Gluten, grâu, pâine. Implicaţii asupra sănătăţii umane

Cum spuneam în partea 1 a articolului, agricultura ar trebui subsumată administrativ medicinei, respectiv sănătăţii. Pentru că dacă privim agricultura şi industria alimentară doar ca o ramură economică menită să aducă numai beneficiu financiar, atunci sănătatea va continua să aibă de suferit. Din acest motiv, azi avem un număr uriaş de bolnavi, în continuă creştere. (12)

În ceea ce priveşte intoleranţele alimentare şi alergiile la grâu, au fost comunicate atât alergii respiratorii cât și alimentare.

Astmul brutarilor (alergie respiratorie) este cunoscut de pe vremea romanilor. Sclavii care manipulau făină purtau măști de protecție. Astmul brutarilor este și astăzi o formă importantă de alergie ocupațională. Este a doua cea mai răspândită alergie ocupațională în Marea Britanie și afectează circa 8% din ucenicii brutari din Polonia, după numai doi ani de expunere. (13)

În plus, grâul este considerat azi printre cei ”opt mari” alergeni alimentari, care  împreună determină 90% dintre răspunsurile alergice alimentare. Incidența alergiilor alimentare adevărate (mediate IgE) la adulți este puțin frecventă, însă afectează circa 1% dintre copiii secolului XXI. Alergenicitatea a fost comunicată pentru mai multe proteine din grâu, nu numai pentru gluten, însă a fost studiat exhaustiv numai Sindromul Anafilaxiei Induse prin Efort Dependente de Grâu (WDEIA), sindrom bine definit în care ingestia unui produs care conține grâu, urmată de efort fizic, determină un răspuns anafilactic. (14)

Alte răspunsuri alergice la proteinele din grâu includ dermatite atopice, urticarii și anafilaxie, simptome asociate cu proteinele din gluten. (15)

Intoleranțele alimentare la grâu sînt mult mai răspândite decât alergiile, în special boala celiacă (Celiac Disease CD), ce afectează peste 1% din populația Europei de Vest şi SUA, și dermatita herpetiformă, cu incidență de 2 ori mai redusă decât CD.

CD este o inflamație cronică a intestinelor care conduce la maldigestia şi malabsorbția nutrienților. Ca și astmul brutarilor, CD este cunoscută de mult timp, dar a fost definită în detaliu abia în 1887, legătura sa cu grâul fiind demonstrată de către medicul pediatru olandez Willem Karel Dicke la sfârşitul anilor 1940. (16)

Mai nou s-a descoperit o altă corelaţie interesantă legată de corespondenţa între consumul de grâu şi CD. E vorba despre conţinutul de glyphosat (ierbicid) înglobat în grâu. S-a constatat de-a lungul anilor că pe măsură ce a crescut utilizarea glyphosatului la cultivarea grâului, în paralel a crescut şi incidenţa CD (a se vedea graficul de mai jos), dar şi a altor alergii alimentare. Ceea ce probează că nu numai glutenul e responsabil, dar sînt implicaţi şi alţi factori proveniţi din paleta civilizaţiei moderne.

Dermatitis herpetiformis reprezintă o erupție cutanată produsă ca rezultat al ingestiei de gluten, și este asociată cu depozite de anticorpi IgA în papilele dermale. Aceste depozite includ anticorpi IgA față de transglutaminaza epidermală, care este considerată un autoantigen important pentru evoluția bolii.

Au fost publicate numeroase rapoarte referitoare la asocierea proteinelor din grâu cu diferite probleme medicale. Ele includ boli autoimune precum artrita reumatoidă, care este mai prevalentă la suferinzii de boală celiacă și rudele lor, schizofrenia, ataxia idiopatică sporadică (ataxia de gluten), migrenele, unele psihoze acute, și un număr mare de afecțiuni neurologice. A fost comunicată asocierea cu autismul, unii medici recomandînd un regim alimentar lipsit de gluten și de cazeină. (17)

În momentul de faţă se apreciază că aproximativ 15% (!) din populația țărilor vestice prezintă semnele unei probabile intoleranțe la gluten. Spunem probabile pentru că un diagnostic cert nu există în 95% din cazuri. Iar la majoritatea dintre cei fără intoleranţă patentă, s-ar observa modificări ale permeabilităţii intestinale după expunere la gluten.

Iată cum se prezintă grafic către public, situaţia din Anglia:

Simptomele intoleranței la gluten ar fi:

tulburări digestive: flatulență, balonare, diaree sau constipație; apar în special la copii

Keratosis Pilaris pe dosul brațelor, semnal al deficienței de acizi grași și vitamina A cauzate de malabsorbția lipidelor la nivel intestinal

stare de oboseală post-prandială

diagnosticarea unei afecțiuni autoimune: tiroidită Hashimoto, colită ulcerativă, lupus, psoriazis, sclerodermie, scleroză multiplă

simptome neurologice: vertij, lipsă de echilibru la mișcări rapide.

dezechilibre hormonale și infertilitate inexplicabilă

oboseală cronică, fibromialgie

inflamații, dureri articulare

anxietate, depresie, schimbări frecvente de dispoziție.(18)

Să remarcăm şi faptul că glutenul a ajuns să fie prezent în prea multe produse alimentare fără o justificare nutriţională şi, în plus, separat fiind de complexul natural al bobului de grâu. Şi ştim că o substanţă separată din fitocomplex, se comportă diferit faţă de acţiunile manifestate în cadrul complexului integral. Exemplificam mai devreme cu carnea artificială, îngheţata, sosul de soia. Interacţiunea prea frecventă şi nenecesară cu glutenul ajunge să streseze organismul, ca atare poate apărea o reacţie de respingere. Ceea ce contribuie la o reactivitate imunitară exagerată.

Dar în momentul de faţă putem vorbi de o stare generală de nesănătate a populaţiilor din societăţile bogate. Cât şi a celor din ţări în curs de dezvoltare, sau sărace, unde alcoolismul şi consumul de droguri, tutun, fac ravagii. Sau unde hrana este de slabă calitate sau cu totul insuficientă. La alimentaţia denaturată se adugă sedentarismul, stresul psihic şi emoţional, odihna însuficientă, consumul de excitante diverse, cu sau fără rost, ca stare cronică, ce afectează azi zeci de milioane de oameni din Europa.

Se cunoaşte observaţia făcută în timp, că unii dintre aditivii alimentari au efecte teratogene. Altminteri, mulţi dintre ei tulbură sistemul imunitar şi/sau metabolismul. Dar acest tip de alimentaţie aditivată a ajuns de câteva zeci de ani, un mod de viaţă în ţările occidentale. Ca urmare aceste modificări în imunitate şi metabolism devin permanente la consumatorii respectivi, ele fac parte din fiziologia modificată a omului modern pe care am putea-o pe drept cuvânt numi “fiziologie patologică”. Iar când vorbim despre bolile omului modern, putem spune de fapt că discutăm despre “patologia acestei fiziologii patologice”.

Mai grav, după cum ne lămuresc studiile de epigenetică, este că aceste modificări în fiziologie pot să fie înscrise genetic, adică permanentizate şi transmisibile la generaţiile urmatoare. Mai ales că timpul scurs a permis deja succedarea câtorva generaţii de asemenea consumatori.

În plus, teoria morfogenetică a lui Rupert Shaldrake explică cum un anumit comportament se poate extinde de la un grup la altul, de la o generaţie la alta sau de la o zonă geografică la alta. Transmiterea se face prin câmpul informaţional. Astfel, chiar şi indivizi care se află la primul contact cu un anume element, vor avea faţă de el un comportament similar celor care au avut deja interacţiuni cu el. Iar termenul comportament are semnificaţii atât de tip habitudine cât şi de fiziologie organică.

Atunci devine explicabil că încă de la naştere, tot mai mulţi copii au alergie la gluten, intoleranţă la gluten, alergii alimentare diverse, alergii respiratorii variate, imunitate deficitară şi alte boli ori sensibiltăţi care acum 100 de ani nu existau ori erau foarte rare.

Civilizaţia avansată a ajuns să ascundă denaturări multidirecţionale: în agricultură, industrie, stil de viaţă. Şi observăm că aceste denaturări induc degenerare la nivel genetic.

Acestea conveg spre o întrebare tristă: oare rasa umană degenerează prin propria acţiune asupra ei însăşi ?

