Atelierul de literatură LitArt, ultima întâlnire înaintea vacanței de vară

Ultima întâlnire a sezonului în cadrul Atelierului de literatură LitArt a avut loc marți, 30 mai, de la ora 18.00, în Atelierul Cafelei din centrul Târgu Mureșului. Au citit Roxana Cotruș – poezie, Vasile Mureșan – poezie, Alda Adria Oltean – proză și Mircea Miculi – haiku. Despre textele citite au vorbit, ca de obicei, Călin Crăciun și Constantin Nicușan, evenimentul fiind moderat de Adrian Armand Giurgea. Atelierul de literatură va intra în vacanță pe perioada verii, urmând a fi reluat în toamnă.

Lecturile au fost deschise de Alda Adria Oltean cu o povestire în care destinul cailor se-mpletește cu al stăpânilor. „Vreau să remarc faptul că între descrierile pe care le regăsesc ca niște piloni ai prozei sale, regăsim și o țesătură fină a relațiilor morale dintre personaje”, a spus Constantin Nicușan. „A sesizat bine Adrian (Giurgea n.r.) faptul că e o proză care încearcă să meargă cumva pe urmele unui realism magic. E o proză în care imediat intervine și o notă, o componentă de natură psihologică”, a spus Călin Crăciun.

Următorul intrat în colimatorul criticilor a fost Mircea Miculi care ne-a citit câteva haikuri. Constantin Nicușan a spus că ar fi așteptat un „efect surpriză”, „pentru că încă avem cred că prea mult rațional în această poezie scurtă”. „deși face parte din zona poeziei delicate, sensibile, această poezie are totuși o forță de impact, de efect asupra sufletului. Un haiku reușit are valoarea unui tablou la care poți să stai ore întregi să-l admiri. Mă gândesc că aici trebuie insistat și continuat”, a spus Nicușan. Călin Crăciun mers pe aceeași idee, începând prin a spune că îi e destul de greu să asculte haikul recitat în public deoarece pentru a-l percepe e nevoie de izolare și liniște. Apoi, a amintit câteva imagini pe care le-a reținut din versurile lui Mircea Miculi. „Cel puțin câteva pe care le-am prins eu din zbor cred că merită luate acasă”, a mai spus Crăciun.

Roxana Cotruș ne-a citit din volumul de poezie „Daddy issues/ disecție”, publicat la editura Charmides, în 2015. Călin Crăciun a vorbit despre versurile Roxanei ca despre o formă de reconfigurare, de realcătuire a realității, considerând apelul la poezie unica varianta. „Tocmai de aceea, în spatele acestor destăinuiri transformate într-un fel de povești, într-un fel de scenarii, bazate când pe elemente care, mă rog, le putem noi considera reale, când pe unele care țin de imaginație – de o imaginație compensatoare. De fapt, nu mai are alt punct de sprijin, altă posibilitate de a merge înainte, decât rearticulând lumea poetic. Sigur că dacă ne apucăm să căutăm metaforă, nu vom găsi, metaforă e de fapt tot textul și, cred, tot volumul, alcătuit din bucățele mărunte, mărunte, dar care crează, până la urmă, un ansamblu de esență metaforică”, a spus Călin Crăciun.

Ultimul care ne-a citit a fost artistul plastic Vasile Mureșan, despre care Constantin Nicușan ne-a spus că crede că „adună în discursul poetic toată experiența artistică pe care a travesat-o”. „Trebuie să mai avem în vedere încă un aspect, aspectul intenționalității, pentru ce scrie omul. Vrea să revoluționeze poezia românească, mondială, atunci abordarea, sigur că se face într-un anume fel. Vrea omul să scrie pentru că pur și simplu simte că altfel explodează și nu-l interesează ce spun alții, nu-l interesează să schimbe ceva să aducă o noutate în poezie sau în artă, ci îl interesează să se eleibereze cumva de ceea ce nu-I dă pace să doarmă sau nu-l lasă să lucreze. Ei, cred că în cazul domnului Mureșan vorbim despre așa ceva și atunci rapotările la perspectiva istorică trec în plan secundar. Cel puțin pe mine mă interesează faptul că domnul Mureșan scrie”, ne-a spus Călin Crăciun.

Cu ocazia Atelierului de literatură, cei prezenți au putut răsfoi și intra în posesia celului mai recent număr al revistei LitArt pe care, dacă nu reușiți să puneți mâna, îl puteți lectura și online. (link: AICI)

P.S. (un fel de erată)

Criticul Călin Crăciun mi-a atras atenția, după publicarea articolului pe site, asupra faptului că intervenția pe care a avut-o după lectura Roxanei Cotruș a fost mult mai pozitivă decât reiese din fragmentul redat de mine în articol. Și, cum așa a fost :), poeziile citite de Roxana din volumul „Daddy issues/ disecție” fiind de departe cel mai bun moment al serii, am considerat că merită să menționez lucrul acesta.