Home / Cultură / Bulgakov 17 – „Maestrul și Margareta” de la suprarealitate la hyperrealitate via Bocsárdi

Bulgakov 17 – „Maestrul și Margareta” de la suprarealitate la hyperrealitate via Bocsárdi

Bulgakov 17 sau Maestrul și Margareta ca un pretext perfect pentru proiectarea limpede a modului distorsionat în care ne reprezentăm/ne este reprezentată realitatea. Publicul este pus în fața unei oglinzi uriașe remarcabilă prin lipsă de fidelitate. Ceea ce/cei care se află pe scaune se oglindește/se oglindesc regognoscibil, dar distorsionat. La fel și romanul lui Bulgakov în spectacolul pus în scenă de Bocsárdi László.

În era antropocenă, într-o perioadă post/transumană și în niște timpuri post-adevăr, mi se pare că Bocsardy încearcă să releve adevărul tocmai prin mijloacele care-l ocultează. Și a ieșit un spectacol de trei ore – ciudat rău, care-ți ia ochii uneori alteori te lasă cu ei căscați în gol ori ți-i rotește. Nu o dată mi-am dat ochii peste cap – ce Woland îi și chestia asta?!

Primul lucru care mi-a trecut prin cap după ce am ieșit a fost: pfui, chiar a ținut trei ore?! (fără pauză) Apoi mi-am zis că tocmai am asistat la o porcărie foarte tare. Apoi, treptat – pe parcursul mai multor zile de la premieră, conotațiile negative ale lui „porcărie” au început să se atenueze.

Bocsárdi sfidează cu respect sincer tot ce prinde, mai ales spectatorii, și îi iese foarte bine zic eu.

Bulgakov 17, pornind de la suportul suprarealismului din roman vine și-ți trântește în față, cu drag, ditamai hyper-realitatea în care trăim – metodic, grosolan și cu program. Woland, interpretat de Nicu Mihoc, îmbrăcat ca un wrestler (ca mai mulți), e deja pe scenă și trage de un aspirator uriaș (de bani).

Apoi se apucă și aranjează teancuri de bancnote, încet și multe, te-ntrebi dacă o să o țină așa tot spectacolul, înainte să scoți telefonul și să-ți cauți ceva de făcut, se apucă și aruncă banii spre public.

Toată povestea asta durează ceva. Și tot spectacolul merge pe scene lungi, unele aproape naturaliste, pe repetiții, referințe media și un fel de poante proaste – numai că totul e lucrat atât de bine, actorii par să știe extrem de bine de ce fac tot ce fac încât rezultatul e o experiență teatrală veritabilă și bulversantă.
Bulversant… mai ales în legătură cu ceea ce simți în legătură cu ce vezi și cum reacționezi și ce simți în legătură cu felul în care îți vine să reacționezi. Niciodată nu știi exact despre ce-i vorba, dar nici nu ajungi/nu ești împins în zone de discomfort acut – asta pentru că deși îți vine să te întrebi „pe unde-i ieșirea?” scenele lungi lasă și spectacolul și spectatorii să respire, dacă nu să rumege.

Alternanțele și suprapunerile contrastante sunt derutante, dar mi se par definitorii pentru spectacol, de multe ori o scenă care ți se pare că ar fi trebuit să fie comică e scoasă din zonă de jocul actorilor și de ritm, alteori scene grave sunt duse în zone indefinibile de muzică ori de lumină ori de repetiții. La fel, potențialul extatic al unor scene e exploatat dincolo de maximum și coborâte înapoi în mundan tot prin repetare excesivă – ca într-un loop video, după ce vezi și auzi aceași chestie repetată la nesfârșit îți vine să râzi și cobori.

Premiera spectacolului „Bulgakov 17 (după Maestrul şi Margareta)” a avut loc în 4 mai, următoarele reprezentanții sunt programate în 28 mai și 9 iunie. Spectacolul se joacă în Sala Mare a Teatrului Național din Târgu Mureș, cu publicul pe scenă.

Vă invit să citiți și interviul realizat de Andrei Vornicu, pentru Adevărul: Regizorul László Bocsárdi: „Teatrul trebuie să evite minciuna“

Bulgakov 17, distribuția:

Maestrul – Mihai Crăciun; Margareta – Elena Purea; Woland – Nicu Mihoc; Pilat din Pont – Sorin Leoveanu; Yeshua Ha-Noczri – Alexandru-Andrei Chiran; Ivan – Csaba Ciugulitu; Redactorul Berlioz – Luchian Pantea; Kaifa – Dan Rădulescu; Secretarul – Theo Marton; Doctor Stravinskaia – Monica Ristea; Criticul Ariman – Edi Marinescu; Criticul Latunskaia – Cristina Holtzli; Criticul Lavrovici – Cristian Iorga; Dansatori – Raisa Ané, Alexandru-Andrei Chiran, Georgiana Ghergu, Loredana Dascălu, Paul Predușel, Fekete Róbert; Anniușka – Emilia Ostace; Centurionul Marcus – Pastor Petre

Dramatizare și adaptare scenică: Benedek Zsolt, Roxana Marian

Decor: Bartha József

Costume: Cs. Kiss Zsuzsánna

Light design: Bányai Tamás

Video design: Rancz András

Muzică: Boros Csaba

Mișcare: Bezsán Noémi

Asistent regie: Theo Marton

Asistent scenografie: Hotykai Evelyn

Dramaturg de scenă: Kacsó Judit-Andrea

Documentarist: Antoaneta Olteanu

Regizor tehnic: Stelian Chițacu

Sufleur: Dana Arțuche

(Foto: Cristina Gânj)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Program de funcționare extins la Muzeul de Istorie din Sighișoara

Muzeul de Istorie din Sighişoara a anunţat, vineri, că îşi extinde programul de funcţionare astfel …