Teatru comic şi caricatură la Bastionul Croitorilor

În atmosfera boemă, cochetă și intimă a spațiului muzeal convertit în spațiu teatral din Bastionul Croitorilor al Cetății Medievale din Târgu-Mureș a avut loc marți vernisajul unei expoziții colective de caricatură ”la pachet” cu reprezentația comediei ”Ah, vecină, vecină, vecină…” Expozanți: Tety Boros, Gabi Rusu, Ion Sfâriac. Comedianți: Liviu și Dana Pancu.

Evenimentul face parte din Festivalul Umor Scena care se află la a VII-a ediție și este integrat la rândul său în rama mai largă a Zilelor Târgumureşene. Până la această ediție, directorul onorific a fost scriitorul Cornel Udrea. În acest an, patronajul i-a revenit unei personalități artistice multilaterale din lumea scenei – Claudia Motea – actor, regizor, dramaturg, poet, scenarist și producător. De fapt ea traduce textul spumoasei comedii citate mai sus. Claudia Motea este o româncă stabilită în Canada cunoscută publicului autohton din ”Danaidele” lui Siviu Purcărete și din filmul ”Kandy. Ciocolată de lux cu gust de femeie”. Popularul actor Liviu Pancu a fost amfitrionul evenimentului și ne-a informat că fiecare ediție a avut o temă. Tema din acest an e „Călătoria.”

Ce observăm pe simeză

Cei trei caricaturiști expozanți – emblematici ai genului – au fost Tety Boros (apariția sa fizionomică de ex-singer al formației ZZTOP e de neuitat prin foaierele teatrelor), Gabi Rusu, recent premiat la Deva care a vândut pe loc în Belgia unui vizitator local o schiță plastică ”Tribute to Magritte” și Ion Sfâriac, cu o grafică descriind un tip care bate covorul cu bătătorul de sar stelele Uniunii Europene din el.

În principiu, o caricatură e o explozie a libertății spiritului. Ea ghicește, cum zice Bergson, sub armoniile superficiale ale formei, revoltele profunde ale materiei. Realizează disproporții și deformări care trebuie să fi existat în natură într-un stadiu veleitar. Este un truism deja că te poți identifica mai repede într-o caricatură decât într-un tablou serios. Oricât de regulată ar fi o fizionomie, oricât de armonioase i-am presupune liniile, oricât de suple mișcările, niciodată echilibrul nu e desăvârșit. De aici vine comicul caricaturii explicat sumar de filozof în formula ”mecanica aplicată viului”. Vizitând simeza am avut gândul că o caricatură, văzută de snobi ca un gen minor, poate stârni un război mondial, apropo de atacul terorist din Franța de la ”Charlie Hebdo”, și că triumful libertății spiritului dintr-o caricatură este temporar și că astfel de manifestări trebuie să fie un exercițiu democratic cotidian, trebuie să fie în natura noastră să fim liberi, nu să așteptăm o instituție birocratică să ne-o ofere. Toți trei sunt cu premii internaționale în background.

Recital Dana Pancu: trei personaje într-o actriţă

Am urcat după mica uvertură plastică la cocoțata unde am așteptat piesa.  De Norm Foster. Două coloane figurând un bloc vechi. A intrat Liviu Pancu, a la legere, de nu știam dacă vorbește cu noi, spectatorii, sau joacă. Povestea? Sunt un publicist, am în cap un mare roman, locuiesc aici, și să vedeți ce mi s-a întâmplat … Am început să-l cred. Și încep să apară pe rând ele, vecinele. Prima, o prostituată care vrea să dea examen la universitate. A doua, o actriță care vrea să obțină un rol într-un music-hall, a treia o soție tristă care ascultă Cohen. Toate jucate de Dana Pancu. În mare priză. De neconfundat între ele. Toate intră în relație cu publicistul dezabuzat de căsnicia lui ratată. Un personaj ironic și ironizabil a la Woody Allen. Râdem cu hohote și aplaudăm spontan la ieșirile din scenă. Chiar e mișto. Simt pe viu ideea din Freud: comicul e bun pentru că e o economie de energie. Comedia te regenerează. Drama te epuizează. Nu spunem toată povestea. Mergeți să o vedeți. E tareee!

Ioan POTOLEA