Revista CSID scrie că cercetările realizate de către oamenii de ştiinţă americani de la Universitatea din Wisconsin arată că stresul prelungit poate slăbi sistemul imunitar, lăsând pacientul mult mai vulnerabil în faţa afecţiunilor autoimune şi a infecţiilor. Aşadar, nu trebuie să ne mire faptul că răcelile şi virozele respiratorii sunt strâns legate de modul în care gestionăm situaţiile stresante.
De cele mai multe ori, felul în care reuşim sa facem faţă stresului ca adulţi este determinat de modul în care făceam acest lucru în copilărie. Dacă în copilărie obişnuiam să ne refugiem în mâncare atunci când părinţii ne certau sau luam o notă proastă la şcoală, iar urmările nu erau foarte vizibile datorită metabolismului, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre perioada maturităţii.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că stresul pe termen lung poate accelera evoluţia celei mai periculoase forme de cancer de piele, melanomul. Motivul pentru care stresul poate avea acest efect este norefinefrina, un hormon eliberat în urma stresului, care activează anumite enzime ce stimulează creşterea în volum a vaselor de sânge prezente în tumori, accelerând astfel creşterea şi răspândirea celulelor canceroase.
Într-un studiu realizat pe două grupuri de studenţi care se pregăteau să susţină examene importante s-a descoperit că cei mai putin stresaţi au făcut faţă mai bine sarcinilor care li s-au dat, iar activitatea cerebrală a fost mult mai intensă, respectiv atenţia, discernământul şi organizarea au fost mult mai bune decât în grupul studenţilor foarte stresaţi.
