EXCLUSIV. Maria Bata, mureşeanca de la Hollywood

29 iunie 2017

Îndrăgostită de cinematografie la vârsta adolescenţei, după ce a vizionat celebra peliculă a lui Roberto Benigni “Viaţa e frumoasă”, târgumureşeanca Maria Bata şi-a văzut, la cei 33 de ani pe care îi are în prezent, visul cu ochii. Frumoasa şi în acelaşi timp talentata actriţă are deja în palmares mai multe colaborări reuşite cu cineaşti români şi din străinătate, iar în prezent se află în capitală mondială a filmului, Los Angeles, unde este implicată în diverse proiecte cinematografice.

Reporter: Ce te-a determinat să îţi îndrepţi atenţia înspre actorie?

Maria Bata: Nu pot să spun ca şi alţi actori că am ştiut dintotdeaua că vreau să fac actorie, această dorinţă a început să “fiarbă” în mine pe la 17 ani, când am văzut pentru prima oară “La vita e bella” a lui Benigni. Îmi amintesc că am rămas câteva zile cu gândul la film şi la jocul actoricesc impresionant şi mi-am zis că ar fi minunat să fiu şi eu capabilă să trezesc aşa emoţie în sufletul oamenilor, să-i fac să râdă şi uneori să plângă, să le spun “poveşti” în care să se regăsească sau să le dea curaj să îşi transforme visurile în realitate. Însă după absolvirea liceului, Colegiul Naţional “ Alexandru Papiu Ilarian”, secţia Matematică-Informatică, din Târgu-Mureş, sub îndrumarea părinţilor şi pentru că era mai cool şi trendy, am devenit studentă a Academiei de Studii Economice, specializare Management Economic. Visul de a deveni actriţă s-a însă concretizat mult mai târziu, după aproximativ şapte ani, când mi-am făcut curaj şi am dat admitere la Facultatea de Teatru din Bucureşti.

Rep.: Cât de mult ţi-a schimbat viaţa admiterea la Teatru?

M.B.: Cum în timpul liber am început să merg la castinguri şi să filmez reclame, mi-am dat seama că îmi place să “îmbrac” diverse roluri şi că mă simt bine în faţa camerei. Primind şi aprecierea celor din jur, regizori, producători, oameni din agenţii de publicitate, prieteni, simple persoane care mă recunoşteau pe strada ca “fata din reclama X”, mi-am făcut curaj şi am dat curs împlinirii visului din adolescenţă: să fiu actriţă. Aşa că după alţi patru ani am absolvit a doua facultate, cea de Teatru, urmată bineînţeles de alte cursuri de actorie în Bucureşti, şi anume cele organizate de Mandragora Movies împreună cu studioul de actorie din Los Angeles al Ivanei Chubbuck, dar şi în străinătate, respectiv în Madrid, Mexico City şi Los Angeles…

Rep.: Alături de ce artişti de top ai lucrat de-a lungul timpului?

M.B.: Ca şi proiecte de film mai importante, aş vrea să menţionez “Palatul Pionierilor”, în regia lui Bobby Păunescu care a avut premiera mondială în ianuarie 2015 la Sundance Film Festival şi în luna decembrie a aceluiaşi an, la noi în ţară. Personajul a fost unul principal, Mona Alexe, o tânără din provincie, care pentru sănătatea surorii ei îşi riscă reputaţia, căsnicia şi chiar propria viaţă. Însă doar personajul meu pare în esenţă unul dintr-o dramă, filmul în schimb e o comedie savuroasă cu acţiunea la începutul anilor ’90, care cu siguranţă pentru mulţi dintre noi va trezi amintiri. Merită vazut! Un rol principal am avut şi în lungmetrajul “Nimic despre dragoste” al lui Florin Piersic Jr. despre care nu vă pot dezvălui prea multe pentru că se află în post productie, decât că e o drama despre “două femei, doi bărbaţi şi o mie de minciuni” după cum îl descrie regizorul. Pot să mărturisesc că rolul din acest film e rolul care m-a solicitat psihic cel mai mult până acum. Mă puteti vedea şi într-un film cu Steven Seagal, “Mercenary: Absolution”, într-un rol de “fată rea”, făcând parte dintr-o organizaţie de trafic de persoane alături de Vinnie Jones, Josh Barnett, Howard Dell şi Byron Mann. Am avut, de asemenea, un rol episodic în sezonul 2 din sitcom-ul “Las Fierbinţi” şi un personaj mai mic, dar intrigant, în comedia romantică “Minte-mă frumos în Centru Vechi”, regizată de Iura Luncaşu. Din păcate, nu am avut ocazia să joc mult teatru, doar în timpul facultăţii şi de câteva ori în piesa pregătită pentru examenul de licenţă, “Nişte fete”, de Neil LaBute, care m-a adus în faţa publicului şi m-a făcut să simt energia şi vibraţia aplauzelor de final care mi-a intrat până în suflet. Pur şi simplu am simţit fericire în momentul acela. Chiar dacă mă consider actriţă de film, sunt deschisă şi onorată să fac parte din proiecte de teatru. Am mai primit propuneri de colaborări în trecut, însă din nefericire nu s-au concretizat, eu fiind ori prinsă în alte angajamente ori plecată din ţară.

Rep.: De câţi ani eşti plecată din România?

M.B.: Venind vorba de plecatul din ţară, în octombrie se vor împlini doi ani de când nu mai locuiesc în România. M-am stabilit în Mexico City, unde am avut proiecte ca actor în reclame pentru branduri naţionale cât şi internaţionale, ca Apple, Hewlett Packard Enterprise, Telcel – cea mai mare companie de telefonie mobilă din Mexic, El Senor de los Cielos – cea mai de succes telenovela din America Latină în momentul de faţă. Mexico City este o piaţă unde competiţia între actori şi modele e enormă. S-a întâmplat să stau câte trei-patru ore aşteptând să intru să dau proba de casting. Erau câte 300-500 de persoane şi uneori chiar mai multe, pentru un singur rol într-o reclamă. Deci viaţă de actor şi model nu înseamnă doar glam. E multă răbdare, perseverenţă, timp investit şi bineînţeles multă muncă. Momentan mă aflu în Los Angeles, pentru a avea nişte întâlniri referitoare la viitoare proiecte de film şi campanii publicitare.

Rep.: Ce înseamă pentru tine actoria, ce satisfacţii îţi oferă această activitate?

M.B.: Şansa de a “explora” mai multe destine prin intermediul personajelor şi de a întâlni oameni cu poveşti fascinante de la care pot învăţa lucruri noi.

Rep.: La ce proiecte lucrezi în prezent?

M.B.: Curând voi începe repetiţiile pentru lungmetrajul “Connection”, o producţie americană, scrisă şi regizată de către Jacques Thelemache. Este vorba de un cuplu, Mellissa Hughes (Maria Bata) şi Benjamin (Jason Patric), care, dorind să iasă din rutina căsniciei şi să îşi “învioreze” puţin relaţia, acceptă invitaţia de a lua parte la o petrecere, în urma căreia vieţile lor iau o turnură neaşteptată. Am să vă dezvălui mai multe, promit, după terminarea filmărilor. Ţineţi-mi pumnii strânşi!