Dacă vă uitaţi pe listele alimentelor incriminate ca având potenţial alergen, o să observaţi că acolo se regăsesc alimente de bază: grâul, cereale diverse, ouă, lapte, etc. Atunci când încercaţi o explicaţie, reflectaţi asupra următoarelor realităţi: starea generală de sănătate, rezistenţa fizică, starea şi răspunsul sistemului  imunitar sînt mult mai slabe şi perturbate decât la părinţii şi bunicii noştri. Alimentele de azi sînt de fapt surogate ale unor alimente funcţionale de altădată, în cel mai bun caz netoxice, sînt produse ale unui comerţ al nesănătăţii.

Aceasta este viaţa pe care ne-am construit-o şi pe care o trăim…

Să mai precizăm câteva lucruri. Pâinea albă din comerţ este facută cu făină albă rafinată, iar în plus se adaugă şi numeroşi aditivi alimentari sintetici, care ei în sine sînt fie alergeni, fie determină tulburări imunitare care duc la stări alergice. Mai mult, chiar şi făina albă ce se comercializează ambalată în magazine, deja este amestecată cu aditivi de panificaţie. Spre uşurarea muncii gospodinelor, desigur …

Ce poate face în mod concret consumatorul informat ?

Pentru cei sănătoşi: într-o ordine dictată de posibilităţile de a identifica pe piaţă aceste produse, ar trebui să căutaţi grâu bio. Să utilizaţi făină integrală sau intermediară, dacă se poate bio. Să utilizaţi soiuri de grâu vechi: alac (Einkorn), Emmer, Spelt, Khorasan/Kamut, în măsura în care este posibil din culturi ecologice. Să vă procuraţi o moară mică cu pietre şi să vă faceţi singuri făină în casă şi pâine în casă. Sau să vă orientaţi spre un atelier de brutărie, în care aveţi încredere, şi care vă poate oferi aceste produse.

Pentru cei care aveţi deja probleme de sănătate determinate de consumul de gluten, evitaţi produsele care conţin gluten, fie că este vorba de cereale, produse de panificaţie şi patiserie, dar şi cele care au înglobat gluten din diverse motive.

Citiţi cu toţii etichetele ! Pentru că industria alimentară pune gluten şi în îngheţată, sos de soia şi alte produse, ale căror reţete obişnuite nu includ făină sau cereale…

Consumaţi fierturi de cereale realizate din diversele feluri de orez, mei, hrişcă, ovăz. Atenţie: nu fulgi de cereale, ci cereale ca atare, adică boabele lor. Fierbeţi boabe de porumb. Consumaţi fierturi de teff (mei african), quinoa, amarant. Dar gătite cu gust, aşa cum este pregătit orezul într-un restaurant chinezesc.

Hrana bazată pe consum de fierturi de cereale este foarte sănătoasă. Era alimentaţia de bază a gladiatorilor în perioada romană. Şi nu din sărăcie sau zgârcenie erau hrăniţi cu fierturi de cereale (terciuri), ci pentru ca această hrană le asigura o sănatate şi o vigoare deosebită. Soldaţii romani mestecau în timpul marşurilor boabe de grâu dintr-o straiţă pe care o aveau în permanenţă cu ei. Biblia vorbeşte despre alimentaţia ce are la bază seminţele pâmântului şi apă, prin gura Sf. Prooroc Daniil. În zilele noastre acest lucru a fost redescoperit de Oshawa, şi toţi cei care i-au urmat.

Faceţi un experiment, pe care noi l-am realizat acum nişte ani, şi pe care îl recomandăm în mod uzual celor care ni se adresează. Consumati timp de 10 zile doar fierturi de cereale, gătite cu gust, cu o mână de alune adăugată la final, cu felioare de legume, cu migdale puţin prăjite, mirodenii, etc. Adică să fie o mâncare cu gust, să vă facă plăcere. Ci nu să va fie motiv de suferinţă. Consumaţi doar apă sau ceai, ca lichide. Şi observaţi cum se schimbă înfăţisarea feţei Dvs., strălucirea ochilor, tonusul general, de la o zi la alta. Dacă puteţi, extindeţi această perioadă la 20 de zile, şi pentru o concluzie indubitabilă faceti analize uzuale înainte şi după. O să fiti surprinşi de rezultate…

Vă rog să remarcaţi că azi după ce ştiinţa a produs o Revoluţie verde în secolul trecut, a crescut formidabil randamentul culturii cerealelor, dar li s-a alterat calitatea în mod semnificativ. Industria alimentară pentru a ne satisface pretenţiile gustative reuşeşte să producă practic nişte produse surogate, care nu mai sînt nici pe departe ceea ce erau odată alimentele. Aşa după cum şi filosofia ne învaţă că noţiunea de câine, nu latră ! Aşadar noţiunea de pâine, desemna odată o hrană integrală, dar azi nici pe departe nu mai este aşa, în cele mai multe cazuri.

