Home / Altele / Tradiţia mecanicii auto de odinioară continuată de Haszan Iosif la Reghin

Tradiţia mecanicii auto de odinioară continuată de Haszan Iosif la Reghin

Reghinul nu a dus niciodată lipsă de meseriaş. Fie că vorbim de periodele trecute, fie de timpul prezent, care rezistă cu succes în lupta cu prezentul tot mai acerb şi mai grăbit spre profit. 2Printre meseriaşii care duc tradiţia mai departe se numără şi Haszan Iosif, administratorul celui mai vechi atelier auto privat din Reghin “Haszan Auto Service” situat pe strada Dealului. Este practic primul atelier auto care a intrat în legalitate după 1989, Haszan Iosif continuând tradiţia familiei, tatăl Haszan Jozsef, fiind un nume în materie auto în perioada de dinaintea războiului. 4„Cu maşini mă ocup de când mă ştiu, tatăl meu a fost maistru mecanic şi de la el am deprins această meserie. Joszef era numele lui, a fost mecanic auto înainte de război aici la Reghin. A avut atelierele proprii, a avut taximetre, camioane autorizate pentru transport. Atelierul îl avea în Reghin în locul unde astăzi e biserica situată vizavi de fostul Lemn Metal, actualmente magazinul Lidl. După întoarcerea din prizonierat, el a stat patru ani la ruşi, nu mai erau privaţi cu foarte mici excepţii, şi s-a angajat la spital pe prima salvare care a funcţionat la Reghin, în anul 1949. Salvarea era o Skoda combi pe care tatăl meu a lucrat. Ce e interesant era că garajul salvării era în curtea primăriei, unde astăzi e Poliţia Comunitară, deoarece Salvarea aparţinea de primărie, nu de spital pe vremea aceea. De acolo, tatăl meu s-a pensionat, de pe Salvare în anul 1972. Apoi a mai fost şef de garaj, dar acolo şi-a trăit a doua parte a vieţii, pe Salvare, la spital. Practic tatăl meu întreţinea maşinile doctorilor, a celor care aveau maşini, nu multă lume îşi permitea un asemenea lux, oamenii nu prea aveau în acele vremuri maşini. Aşa se face că maşinile care erau atunci le mai ducea acasă, mai lucra la ele, şi noi copiii, pe lângă el, îl ajutam. Tatăl meu a avut autorizaţie de funcţionare în anii 40 pentru trei taxiuri şi două camioane. Când eram eu copil şi auzeam că vine o maşină, fugeam până la colţul străzii să o vedem. Erau foarte puţine maşini atunci, din care maşini personale şi mai puţine, sau mai deloc. Erau două autobuze în tot oraşul, camioane câteva, în rest nu mai prea erau maşini”, povesteşte Haszan Iosif.3

Contemporan cu primele TAF-uri IRUM

Viaţa lui Haszan Iosif se leagă tot de maşini, de utilajele forestiere în special, fiind contemporan cu primele TAF-uri fabricate la IRUM Reghin. „În 1971 am terminat liceul , nu am reuşit la facultate şi aşa am mers la Şcoala de şoferi profesionişti la Târgu-Mureş unde am făcut şcoala de şofer profesionist, după care am plecat în armată. După absolvirea stagiului militar, am avut un unchi la „IRUM” care m-a chemat la el, fabrica fiind la început cu TAF-urile, şi era nevoie de oameni tineri, de şoferi profesionişti carte să iasă cu TAF-urile în probă. La IRUM am obţinut şi calificarea de lăcătuş, unde am rămas până în 1992. Aici am lucrat practic din 1973 până în 1992”, spune Haszan Iosif.

