INTERVIU. Pr. dr. Silviu Negruţiu: „Sărbătoarea Sfintei Învieri nu este o filozofie, ci un mod de viaţă!”

16 aprilie 2017

Părintele dr. Silviu Negruţiu, paroh la Catedrala Ortodoxă „Înălţarea Domnului” din Târgu-Mureş, vorbeşte în interviul următor, acordat în exclusivitate cotidianului Zi de Zi, despre semnificaţiile Sfintei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sărbătoare aflată la loc de cinste în Sinaxarul creştinilor din întreaga lume.

Reporter: Cum ar trebui să întâmpine un bun creştin Sărbătoarea Sfintei Învieri?

Preot dr. Silviu Negruţiu: Sărbătoarea Sfintei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cea în jurul căreia se dantelează întreaga poveste creştină, care nu este o filozofie, ci un mod de viaţă. Practic, credinţa creştină este cea care ne pune în situaţia în care avem perspectiva vieţii veşnice, chiar şi atunci când credem că lucrurile ar putea sta altfel. Pentru că Dumnezeu doreşte asta. Când e vorba de un bun creştin, el trebuie să fie în primul rând practicant al credinţei. Şi fiind practicant al credinţei, bunul creştin se duce să ia contact cu Dumnezeu, în Biserică, prin slujbe.

Rep.: Ce slujbe se oficiază în Săptămâna Mare?

S.N.: Toate slujbele din Săptămâna Mare pun la îndemâna noastră exemple şi – de ce nu – modele demne de urmat în vederea dobândirii înălţării sufleteşti şi a intrării în Înviere. De exemplu, cei care au fost luni la Biserică au descoperit că imaginea pe care ne-o pune spre analiză Biserica este cea a lui Iosif, cel preafrumos cum zic Sfintele Scripturi, care are o poveste atât de înduioşătoare şi care a reuşit prin credinţă şi prin curăţenia sufletului să dobândească tot ceea ce şi-ar dori un om aici, pe Pământ, pornind de la grija pe care i-a purtat-o Dumnezeu, până la a întoarce lui Dumnezeu ca efect darurile care i le-a dat. Tot în această zi se vorbeşte despre partea nefirească a vieţii, aducându-ne în faţă smochinul cel neroditor care nu-şi atinge menirea pentru care a fost chemat la Viaţă. Şi omul poate să ajungă în aceeaşi situaţie. Marţea se vorbeşte despre cele zece fecioare. Iarăşi un model de viaţă la care ne putem raporta conştientizându-ne ce avem de făcut ca întâlnirea cu Dumnezeu în Înviere să se producă, iar ca model de smerenie miercurea o avem pe femeia păcătoasă care unge capul lui Iisus cu mir de mare preţ în zilele premergătoare patimilor morţii şi Învierii. Joi, avem tipologii umane la care ne putem raporta, care fac parte din istoria credinţei menţionate în Evanghelii. De la Iuda, cel care nu putea să înţeleagă, la experienţa trăită de Petru, cel care a lovit cu sabia apărându-l pe Hristos, dar care după puţin timp se leapădă de Hristos. Vineri avem şirul patimilor lui Hristos, sâmbătă este o zi de meditaţie pentru viaţa noastră care poate la un moment dat să se schimbe în atâtea exemple, cum ar fi tâlharul de pe Cruce, care a reuşit să îşi schimbe viaţa într-o secundă, iar Noaptea Învierii este dacă vreţi ceea ce ne pute Hristos în faţă legând de propria experienţă a vieţii şi a morţii perspectiva vieţii creştinului care îşi doreşte să îi calce pe urmă. Cu alte cuvinte, făcând experienţa unei credinţe trăite, aşezându-ne foarte serios peste problemele vieţii şi raportându-ne la ceea ce aşteaptă Dumnezeu să facem, avem şansa spovedaniei, avem şansa împărtăşaniei, avem şansa învierii noastre dintr-o moarte sufletească, care premerge învierii trupurilor noastre în final.

Rep.: Ce trebuie să cunoaştem despre semnificaţiile Învierii?

S.N.: Învierea lui Hristos are multe semnificaţii, despre care se vorbeşte în diferite moduri. În primul rând, semnificaţia ei este legată de Dumnezeirea lui Iisus, care în statutul de om ne dovedeşte că lui Dumnezeu toate îi sunt cu putinţă. Că Dumnezeu este stăpânul întregii vieţi văzute şi nevăzute şi dovedeşte acest lucru prin propria experienţă, deşi ştim că înainte de a pătimi, El a avut experienţa vieţii şi a morţii, dovedindu-se a fi Dumnezeu prin învierea fiului văduvei din Nain şi prin învierea fiicei lui Iair, pentru că apoi a adăugat învierea lui Lazăr ca o pregustare şi o pretrăire a propriei morţi şi Învieri. Să nu uităm că se punea problema să îl elimine şi pe Lazăr din viaţa aceasta, pentru că datorită lui mulţi mergeau spre Hristos şi mulţi mergeau în Betania să îl vadă înviat. Lucrurile ca pondere sigur că nu se pot compara. Învierea lui Hristos a fost atât de spectaculoasă, atât de tainică şi atât de adevărată încât ucenicii sunt cei care se dezmeticesc din toată nepriceperea şi îndoielile lor în ceea ce spunea Hristos şi în capacitatea Lui ca Dumnezeu, dar mai ales prin faptul că ucenicii au ajuns ei înşişi să moară pentru că Hristos a murit şi a înviat.

Rep.: În prezent, societatea românească este din ce în ce mai măcinată şi mai divizată din diverse motive, iar sub pretextul lipsei de timp multă lume s-a îndepărtat de Biserică. Din această perspectivă, care este mesajul dumneavoastră pentru mureşeni?

S.N.: În contemporaneitate am putea trăi foarte liniştiţi dacă nu ne-am lua după val. Adică sunt atâtea perspective lansate de viaţă încât noi ne risipim în a alege şi până la urmă în a nu ne alege cu nimic. Dacă ne ducem prin credinţă în perspectiva vieţii, noi nu numai că ne vom dobândi locul şi vom descoperi mesajul pe care trebuie să îl purtăm în lumea aceasta, ci vom fi exact ca un pom roditor care îşi urmează rosturile vieţii din primăvara naşterii până în toamna Învierii sau a naşterii în veşnicie, aducând înaintea lui Dumnezeu rosturile pe care Dumnezeu i le-a dat fiecăruia dintre noi. Cu alte cuvinte, darurile lui Dumnezeu primite de noi trebuie să le ducem înspre Dumnezeu ca împlinire, ca să devenim asemenea Lui, adică să facem binele în permanenţă, necondiţionat, ca să ne oferim bucuria muncii şi a împlinirii, să facem binele în permanenţă ca să ne creăm compatibilitate cu starea dumnezeiască.