Probabil aţi sesizat prezenţa în partea a doua a articolului, a unor expresii precum „alergie la grâu”, „grâul – alergen major”, „ingestia unui produs care conține grâu, … un răspuns anafilactic”, ş.a. Ele au devenit uzuale, din păcate. În fapt, alergiile sau intoleranţele respective au fost determinate dominant faţă de gluten, care este doar una dintre numeroasele componente ale grâului. Dar şi glutenul istoriceşte vorbind, iniţial era o masă proteică cu calităţi nutritive deosebite. În timp, prin denaturări atât de specie botanică cât şi de tehnologie agricolă şi industrie alimentară, de care glutenul în sine nu este nicicum vinovat, el a ajuns astăzi un pericol. Iar prin limbaj se produce o alunecare spre cerealul producător, şi mai departe spre alte produse care îl conţin, de exemplu pâinea.

Adică de la „glutenul este alergen” se alunecă spre „grâul este alergen” şi se ajunge la „pâinea este alergenă”. O evoluţie perfidă şi nedreaptă, care apoi se extinde către alte cereale: secară, orz, ovăz, triticale.

Iar mai departe, prin confuzie, ar putea atinge orezul şi porumbul. Am văzut că, incorect, au fost denumite gluten şi proteinele de depozitare din acestea două. Să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă această nefericită confuzie de termeni s-ar propaga în masă prin televiziune sau internet ? Devin şi ele duşmănoase omului şi le scoatem din alimentaţie ?

Tot vorbim despre industria care face şi drege. Dar cine este ea? Vreun extraterestru ? Nu. Este parte din societatea umană, adică dintre noi. Atunci oare nu putem opri acest curent dăunător şi să-l inversăm către sănatate ? Noi credem că da. Cum ? După propria-i regulă: cererea determină oferta. Adică mai întâi, după ce devenim conştienţi de ce se petrece, să cumpărăm tot mai mult din cele bune şi mai puţin din cele rele. Dacă nu se cumpară, nu le vor mai oferi şi nu le vor mai produce. Între timp să-i informăm şi pe cei din jur, ca toţi să facă la fel. Să nu acceptăm răul ridicînd din umeri a neputinţă şi tăcînd, ci să vorbim tot mai mult şi mai tare despre aceste lucruri, până ne aud şi cei ce pot impune şi legi nu contra naturii, ci în armonie cu ea.

Iar cei care preferă plăcerea gustului procesat sau comoditatea, măcar să ştie la ce se expun şi să-şi asume că se pot îmbolnăvi.

Să încercăm o scurtă sinteză asupra celor discutate:

glutenul din grâul de azi e altceva decât glutenul din grâul originar, are altă compoziţie biochimică, ca urmare a denaturărilor din agricultura de tip industrial; mai curând l-am putea numi „glutenoid”

prelucrările de tip fizic şi chimic la care e supus în industria alimentară îl îndepărtează şi mai mult de natura sa

acest glutenoid e consumat excesiv de populaţie, fără a fi informată corect, întrucât e inclus nu numai în produse de panificaţie, dar şi în altele unde prezenţa lui în reţete nu este justificată nutriţional, ci are scop comercial

consumatorii acestui glutenoid prelucrat industrial au o fiziologie modificată, care induce o reactivitate modificată la interacţiunea cu sus-numitul.

Ca atare nu învinovăţiti doar glutenul, ultima verigă a unui lung lanţ nefericit în producţie şi tehnologie, care poate ajunge azi să aibă un impact negativ asupra unor persoane cu sau fără predispoziţie genetică. Să privim societatea în ansamblu prin prisma transformărilor, dacă dorim să o înţelegem. Să fim atenţi la ce fac alţii, ca şi la ce facem noi fiecare în parte, şi să nu ne mai lăsăm păcăliţi, de data asta cu cârnaţi şi ulei fără gluten !

