De Ziua Mondială a Teatrului, Naționalul provoacă memoria pieței și a spectatorilor

Teatrul Național din Târgu Mureș pregătește pentru Ziua Mondială a Teatrului, care se sărbătorește în 27 martie, o expoziție specială care va cuprinde obiecte de artă plastică, dar mai ales fotografii unice din arhivă și fotografii colectate de la spectatori.

Astfel, cei de la Național au lansat un apel către târgumureșeni și nu numai de a-i ajuta cu fotografii vechi în care apar clădirile în care a funcționat instituția: Palatul Culturii și clădirea în care funcționează acum Teatrul Național. De asemenea, dacă aveți fotografii cu foști și/sau actuali actori, chiar fotografii „interzise” – cele „luate” în timpul spectacolelor sunteți invitați să-I contactați pe cei care organizează expoziția. Vernisajul va avea loc în 27 martie, de la ora 16.00, în Foaierul Teatrului Național.

„Fotografiile oferite pentru expoziţie, pot fi aduse până la data de 17 martie 2017 la secretariatul sau la arhiva Teatrului, însă în cazul în care nu aveţi posibilitatea de a vă deplasa la noi, puteţi să ne scrieţi pe adresa de email: pr.office@teatrunational.ro sau pe pagina de Facebook: www.facebook.com/tntgm ori să nesunaţi la nr. de telefon: 0365 806 862, în acest caz mergem noi la dvs. După scanare, fotografiile vor fi returnate proprietarilor. În cadrul expoziției, acestea vor fi expuse în varianta tipărită”, anunță cei de la Teatrul Național.

Provocarea memoriei pentru Ziua Mondială a Teatrului

„Noi sărbătorim teatrul în fiecare zi și e greu să aduci întotdeauna ceva nou, extra, inedit. Toate sărbătorile sunt, de fapt, și parte a unui marketing prin care încerci să atragi atenția asupra activității tale. Noi chiar vrem să creăm o sărbătoare, să creăm niște emoții și niște sentimente, nu doar în publicul fidel, ci și în rândul celor care nu prea au avut timp, nu au avut chef sau nu le-a plăcut până acum teatrul. Încercăm să-i atragem și în fiecare an ne gândim la ceva special cu care să ieșim, dar care să nu aibă gustul acela de marketing – ah, da, iar vor să mai vândă 5 abonamente! Că așa merg lucrurile în toate domeniile. În acest an, ne-am gândit să încercăm să provocăm memoria pieței din fața teatrului”, a explicat Gáspárik Attila, directorul general al Teatrului Național.

„Fiindcă suntem artiști, știm foarte bine că și lucrurile au memorie, nu doar ființele, nu doar oamenii. Are memorie și Piața Teatrului care funcționează de peste 40 de ani – în acești ani s-au schimbat regimuri, unii am îmbătrânit, alții s-au născut, alții au murit și fiecare generație a lăsat un pic de amprentă pe această piață. Acum, noi încercăm să colecționăm foarte multe poze din această piață. Cum au văzut-o cei care au trecut prin această piață, excursioniști, locatari, oameni din oraș. Vrem să arătăm cum s-a transformat în acești 40 de ani – de la acea perioadă comunistă, când era beton, beton, beton, la cum arată astăzi, după părerea mea cu mai multe flori, mai multă verdeață”, mi-a spusGáspárik Attila.

Directorul Teatrului Național nu spune despre clădirea teatrului că „este a noastră”, ci o consideră primită împrumut de către actuala echipă de la cei dinainte pentru a o oferi mai departe la rândul lor. „Cu noi nu se va termina, sperăm din suflet, și vrem să facem o radiografiere a acestei piețe, care sunt sentimentele care ți se trezesc când treci pe lângă acest teatru? Știm că fanionul orașului este Palatul Culturii. Toată lumea, când vrea să arate ceva frumos din oraș se duce în fața Prefecturii și la Palatul Culturii, dar noi iubim și această clădire care ne dă pâine. Iubim publicul, care în număr foarte în ultima perioadă vine aici și râde cu noi, plânge cu noi”, mi-a mai spus Gáspárik Attila. „Haideți să vedem și ce se-ntâmplă pe ultima sută de metrii înainte să ajungi în sală!”.

„Vrem să introducem un rând de unde se poate fotografia”

„În ziua de azi, e foarte greu să controlezi. Pe mine mă deranjează dacă cineva de lângă mine scoate un aparat și îmi ia atenția de la scenă și foarte mulți oameni sunt așa în ceea ce privește fotografierea din sală din timpul spectacolui. De multe ori, ne e frică atunci când se fac poze de proastă calitate, pentru că toate telefoanele sunt foarte performante și dintr-un spectacol bun iese o poză proastă. Noi tot timpul trebuie să ne gândim că în afară sunt mult mai mulți oameni decât în sala de spectacol și va merge știrea – uite ce prostie, uite cum arată! Și noi degeaba venim după aceea cu explicații”, mi-a spus directorul Naționalului despre fotografiatul în timpul spectacolului.

„Totodată, știm foarte bine că se întâmplă, că omul cum e?, îi place ceva și vrea să fure o imagine, vrea să oprească timpul. Fotografierea nu este altceva decât furtul timpului – să iau cu mine clipa aceea în care am fost foarte fericit sau foarte nefericit. Și atunci, ne-am gândit, hai să vedem cum se văd spectacolele din diferite unghiuri. Hai să vedem cum ne-a văzut publicul! Și ne-am pus și problema să introducem un rând pentru cei care vor să fotografieze. Așa ceva există în Anglia. Te lupți tu, te lupți, dar la un moment dat te predai și zici hai să ieșim bine din această problemă. Vrem să introducem un rând de unde se poate fotografia. Ți-a cumpărat biletul și nu o să te deranjeze cel de lângă tine, pentru că știi unde ți-ai cumpărat bilet. Bineînțeles, nu va fi în primele rânduri, ci undeva în spate. După părerea mea, teatrul în primul rând teatrul trebuie să fie o joacă și după aceea vedem restul ce va fi. Și aceasta va fi jucăria noastră pentru Ziua Mondială a Teatrului”, a subliniat Gáspárik Attila.