Home / Administratie / Raport din Parlamentul României (II). Dinu Socotar, entuziasmul ineditului

Raport din Parlamentul României (II). Dinu Socotar, entuziasmul ineditului

Distribuie

Continuăm serialul cu parlamentarii noștri pe care i-am vizitat la locul de muncă, neanunțat, ca să vedem cu ce se îndeletnicesc și să vă povestim și dvs. Unul dintre cele mai antrenante, amuzante și agreabile interviuri pe care le-am realizat în Palatul Parlamentului a fost cel cu deputatul social-democrat Dinu Socotar. Poate m-a contaminat puțin cu entuziasmul său, dar și cu nonșalanța de a spune lucrurilor pe nume, semn că diplomația proverbială a politicienilor nu s-a prins încă precum scaiul de parlamentarul nostru originar din Sângeorgiu de Pădure, pentru că, reascultând înregistrarea, mi-a tot venit să zâmbesc.

 

Cu deputatul PSD Dinu Socotar am reușit, iar, cum vă explicam deja ieri, nu e un lucru ușor să te strecori în programul parlamentarilor, chiar înainte de ședința de plen, care era programată luni, de la ora 16. Ne-am așezat la bufetul verde, l-am numit astfel după imitația de piele verde închis care îmbracă mobilierul, bufet a cărui calitate e, în afară de obiectul principal, faptul că e aproape de sala de plen și poți să îi “răpești” pe deputați la o cafea. E unul dintre motivele pentru care trei sau patru dintre interviuri le-am realizat acolo.
Dar să nu mai divaghez prea mult, poate vreți să aflați cum se vede activitatea în Parlamentul României pentru un deputat care nu a mai avut tangențe până acum cu legislativul. Discuția a fost antrenantă, cu ritm, ne presa și timpul, iar Dinu Sootar avea multe de povestit și cred că m-am molipsit și eu de entuziasmul său despre cum a descoperit pas cu pas Camera Deputaților.
“Acomodarea la început a fost puțin ciudată, nu prea cunoșteam pe nimeni, prima dată pentru că sunt nou, dar am înțeles și de la ceilalți, cum e Florin Buicu (n.red. de asemenea, deputat PSD de Mureș), că nici el nu îi cunoaște pe mulți, din moment ce la noi 84 % sunt noi. Cei 15 %, inițiații, se cunoșteau între ei, restul nu ne cunoșteam. Plus că în Palatul Parlamentului nu aveam repere, acum partea asta merge destul de bine. Un alt aspect a fost legătura cu personalul, nu am știut că pentru orice problemă poți apela la grup și consilierii care sunt foarte în temă găsesc o rezolvare. A trebuit să învățăm”, ne povestește Dinu Socotar din experiența primelor săptămâni.
De atunci, lucrurile s-au așezat, căpătând forma unui program prestabilit, cu o anumită rutină, după cum o numește chiar deputatul social-democrat.
“Doar din a doua jumătate a lunii februarie, am început să avem un program, care este programul standard. Luni, la ora 15, avem ședința la grupurile parlamentare, în care ni se prezintă programul și eventualele modificări, eventual se iau decizii asupra propunerii unuia sau altuia dintre colegi în diverse comisii pentru că se mai schimbă comisiile. Noi avem un grup mare, suntem 154 de persoane, și schimbările sunt mai dese decât, spre exemplu, la grupul PMP care au 18. După aceea urmează ședința de plen, de la ora 16, dezbateri până la 17. La 17 începe ședința de interpelări – întrebări, o săptămână interpelări-întrebări, o săptămână – răspunsurile”, comprimă Dinu Socotar programul de ședințe.
Marți, deja știți de ieri că e o zi cu program plin, de dimineața până seara, doar că fiecare parlamentar, așa cum ați văzut și veți vedea, percepe altfel ceea ce se întâmplă în fiecare zi de muncă și vor fi completări interesante și perspective diferite în episoadele serialului. De la 10 începe ședința de plen, sunt dezbateri, apoi de la ora 13 este programat votul final. “La dezbateri nu e înregistrat cvorumul, de aceea sunt organizate într-o secvență separată de votul final. Din fericire funcționează votul electronic și merge relativ repede acum și e foarte clar, rămâne documentat cine cum a votat, n-ai ce să contești. De obicei, începe cu un vot de test, ca toată lumea să își încerce cartelele ș.a.m.d. După vot avem program în comisii”, sunt detaliile pe care ni le împărtășește Dinu Socotar.
Până să ajungi însă în plen, trebuie să trudești în comisii pentru că acolo e munca propriu-zisă. În plen, intervențiile sunt mai mult de imagine. E părerea mea strict personală.