Ne-a revenit acum o amintire îndepărată: în copilărie, când treceam pe lângă o brutărie, simţeam mirosul îmbietor de pâine caldă tocmai de pe partea cealaltă a drumului, încât o trăgeam pe mama de mânecă să trecem strada şi să cumparăm măcar de poftă o pâine proaspătă. Şi n-aveam răbdare până acasă, că muşcam pe loc din ea cu nesaţ. Azi nu mai poţi simţi acest miros plăcut nici dacă stai lângă cuptor…

Iată cum, printr-un parcurs istoric nefericit, oamenii au făcut posibil ca astăzi să constatăm cu tristeţe cum ”Pâinea noastră cea de toate zilele” a ajuns coşmarul zilnic al prea multora…

Dr. Cristina Aoşan,

Ing. Gabriel-Silviu Aoşan,

Prof. dr. ing. Ştefan Brăgărea

www.melidava.ro

Note:

12 – May Yates a fondat în 1880 Bread Reform League în Londra cu scopul de a promova reîntoarcerea la pâinea fabricată din făină integrală, în special cu scopul de a îmbunătăți nutriția copiilor proveniți din familii sărace și a sugerat în 1909 adoptarea unei rate standard de 80% pentru extracția făinii (procentul de făină rezultat din totalul de grâu măcinat) produsul fiind denumit Pâine Standard (Standard Bread). Chiar dacă acum recunoaștem avantajele nutriționale ale produselor fabricate din grâu integral, datele științifice disponibile în epocă, economia și gusturile consumatorilor nu recunoșteau pe atunci acest fapt. Liga și-a continuat însă campania și a primit și susținere științifică din 1911 când Gowland Hopkins a fost de acord că Pâinea Standard ar putea conține ”nutrienți necunoscuți” vitali pentru sănătate, denumiți ulterior vitamine.

Thomas Allinson a avut răsunet prin comercializarea și promovarea insistentă a produselor din grâu integral. El este considerat fondatorul acestei tendințe în Regatul Unit.

13 – Numeroase proteine din boabele de grâu reacționează cu imunoglobulinele (IgE) din serul pacienților care suferă de astmul brutarilor, inclusiv gliadinele, gluteninele, serpinele (inhibitori ai proteinazelor serinice), tioredoxinele, aglutininele, și cu unele enzime (alfa- și beta-amilazele, peroxidaza, acil CoA-oxidaza, gliceraldehid-3-fosfat dehidrogenaza și oxidaza fosfaților de trioze). Categoria predominantă de proteine din grâu care declanșează astmul brutarilor este o clasă de inhibitori ai alfa-amilazelor, denumiți proteine CM datorită solubilității lor în amestecuri de cloroform-metanol. Alergenicitatea a fost demonstrată prin teste cutanate, prin RAST (testul cu radioalergosorbant), imunoblotting, test ELISA, biblioteci de expresii de gene testate cu fracțiuni de IgE.

Proteinele CM au forme monomerice, dimerice și tetramerice, cu masele subunităților cuprinse între 10 000 și 16 000. Spectrele lor de activitate diferă, însă toate inhibă alfa-amilazele din organismele mamiferelor și insectelor (inclusiv al dăunătorilor). Au deci rol protector și regulator. În astmul brutarilor sînt implicate 11 subunități individuale diferite, însă modul lor de acțiune este diferit, cea mai activă fiind o formă glicozilată a  CM16.

14 – Această stare este asociată cu un grup de ω-gliadine (denumite gliadine ω5) encodate de către gene de pe cromozomul 1 B. Analizele mutaționale au identificat epitopii imunodominanți din gliadinele ω5: secvențe scurte bogate în glutamină și/sau în prolină ce apar în domeniile repetitive ale proteinelor. Și alte proteine reacționează cu IgE la pacienții cu WDEIA, incluzînd gliadinele și proteine înrudite din ovăz și orz.

15 – compararea proteinelor care determină alergiile respiratorii și alimentare arată similitudini de funcții (de protecție, de depozitare) și de identități (proteine din gluten, proteine CM).

16 – boala celiacă este rezultatul unui răspuns autoimun declanșat de cuplarea peptidelor din gluten la celulele T ale sistemului imunitar la unii indivizi care prezintă antigeni ai leucocitelor umane (HLA) DQ2 sau DQ8, expresați de către celulele specializate pentru prezentarea antigenilor. Peptidele prezentate sînt recunoscute de către celule specifice T și CD4, care pun în libertate citokine inflamatoare ce conduc la aplatizarea epiteliului intestinal. Transglutaminaza din epiteliul intestinal generează peptide toxice reunind resturi de glutamină.

