11 medalii pentru gimnastele mureșene, dar după o competiție cu gust amar, specific românesc

Echipa de gimnastică ritmică a Liceului cu Program Sportiv „Szasz Adalbert” din Târgu-Mureș a cucerit 11 medalii la Campionatul Național Școlar de gimnastică ritmică disputat la Ploiești. Competiția s-a încheiat cu un bilanț foarte bun pentru echipa pregătită de Maria Mihaela Șandor Popovici și Ioana Boantă, dar a lăsat un gust amar majorității participantelor în legătură cu modul de organizare. Să începem totuși cu latura pozitivă a evenimentului, cu cele 11 medalii cucerire de către mureșence: Anna Gyarmati a cucerit 2 medalii de argint la individual și fără obiect și 1 medalie de bronz la cerc; Tovissi Rebeka a obținut 2 locuri 4 la individual și cerc, locul 7 la fără obiect; Catinca Pastia s-a clasat pe locul 6 la fără obiect și locul 7 la cerc, toate la junioare. Senioarele Jakab Aniko a cucerit și ea 5 medalii de argint, iar Diana Pasca 2 medalii de bronz, 1 loc 4 și 2 locuri 5. Ansamblul Mica Gimnastă, format din Neuhart Kinga, Ograran Elena, Sorban Orsolya, Gyarmati Anna, Pastia Catinca și Tovissi Rebeka s-a clasat pe locul 5, iar ansamblul de la categoria a IV-a, compus din Bărăian Bianca, Elekes Orsolya, Gyarmati Anna, Madarasz Kinga, Nagy Lenke și Szasz Denissa, rezervă Hegyi Barbara a luat medalie de argint a încheiat tot pe locul 5
Minusurile vin de la vîrf
Aceasta a fost „partea plină a paharului”. Nemulțumirile legate de organizare și „specialiștii” desemnați ridică mari semne de întrebare, totodată oferă și multe răspunsuri la întrebări ca „sportul românesc, încotro?”. Organizarea a fost acordată Clubului Sportiv Școlar Ploiești, care nu are secție de gimnastică ritmică. La o competiție națională pot participa instituții din rețeaua Ministerului Educației cu secții de gimnastică ritmică, sau cluburi sportive școlare, licee cu program sportiv și palate ale copiilor afiliate la Federația Română de Gimnastică Ritmică. Inspectoratul Școlar a acordat organizarea , implicând-se și Clubul Sportiv Municipal, cu secție de ritmică, dar fără a se afla în rețeaua Inspectoratului Școlar. O decizie fără precedent. Au ajutat profesori cu specializări, dar care n-au nimic de-a face cu ritmica, de la judo, baschet, atletism, înot, sau handbal, alături de inspectorul de specialitate, Florina Damian. Aceasta s-a străduit ca totul să iasă bine, la fel ca și inspectorul general școlar, Oprea-Nicolae Angelescu. Nu a fost suficient însă.
Scrisoare deschisă, dar cine are urechi?
Carențele legate de organizare, de la start până la premiere au fost mult mai grave. Despre felul în care s-a desfășurat competiția vă lăsăm să trageți singuri concluzia, după ce veți lectura mesajul transmis Ministerului de către Liliana Băescu, „organizator de conjunctură”
„Dragă Minister al Educației,
Abia s-a încheiat Campionatul Național Școlar de Gimnastică Ritmică de anul acesta, de la Ploiești. Dat de onor Minister, spre organizare, Clubului Sportiv Școlar Ploiești care N-ARE secție de ritmică. Este o competiție națională la care pot participa instituții din rețeaua Ministerului Educației cu secții de gimnastică ritmică – cluburi sportive școlare, licee cu program sportiv și palate ale copiilor afiliate la Federația Română de Gimnastică Ritmică. După ce a plâns ca o mireasă și a văzut că nu are ce face, Inspectoratul Școlar s-a pus pe treabă. A pus umărul Clubul Sportiv Municipal care ARE secție de ritmică dar NU E în rețeaua Inspectoratului Școlar. Așa ceva nu s-a mai pomenit, stimate Minister!
Au ajutat profesori cu specializări care n-au nimic de-a face cu ritmica: judo, baschet, atletism, înot, handbal. Lângă ei, inspectorul de specialitate Florina Damian, care numai că n-a dormit în sală, altfel s-a străduit din răsputeri să fie totul bine. Nu am cunoscut-o personal înaintea acestui eveniment. Nici pe dânsa, nici pe inspectorul general școlar, dl. Oprea-Nicolae Angelescu. Am apreciat, însă, interesul dumnealui vizavi de acțiunile organizatorice necesare bunului mers al competiției, chit că acest eveniment a fost atribuit, nepotrivit, Inspectoratului Școlar Prahova. Dealtfel, domnia sa roagă toți participanții să trimită un feed-back cu problemele întâmpinate pentru a le face, mai departe, cunoscute superiorilor ierarhici.