Parlamentul Camera Deputatilor

Munca în comisii pe restanțe

 

Dinu Socotar și-a început activitatea în Comisia de cultură, arte și mijloace de informare în masă. “La început mi s-a părut o comisie marginală, dar nu este deloc așa, pentru că este una dintre puținele comisii care are în subordonare directă, sub control parlamentar, cinci instituții foarte importante: Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiofuziune, Institutul Cultural Român, Agerpres și Consiliul Național al Audiovizualului, plus supervizăm activitatea Ministerului Culturii”, recunoaște parlamentarul, care face parte și din Comisia de tehnologia informației, care are în subordine ANCOM.
La fel cum aveam să observ și din discuțiile cu majoritatea parlamentarilor mureșeni, în prezent, în Legislativ se închid proiectele care nu au fost aprobate sau respinse în mandatele trecute.
“Deocamdată am luat contact cu tot ce era din legislaturile anterioare, vreau să spun că la Comisia mea de cultură este un proiect legislativ din 2008, depus de UDMR, el a fost respins, dar ei sunt consecvenți. Vă mărturisesc sincer că nu cred că va avea șanse să treacă, este un proiect prin care Arhivele Naționale ar trece în subordinea autorităților locale”, ne explică acesta.
La acestea se mai adaugă foarte multe ordonanțe din 2016, apoi din 2015, de pe vremea Guvernului Ponta.
“Comisia de cultură nu este așa de încărcată ca celelalte comisii, dar și la noi sunt vreo 50 de proiecte de lege în dezbatere, din care, încă o dată subliniez, foarte puține provin din actuala legislatură. În această legislatură, mai degrabă avem ordonanțele Guvernului Grindeanu, din perioada decembrie-ianuarie și care sunt, de regulă, de impact bugetar”, continuă deputatul.
Deși poate vi se va părea absurd, pentru că mie sigur mi s-a părut, în comisii ajung chiar și ordonanțe ale căror efecte juridice au încetat. Dar, dacă așa e procedura…
“A trecut pe la noi, pe la comisie, faimoasa ordonanță prin care se strângeau fondurile pentru Cumințenia pământului. A fost respinsă, pentru că, practic, era caducă. Vedeți dvs., ordonanța intră în vigoare, își produce efectele din momentul publicării în Monitorul Oficial. Sunt ordonanțe care se referă la o perioadă strictă, iar ordonanța a venit la dezbatere în momentul în care colecta era încheiată oricum, când oricum nu mai producea efecte. Dar procedural trebuia respinsă. S-a putut puncta politic că ea a fost un eșec, atât a fost”, ne oferă și un exemplu deputatul Socotar.
Pentru cei care au donat și nu știu încă ce se va întâmpla cu banii lor, deputatul m-a lămurit că aceștia vor fi restituiți în cursul acestui an, potrivit unor norme de restituire deja aprobate. Bineînțeles ca în orice poveste s-a ivit și o problemă, pentru că sunt vreo 1.000 de donatori anonimi și, logic, nu pot fi identificați.
“Probabil se vor face venit la bugetul de stat, pentru că nu ai ce să faci. Probabil că ar trebui dată o normă ministerială pentru asta, nu cred că e nevoie de o lege”, consideră acesta.

