Home / Editorial / Turcia – mai este ea un actor european?

Turcia – mai este ea un actor european?

Distribuie

Turcia este o țară ce poate fi caracterizată de dualism. Așezarea geografică, economia și cultura reprezintă un adevărat amestec între Vest și Est. Înțelegerea rolului Turciei la nivel global reprezintă o urgență atât pentru țările din vestul Europei cât și pentru România. Trăim momente critice în urma unor decizii în relațiile internaționale, care prefațează noile paradigme de putere, în care Turcia devine un jucător cheie.

Turcia este încă un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. A început negocierile oficial pe 3 octombrie 2005 și dacă ar deveni un membru al Uniunii Europene, prin mărimea teritoriului și a populației ar avea o influență greu de contracarat asupra politicilor europene, așa cum ar trebuie sa aibă și țara noastră prin mărimea teritoriului și ponderea populației. Dacă în cazul României avem o mai degrabă o atitudine pasivă și o acceptare mult prea facilă a deciziilor  Bruxelles-ului, Turcia s-ar dovedi o țară mult mai greu de controlat. Se pune întrebarea de ce nu a reușit până acum Turcia să se integreze?

Sigur că dincolo de criteriul geografic, definitorii sunt și alte aspecte cum ar fi democrația, respectarea drepturile omului, așadar criterii politice. La acest capitol, cel puțin în ultima vreme, Turcia nu mai este  un exemplu pozitiv.

Pe 24 noiembrie 2016, Parlamentul European a votat o recomandare privind “înghețarea temporară” a negocierilor cu Turcia, iar președintele Erdogan a vehiculat ideea unui referendum privind un posibil “Trexit”, sugerând că Turcia ar putea abandona aspirațiile europene, un demers ironic dacă ținem cont de faptul că Turcia nu este membru al Uniunii.  Mai mult, președintele Turciei, Erdogan a apreciat politicile UE ca fiind „nesincere” și “lipsite de onestitate” în relație cu Turcia.

Dacă în ultima vreme relația UE-Turcia a înregistrat un regres, Turcia pare să-și îndrepte atenția spre Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OCS), alături de Rusia, China și republicile din Asia Centrală, sau chiar spre alte organizații similare din Asia. Ca și un copil supărat, peședintele Erdogan a decis că Turcia, nu va așteaptă  la nesfârșit la porțile Europei.

Turcia, deși membră importantă a NATO, e o țară înconjurată de zone marcate de conflicte. Problemele ei nu țin doar de mediul extern, ci și de o situație internă complicată, care cumulate, pot genera un conflict cu impact global sau o criză majoră în regiune.

Tentativa de lovitură de stat din 2016 a generat un nivel ridicat de antipatie reciprocă. Liderii politici din Turcia au avut o reacție furioasă la sprijinul limitat primit din partea UE. Tensiunile între UE și Turcia sunt în continuare la un nivel ridicat. UE și Turcia sunt parteneri importanți din perspectivă economică, o arată fără dubiu cifrele statisticilor. O eventuală întrerupere completă a relațiilor nu ar fi benefică niciunei părți. Pentru Europa mutarea Turciei spre alte direcții ar fi o mare pierdere pe termen mediu și lung, scenariu ce ar putea genera și mai multă instabilitate în regiune sau chiar crize economice cu impact deloc de neglijat asupra acestei regiuni. Între cele două variante și anume integrare sau separare există un spațiu foarte larg. Evoluția va depinde foarte mult de situația internă a Turciei, respectiv de realismul abordat de Turcia în relațiile cu alte state precum Rusia.

Deși Turcia nu a făcut nicio mutare majoră, ambițiile ei de jucător regional, de far al mișcării islamice – la concurență cu Arabia Saudită, nevoile dictate de dezvoltarea economică (resurse, piață de desfacere), alături de angajamente interne de tip social asumate de actualul președinte fac și mai complicat jocul Ankarei. Un joc ce are potențial exploziv în lipsa unei abordări pragmatice venite din partea Uniunii. Dar, între corectitudinea politică, construcția unei Europe mai apropiate viziunii socialiste decât valorilor liberale ce au consacrat libertatea și prosperitatea după cel de-al doilea război mondial, hegemonismul german, lipsa liderilor autentici și a unui proiect capabil să domolească puseele naționaliste, Europa pare prea puțin determinată să-și înțeleagă menirea și să joace rolul pentru care a fost creată. Iar viitorul Turciei poate fi influențat covârșitor tocmai de înțelegerea acestei meniri a Europei. Deși nu e încă nimic pierdut, impasul relației Turcia – UE poate creiona un destin meschin ca variantă limitată a unei Europe cu adevărat influente în lume. Mai este așadar Turcia un actor cu valențe europene? Da, dar în lipsa pașilor concreți, ea va alege calea cea mai ușoară și evident cea mai puțin dorită de Europa. A invoca doar pericolul islamic este o ipocrizie în condițiile în care migrația a adus și va aduce în spațiul european musulmani care nu împărtășesc valorile europene, nu își doresc cu adevărat integrarea subiect despre oficialii europeni au creat un adevărat tabu. Turcia are nevoie de Europa la fel de mult pe cât Europa are nevoie de Turcia. Doar că în acest moment ambii actori se prefac că nu înțeleg acest lucru.

GALL Boglarka, specialist relaţii internaţionale


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

EDITORIAL: Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la Ulieş

Distribuie Undeva prin luna iulie am primit un telefon de la Costi Dumitru, profesor şi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.