Antigenul HLA-DQ2 apare la peste 95% din suferinzii de CD. Au fost identificate secvențele peptidice care sînt recunoscute de către liniile de celule T intestinale, utilizînd fracțiunile peptidice produse de către proteinele din gluten și peptide sintetice. Au fost astfel definiți doi epitopi imunodominanți care se suprapun, corespunzători resturilor 57-68 (α – 9) și 62-75 (α – 2) ale gliadinei A (o formă de α-gliadină). Epitopi similari au fost definiți pentru γ-gliadine, corespunzând resturilor 60-79, 102-113, 115-123 și 228-236. Distanțele dintre resturile de glutamină și prolină determină specificitatea dezaminării glutaminei și deci a activării peptidei; au fost astfel formulați algoritmi predictivi pentru prezența de noi peptide stimulatoare ale celulelor T și în cazul unor proteine din alte surse.

Boala celiacă asociată determinanților HLA8-DQ8 afectează numai 6% dintre pacienții lipsiți de HLA-DQ2 și 10% dintre pacienții care posedă HLA-DQ2. Astfel au fost identificați epitopii imunodominanți din gliadine și glutenine, demonstrînd că formele afecțiunii mediate de către HLA-DQ2 și HLA-DQ8 pot avea mecanisme moleculare diferite.

17 – Unele dintre aceste efecte ar putea fi mediate prin sistemul imunitar, însă sînt dificil de definit efectele non-imun mediate, care ar putea fi produse prin punerea în libertate în organism de peptide opioide bioactive (exorfine) și de un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei I, derivate din proteinele glutenului.

18 – Cercetările legate de fenomenele fizio-patologice intime ale bolii celiace, au pus în evidenţă rolul unei proteine precursor al haptoglobinei, denumită zonulină.

Zonulina modulează permeabilitatea joncțiunilor dintre celulele peretelui tractului intestinal, fiind implicată în patogeneza bolii celiace și a diabetului juvenil.

Gliadina din gluten activează semnalarea zonulinei independent de expresia genetică a autoimunității, determinînd creșterea permeabilității intestinale pentru macromolecule de diverse tipuri. Calea biochimică a zonulinei este dereglată la persoanele cu susceptibilitate genetică și poate cauza boli autoimune.

Tractul gastrointestinal este implicat în digestia/absorbția nutrienților, în homeostazia electroliților și a apei, și în reglarea circulației macromoleculelor – pentru care funcționează ca barieră selectivă. La dereglarea acestei bariere se pot produce deficiențe autoimune, inflamatoare și neoplastice. Zonulina este implicată în patogeneza acestor situații severe de sănătate, iar concentrația ei în sânge crește la consumul alimentelor pentru care există intoleranță determinată genetic.

Zonulina este de asemenea implicată în reglarea barierei hemato-encefalice dintre creier și fluxul sanguin. Activarea semnalizării zonulinei de către gliadinele din gluten produce inter caetera simptome neurologice – ataxia la gluten și neuropatiile la gluten.

Simptomele generale sînt: dificultăți de concentrare, pierderi ale echilibrului, în special la mișcări rapide și/sau mers accelerat, dificultăți în aprecierea corectă a distanțelor, tulburări de vedere.

Bibliografie:

1. Enciclopedia Plantelor, Prof. Constantin Pârvu, Ed. Tehnică, Bucureşti
2. Dicţionarul Etnobotanic, Ed. Academiei
3. Manualul inginerului agronom, Ed. Agro-silvică
4. Cultul Grâului şi al Pâinii la Români, Iulina Chivu
5. Proverbele românilor, Iuliu Zanne
6. Meditaţie la Medicina Biblică, Dr. Pavel Chirilă
7. Grâul, Acad. Dr. Ing. Nechifor Ceapoiu
8. Journal of Experimental Botany, P. R. Shewry, (2009) 1537-1553

http://jxb.oxfordjournals.org/content/60/6/1537.full

9. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21248165

The Enciclopaedia of Healing Foods, Dr. Michael Murray and all.

Evolutionary approach to return to health

https://peperperspective.com/tag/adhd/

Efectul glutenului vital în ameliorarea calităţilor de panificaţie a făinurilor din grâu

http://www.moraritsipanificatie.eu/2008/11/efectul-glutenului-vital-n-ameliorarea.html