentale expuse le-am făcut la Cluj și le-am combinat cu noile lucrări făcute în PAL, PFL, folie PVC etc., ce am găsit în fabrică ?

Rep.: Am văzut mulți copaci și două siluete, un barbat și o femeie, poți să-mi spui care este legătura?
B.B.: Adam și, în locul Evei, eu sunt desenate cu scotch pe folie transparentă…. din momentul în care omul știe să construiască numai opusul paradisului creează sau, mai bine zis, distruge nu creează. Compoziția am copiato de la Masaccio; Masaccio – Adam si Eva alungați din Paradis (1426-1427).

Rep.: Ce alte proiecte sau lucrări mai ai?
B.B.: Lucrarea mea de licență era legată de scolioza mea. Cu titlul Scoliosa Neurosa. Este o temă foarte largă și din punct de vedere istoric și din punctul de vedere al informațiilor care tot se extind zi cu zi prin cercetările medicinale. Am impresia sau senzația că deformitatea corporală/fizică are foarte multă legătură cu lumea noastră înconjurătoare. Întrebarea mea este dacă eu nu mă simt bine pentru că nu-mi place locul unde trăiesc și cum pot să trăiesc sau, invers, pentru că nu mă simt bine nu fac nimic pentru spațiul înconjurător și de aceea arată așa cum arată… adică urât ca și spatele meu bolnav. Este un cerc vicios.

Un alt proiect este expoziția asta cu tehnici personale. Până la urmă toți artiști asta au făcut, au dezvoltat o tehnică prin care exprimeau cel mai clar viziunea lor despre viață. De fapt, subiectul conduce la tehnica ideală. Întotdeauna, atunci s-a născut o tehnică foarte bună când omul avea foarte multă nevoie de ea pentru a rezolva o problemă. După care a devenit un obicei, o tradiție pe care au început să o folosească și în domeniul estetic.

Și ultima ar fi să mă concentrez numai pe desen și pictură. Cu creion o să copiez cu ajutorul unei mese din sticlă iluminată dedesupt după care o să o colorez ca pe o planșă de colorat.