Tulburările depresive la copil

Depresia la copil este mai dificil de depistat și se poate instala insidios sau poate lua forme reactive în urma unor psiho-traume. Copilul depresiv suferă în tăcere, de aceea ea a fost considerată ca fiind tulburare specifică abia în 1995, în Franţa, când comunitatea de specialitate a definit principalele caracteristici în cadrul unei reuniuni.
Semnele de alertă sunt caracterizate prin diversitatea lor şi lipsa lor de specificitate. Insatisfacţia generală, dezinteresul pentru jocuri sau faţă de activitatea şcolară, iritabilitatea, plânsul frecvent, stima de sine negativă, sunt manifestări ale depresiei. Uneori tabloul general poate fi fals. Este posibil să îmbrace forme digestive sau neurologice. Examinările complementare sunt practicate înainte de a specifica tulburarea.
Schimbarea bruscă a comportamentului devine o manifestare posibilă şi importantă: elevul serios se dezinteresează de şcoală, copilul activ se retrage, cel prietenos îşi părăseşte prietenii.
Frecvenţa este apreciată la 2-3 procente pentru vârstele de la 7 ani la 12 ani.
Consilierea şi psihoterapia : îngrijirea copiilor cu probleme depresive este în primul rând psihologică. Sunt folosite diverse demersuri.
Terapia familială : discuţiile purtate între copil, familie şi psiholog sau consilierul şcolar pot conduce la deblocarea destul de rapidă a situaţiei, dar aceasta cere din partea familiei importante investiţii de timp, înţelegere empatică şi deschidere spre comunicare.
Terapiile cognitiv-comportamentale : sunt frecvent folosite pentru corectarea unor erori de gândire, ca de exemplu cea legată de stima de sine negativă.
Psihoterapia ajută copilul să-şi exprime suferinţa (ceea ce este refulat poate fi verbalizat).
Ajutorul acordat care corespunde nevoilor copilului conduce la rezultate rapide în modificarea comportamentului, dar nu poate dura mai puțin de 6 luni.
Spre deosebire de adult, copilul nu-și clamează durerea. Dimpotrivă, întrebat fiind, el își neagă problemele. In același timp, trebuie luat în considerare faptul că orice copil are dreptul sa plângă, să fie tulburat afectiv; ceea ce contează este durata și repetiția acestor schimbări, ca și impactul asupra mediului său de viață. Un episod depresiv este cu atât mai sever cu cât antrenează o alterare marcată a funcționării sociale, școlare și familiale. Un episod depresiv instalat în viața copilului poate afecta evoluția sa psiho-afectivă.

Conf. univ. dr. Speranța Popescu
Universitatea „Dimitrie Cantemir”
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației