Are apa memorie? Probabil că ați văzut documentare și ați auzit de japonezul Masaru Emoto și ați văzut imagini cu cristale de gheață și poate ați și încercat să vorbiți frumos cu apa din pahar, dar nu despre tipul acesta de memorie am de gând să vă povestesc, ci despre o vizită la un muzeu: Casa Apei, de pe strada Verii.
Habar n-aveam că există așa ceva în Târgu Mureș
Am aflat de Casa Apei abia zilele trecute și astăzi (24 mai n.r.) am trecut pe acolo să văd ce și cum. La scurt timp după ce am ajuns a intrat în curte un grup de elevi de la o școală gimnazială din oraș aflați într-o activitate specific săptămânii Școala altfel. În spatele casei, e un mic loc de joacă pe care l-au luat din prima cu asalt.
Muzeul e amenajat într-o curte superbă și într-o casă cochetă, lângă care se află un bazin de apă dezafectat care era alimentat din turnul de apă de la Platoul Cornești. Dacă prima formă de captare și distribuire publică a apei în Târgu Mureș a fost folosită în secolul al XIX-lea pentru alimentarea unei fântâni cântătoare – Fântâna lui Bodor (Péter), construită în anii 1820-1822 și demontată în 1913, din anul 1908 lucrurile devin un pic pragmatice.
În 1908 a fost construită prima Uzină de Apă a orașului, rețeaua de alimentare cu o lungime de 39 de km și două bazine de acumulare, unul de 100 de mc – la actuala Universitate de Medicină și Farmacie, și unul mai mare de 900 de mc aflat în curtea actualei Case a Apei.
Se poate intra în Bazinul de apă de pe strada Verii, chiar puteți coborâ puțin pe câteva trepte construite când a fost amenajat muzeul.
Bunica centralei termice
Până să ajungem la bazinul de de apă, copii au fost supuși unei scurte lecții despre apă, iar cei care au răspuns întrebărilor Valentinei Lucian, cea care se îngrijește de Casa Apei, au primit bomboane. Diri (diriginta elevilor) le-a spus să nu caute răspunsurile pe Google și le-a suflat primele bomboane puse în joc, apoi elevii au recuperat intrând în dialog cu Valentina Lucian până au scos toate bomboanele din pungă.
Apoi, am luat pe rând obiectele expuse în curte. „Inițial erau ruginite și urâte, dar au fost vopsite să fie mai atrăgătoare”, le-a spus doamna Lucian. Din toată țevăraia și toate pompele, mi-a atras atenția o instalație cu aspect mai dubios din spatele băncilor pe care se așezaseră copii. „Aceasta este bunica centralelor termice și se numește schimbător de căldură”, le-a spus arătându-le marele dărab de fier ca o secțiune dinr-un cilindru uriaș, cu diametrul mai cât un stat de om mai mic, umplut în mijloc de o spirală, în al cărei centru e un fel de ușiță – acolo ardea flacăra de gaz. Melcul se încingea, apa intra în spirală prin cornul-hornul roșu din dreapta și ieșea încălzită o parte pentru calorifere prin țeava roșie din stânga, altă parte pentru uz casnic prin țeava cocârjat ca un cioc din lateral. „Instalațiile acestea erau folosite ca un fel de centrale de bloc în anii 50-60”, a precizat Valentina Lucian.
Cea mai bună apă din oraș
Înainte să plecăm, am făcut un popas la cișmeaua de lângă poarta de la intrarea în curte, despre care doamna Valentina Lucian ne-a spus că are cea mai bună apă de oraș.
Casei Apei a fost amenajată în 2016 și a fost deschisă pentru public anul acesta. Așa că dacă dați o tură pe la Platou sau la Zoo și vreți să treceți pe la Casa Apei o puteți face de luni până vineri între orele 8.00 și 16.00. Pentru vizite organizate de către instituții de învățământ sau pentru organizarea unui eveniment la Casa Apei sunteți rugați să vă anunțați intenția la telefon: 0265 208861 sau prin email: presa@aquaserv.ro/.
Cum economisim apa?
Aaa… înainte să închid povestea trebuie să vă spun ce am învățat de la unul dintre elevii din clasa a V-a A, de la Școala Gimnazială Nr. 7, aflați în vizită la Casa Apei, împreună cu diriginta lor, Ilinca Mureșanu. Știam că nu ar trebui să las apa să curgă aiurea când mă spăl pe dinți sau când fac duș, dar un elev a venit cu idee care ne-a adus zâmbetul pe buze și care poate fi chiar și pusă în practică. Atunci cînd faci duș, pui dopul, oprești apa în cadă și apoi o folosești la spălat pe jos.