Atelier deschis în casa părintească

După schimbarea de regim din decembrie 1989 a venit şi atelierul auto, deschis în casa părintească, în locul unde odinioară bunicul lui Haszan Iosif avea un atelier de pantofărie în perioada interbelică. „Era vremea când au început să apară firmele particulare. În 1992 am deschis atelierul auto, ca persoană fizică autorizată, în locaţia în care funcţionează şi astăzi, pe strada Dealului nr. 22. Este prectic casa părintească, eate casa bunicii din partea mamei. În anii de după revoluţie aveam foarte mult de lucru, a fost o vreme când aveam şi şapte angajaţi. Erau foarte multe Dacii care se stricau mult mai repede decât cele de azi. Reparam caroserii în prostie, una după alta. Aveam atunci enorm de lucru. În spatele casei aveam atelierele vechi ale tatălui meu, două ateliere mai mici, practic două camere. Înainte am avut un bunic care era pantofar, tatăl mamei. Una din camere era atelierul de pantofărie, iar cealaltă era camera unde stăteau ucenicii. În acele două încăperi am început noi practic cu lucrul. Practic noi imediat după 1990 noi lucram, neoficial, iar primele maşini le-am reparat înainte de revoluţie. Mai sudam câte o maşină aici acasă, dar oficial am început doar din 1992”, afirmă Haszan Iosif.

Lumea ne-a ştiut de oameni serioşi”

img_1029Cum a rezistat în competiţie cu alte service-uri mai noi, mai moderne ? Răspunsul lui Haszan Ioisif a fost unul ferm:muncă şi seriozitate. „Am rezistat în primul rând datorită faptului că sunt din oraş, am foarte multe cunoştinţe. Lumea ne-a ştiut de oameni serioşi încă de dinainte de 1989, şi din fericire tot aşa ne percepe lumea şi acum. În orice meserie ai merge, orice activitate să ai primul lucru este persoana ta care reprezintă lucrul tău. Dacă lumea te ştie om serios, presupune că şi munca ta e de caliatate şi serioasă. Practic omul sfinţeşte locul şi meseria care o face. În prezent la atelier suntem patru angajaţi, eu cu fratele meu care suntem şi asociaţi, plus încă doi mecanici. Până acum aveam autorizaţie pentru tinichigerie, iar acum, cu băiatul tânăr pe care l-am angajat, Orosz Attila el are meseria de mecanic. A urmat o şcoală profesională ca mecanic auto, practica fiind făcută la noi în atelier în urmă cu 10 ani. Apoi a fost o perioadă plecat în Spania după care a revenit acasă, şi-a întemeiat o familie şi acum lucrează la noi. Datorită calificării sale, pot să fac şi mecanică, având meseriaş în această privinţă, să suplimentez activitatea de bază şi cu mecanică. Nu ştiu dacă sunt cel mai în vârstă mecanic din oraş, dar oricum suntem primul service auto particular autorizat din Reghin de după revoluţie. Atunci mai era Lemn Metal-ul, Dacia Service, şi cam atât, dar care erau de stat. Nu mă simt deloc bătrân, am putere de muncă în continuare pentru a face treabă bună. Eu personal nu am copii, iar cei doi copii ai fratelui meu Francisc nu au această pasiune, ambii fiind plecaţi în străinătate. Probabil că voi lăsa atelierul să meargă mai departe la băieţii care sunt, dacă vor dori acest lucru. Cât mai suntem noi îl mai ducem cum putem. Poate că într-o zi îl voi vinde, să fie afacerea lor, şi aşa voi trăi şi eu din firmiturile care mai rămân de la patron”, a spus Haszan Iosif.

Meseriaşii Reghinului contină să ţină în viaţă meşteşugurile care odinioară dezvoltau oraşul. Trecuţi cu bine de prima tinereţe ei duc mai departe rânduiala învăţată de la părinţi şi bunici, care dăinuie şi azi, în ciuda tehnologiilor apărute după 1989, aflată de multe ori doar în slujba consumerismului, profitului şi mai puţin a pasiunii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Asociația „Our Lifetime”, implicare pentru Emilia Moldovan

Un accident de mașină survenit între Reghin și Tîrgu Mureș în urmă cu câteva zile …