 

Probleme identificate în legi și… nu numai

Dinu Socotar 2

Dinu Socotar subliniază că a găsit printre multele proiecte de acte normative care au trecut prin plen sau prin Comisia de cultură și au fost respinse, poate pentru că au fost insuficient argumentate și corelate cu legislația deja existentă, unele care sunt de interes general. De aceea intenționează să le redepună. Până atunci s-a lovit de o chestiune paradoxală, aș numi-o, și care mie mi-a confirmat că deliberativele locale lucrează mai eficient din acest punct de vedere decât Legislativul României.
“Am încercat să iau legătura cu acest Consiliu Legislativ. Pentru informarea cititorilor dvs., în Instituția Parlamentului funcționează un Consiliu Legislativ, un organism nevăzut, pe care nu îl putem accesa, care din punct de vedere tehnic, de tehnică legislativă, se uită la lege. Și eu, ca să nu facem un proiect care să iasă prost, mi-am zis că m-aș duce întâi la ei, doar că lucrul acesta e imposibil procedural, că, cică, ar fi foarte încărcați. Deci tu trebuie să îți faci legea și ei vin și o critică”, ne-a explicat parlamentarul.
Primul proiect, inițiat în legislatura trecută de actualul deputat PMP Petru Movilă, pe care l-a menționat Dinu Socotar, se referă la posibilitatea de a-ți preda permisul imediat sau a doua zi atunci când ai săvârșit o contravenție și acesta ți-a fost suspendat pentru o perioadă de timp. Mai ales că s-a confruntat cu aceeași situație.
“În cazul în care faci o contravenție la regimul circulației care se soldează cu suspendarea permisului, ai 15 zile în care poți exercita calea de atac. Însă nu există nicio posibilitate să renunți la termenul de 15 zile. Mie mi-a fost suspendat 30 de zile, dar nu am avut posibilitatea să îl depun mai repede, a trebuit să aștept cele 15 zile”, mi-a expus situația parlamentarul mureșean.
Modificarea legislativă ar trebui corelată cu prevederile din Codul de procedură civilă privind dreptul la apărare, dar găsită și o formulă – poate notarială – prin care un contravenient să poată renunța la dreptul de a se adresa instanței în vederea anulării procesului verbal prin care a fost sancționat.
Un al doilea proiect care i s-a părut interesant deputatului social-democrat privește reglementarea anumitor servicii mai speciale.
“Colegul meu Varujan Pambuccian de la Comunicații are o lege proprie, care este intitulată Legea economiei de acces. Din punctul meu de vedere, poate nu este corect definită, este și greu de reprodus definiția, ideea este să intre în legalitate o afacere cum este Uber. Vorbim de o platformă care nu are mașinile, nu are nici clienții. Dar totuși cum facem ca veniturile platformei să fie urmăribile, taxabile etc.? E o provocare foarte mare și cred că legea e prea scurtă, are doar două pagini. Ar fi o lege interesantă de pus în practică, însă, după cum vă spuneam, e legea colegului meu”, ne explică deputatul.

 

Ce facem cu dronele?

 

Și cum ce e mai interesant vine la sfârșit, așa și în povestea cu parlamentarul mureșean. Cel mai entuziasmat mi s-a părut deputatul Dinu Socotar de comisia de spațiu, una în care nu s-au prea înghesuit parlamentarii.
“Comisia de IT are și o comisie de spațiu, în care doar patru, cu chiu, cu vai, am acceptat să participăm. Comisia de spațiu trebuie să facă propunerile corespunzătoare ca să armonizăm legislația referitoare la tot ceea ce e legat de spațiu cu legislația europeană, Agenția Aerospațială Română fiind membră a Agenției Spațiale Europene și nu orice membru, ci unul relativ important, cu mai multă activitate decât toți vecinii noștri. Urmează să ni se pună la dispoziția actuala legislație, este un Cod aerian, care, probabil, trebuie modificat”, a fost introducerea în activitatea acestei comisii.
Una dintre marile provocări din activitatea acestei comisii se leagă de reglementarea utilizării dronelor, subiect care i-aș spune că e chiar fashion în mass-media românești. Mai ales de când, cu ajutorul unei drone, un transport de droguri a fost plimbat deasupra Penitenciarului Colibași din județul Argeș.
“Eu sper să fie una flexibilă, care să permită utilizarea dronelor atât în interes economic, cât și de agrement. O dronă până la 2-3 kg, masă totală, care poate transporta un obiect de 100-200 g, în afară de camera video, ar trebui mânuită, la fel cum pentru a conduce o mașină ai nevoie de permis, de cineva care are ceva asemenător. Legislativ trebuie definite clar zonele de restricție, să fie interzis să zboare deasupra penitenciarelor, unităților militare, aeroporturi etc. pentru că, dacă aplicăm, stricto sensu, actualul cod aerian nu are voie să se ridice de pe sol. Nici acest lucru nu este în regulă. Cea mai păguboasă formă de legislație este să faci o lege pe care știi din capul locului că nu o respectă nimeni. Eu aș vrea să fiu acolo societatea civilă, să nu încercăm să facem o legislație ca pe urmă să îți trebuiască zece facultăți ca să ridici o dronă de 2 kg. De asemenea sunt de părere că trebuie consultați specialiștii”, a subliniat Dinu Socotar.
Specialiștii de care vorbește parlamentarul sunt reprezentanți din Institutul de Cercetări Aerospațiale, Facultatea de Aeronautică, Agenția Aerospațială, poliție. Pentru că o minimă reglementare în materie de drone trebuie, accentuează deputatul.
Și acum ceea ce ar putea lejer să intre la rubrica de știați că…? și să răspund franc că nu, este acesta, povestit de Dinu Socotar: “Am aflat cu plăcută surprindere că sunt peste 140 de companii sau instituții publice din România care sunt furnizori pentru Agenția Spațială Europeană și că în România este o firmă care fabrică drone care ridică 33 de kg, în zona Ploieștiului”. O informație cu siguranță interesantă pentru că, nu-i așa, noi tindem să credem că suntem praf și pulbere în orice domeniu.

 

Supleant la APCE

 

Pe finalul interviului cu ochii pe ceas pentru că plenul își cerea oamenii în sală, Dinu Socotar ne-a povestit cum a ajuns în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, organismul politic cu reprezentanți din 47 de state, după ce Belarus a fost exclus.
“Spre surprinderea mea, data trecută, la ședința la care s-au făcut aceste comisii interparlamentare de cooperare, cred că nu întâmplător prima este Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, mi se pare cea mai prestigioasă, este instituția care alege Curtea Europeană a Drepturilor Omului și, absolut fără să fiu consultat, m-am trezit că sunt membru supleant. Sunt membru într-o comisie din care fac parte grei precum Titus Corlățean, Marcel Ciolacu, liderul nostru de la grup, Diana Tușa, Alina Gorghiu, Cezar Preda, Attila Korodi. Urmează să ni se facă niște acreditări, pentru că bănuiesc că la Adunarea Parlamentară nu e așa că te duci: Am venit”, mi-a povestit dezinvolt Dinu Socotar, cu rezerva că eu l-am cenzurat puțin :).
Iar acum în final, pentru a nu vi se părea că totul e roz prin Capitală, inserez și un neajuns de care mi-a spus deputatul Dinu Socotar: plictiseala serilor.
“Încă nu mi-am făcut la hotel condiții de a avea un birou cu imprimantă ș.a.m.d. și stau mai mult pe tabletă, iar seara nu prea pot să lucrez și cum nu am foarte multe cunoștințe, sunt îngrozitor de plictisitoare serile. Eu cum sunt cinefil, m-am mai dus la câte un film. Vă mărturisesc că am ieșit o dată sau de două ori cu colegii UDMR-iști la un pub să vedem un meci”, recunoaște acesta.
Cu siguranță însă va găsi antidotul.
Ligia VORO

Primul episod îl puteţi lectura aici


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

VIDEO. Pui drăgălaș de pavian cu mantie, noua vedetă la la Grădina Zoo

Distribuie Un pui drăgălaș de pavian cu mantie este noua vedetă a Grădinii Zoologice din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.