Într-un final, de bunul mers al competiției m-am ocupat eu, voluntar fără acte la CSM Ploiești. A ajutat la arbitraj, cu toată responsabilitatea, antrenoarea secției ploieștene de ritmică, Puiu Simona. A vegheat ca evaluarea gimnastelor să fie corectă, Nela Jipa, arbitră internațională cu experiență, invitată de mine, pentru a întregi brigada de arbitre care altfel nu era completă. Am întrerupt pregătirea gimnastelor noastre înaintea Campionatelor Naționale de la Brașov și a celor două sportive de lot național aflate în pregătire la club și am „călărit” părinții gimnastelor noastre cocoșându-i cu tot felul de sarcini spre bunul mers al concursului. Ne-am trezit dis-de-dimineață și am căzut, frânte, la miez de noapte doar cu gândul la bunul mers al acestui concurs. Am derulat, cu profesionalism, ședința tehnică, tragerea la sorți, listele de start, fișele de arbitraj, programul de note, clasamentele, festivitatile de premiere, iar toate neclaritățile legate de arbitraj au fost limpezite cu răbdare și bună-credință. Lângă mine a stat tot timpul Maria-Magdalena Rusu, directorul Clubului Sportiv Școlar 1 Constanța, experiența ei fiindu-mi de mare ajutor.
Dar, tu, Minister al Educației care ești… cum poți crede că se pot organiza astfel de competiții naționale la care participă o sută și jumătate de sportive – de la 7 la peste 16 ani, de la începătoare la senioare care și-au confirmat valoarea la Campionate Europene – cu cei doi lei cincizeci pe care i-ai alocat cu zgârcenie, astfel încât, pentru sportivele medaliate, să nu fie suficienți bani de premiere, organizatorii să facă chetă între profesori ca să cumpere cupe și medalii, profesorii să aducă de acasă salam și cașcaval pentru câteva sendvișuri să nu crape arbitrele de foame prin sală. Știți cum se arbitrează la astfel de concursuri, nu? NU știți? Cam de dimineața, de la 9, până pe la ora 20:30, cu mici pauze, de fugă la toaletă… Ne-am rugat și ne-am închinat să nu se epuizeze tonerul din imprimantă până nu terminăm de printat toate diplomele, de unde să plătim trei lei / diplomă la tipografie, când s-au alocat doar 25 de bani / diplomă? Dacă la alte sporturi arbitrii câștigă de-un mic și-o bere, arbitrele de la acest Național Școlar au făcut muncă patriotică… Aș… ce le trebuie lor bani? Chiar și așa, și-au făcut meseria, dovedind că iubesc ceea ce fac! Eu am rămas impresionată de dăruirea lor și le mulțumesc că mi-au relevat înalta lor ținută morală și profesională.
Pentru cazare s-a alocat fabuloasa sumă de 10 lei/noapte/persoană iar pentru masă, deși concursul a durat patru zile, s-au alocat fonduri doar pentru 2,6 zile. Adică: delegațiile au venit miercuri, unele dis-de-dimineață, altele pe parcursul întregii zile. Cine a îndrăznit să ajungă mai de dimineață, a făcut-o pe riscul lui: Ministerul le permite să bage ceva în gură abia la cină. Nici gimnastele, nici antrenoarele lor și nici arbitrele nu se plimbă în prima zi, deși, și dacă te plimbi doar, ți se face foame, ci fac un antrenament în condiții de concurs. Le roade stomăcelul? Ghinion! N-au decât să numere secundele până la masa de seară. În ultima zi de concurs, delegațiile iau doar micul dejun. După ce concurează sau arbitrează câteva ore bune, pe la 14:00, în loc să mănânce, epuizate, transpirate și nemâncate, pleacă spre casă. Nici în microbuz, nici în tren foamea nu e mai ușor de suportat. Au, însă, bucuria unei medalii de tinichea care în sufletul lor are valoarea aurului, argintului sau bronzului. Să vorbesc și despre baremul de masă alocat? Cred că merită: 20 de lei/zi. Nu am auzit pe cineva să se plângă de mâncarea de la Ploiești. Este meritul doamnei Florina Damian. Dar, crede-mă, Ministerule, am văzut ediții de Școlare la care copiii sportivi mâncau cârnați cu mazăre.
Dragă Ministerule… ai alocat bani pentru 160 de participanti, iar aici au fost vreo 15 în plus. Au fost copii care au dormit câte doi în pat sau care și-au împărțit șnițelul ori porția de ciorbă. Știu oameni care au scos din buzunar bani pentru a compensa diferența necesară. Nu este o mândrie faptul că “ne-am descurcat”. Sportul este o formă aparte de educație… Copiii de astăzi sunt adulții de mâine. Iar cei ce ajung să participe la astfel de competiții vor fi educați, disciplinați, sociabili, creativi, comunicativi, corecți, vor avea încredere în ei, vor avea încredere în ceilalți. Ei știu că succesul nu vine peste noapte și nici nu se câștigă la loz în plic. Vor ști să muncească pentru a obține ceea ce doresc, vor deveni modele demne de urmat. Dă-le șansa să schimbe lumea în care trăim! Prețuiește-i, încurajându-i și susținându-i!
PS. Tonerul din imprimantă s-a terminat, din păcate, chiar înaintea festivității de premiere. Așa că delegațiile au plecat spre casă fără protocolul competiției tipărit, așa cum era normal”.
Nimic nou, așa e la noi
Acesta a fost așadar mesajul unei persoane cu coloană, care s-a implicat și a luat atitudine. Din păcate aceste evenimente nu sunt singulare, iar unele competiții care se autointitulează „de masă”, sau la nivel școlar au alocate fonduri mai mari pentru protocol, iar delegații au baremuri din care își permit orice, fără prea multă implicare.