Home / Cultură / Addo, de la cel mai spectaculos Electric Castel la cel mai spectaculos LDT

Addo, de la cel mai spectaculos Electric Castel la cel mai spectaculos LDT

Distribuie

Addo este unul dintre cei mai apreciați DJ din Târgu Mureș, un om care de jumătate de viață ține aproape de pupitru și de muzica electronică, un om cu care se suprapune sau se împletește și microistoria muzicii tehno din târgul nostru și un om tare de treabă și deschis cu care m-am bucurat să stau la o bere și la o poveste, așa… seara după muncă. A început cu petreceri în bastioanele Cetății Medievale, apoi în Club AVi și a ajuns să bifeze, de-a lungul timpului, participări la festivaluri de top, precum 48H anonimTM, Peninsula Festival, TMBase, Electric Castle și petreceri de neuitat în toate orașele din țară, dar și în Olanda sau Spania. Așa că, Addo poate fi considerat un nume important al scenei techno românești.

De la ediția din 2017 a Electric Castle, unde Addo a pus muzică în prima zi la scena Pitch, timp de 5 ore b2b cu cei de la ABC, și, apoi, la un after party, fiind invitatul celor de la Wine Bar, acum ne așteaptă la Uzina Foto. Sâmbătă, 29 iulie, va porni Laboratorul de Techno 6, ediție pe care organizatorii o anunță cea mai spectaculoasă de până acum. Gazdele fanilor muzicii electronice, de la pupitru, vor fi Livio & Roby, Addo și Erik. Mai multe informații despre LDT6 găsiți pe pagina de facebook a evenimentului și pe avimag.net, până atunci, hai să vedem ce mi-a povestit Addo.

Electric Castel, „Am fost speechless”

Reporter: Cum ți s-a părut Electric Castle anul acesta, mai ales că mi-ai spus că mergi de la prima ediție?
Addo: Se vede o mare-mare evoluție. Față de anul trecut oamenii au urcat cinci trepte, așa, dintr-un pas, la toate detaliile. De la covoarele acelea puse pe jos, anul trecut erau aruncate colo niște paie, acum au fost foarte pregătiți chiar dacă au scăpat ieftin, așa… cu două ploi. Am fost speechless. Nu am ce să reproșez. La fel și pentru noi, pentru artiști, totul a fost foarte bine, de la comunicare – informațiile îți vin la timp, apoi banii îți vin la timp, totul a fost ca la carte.

Am fost impresionat și de Hangar. A fost chiar foarte tare, la ce construcție și investiție au făcut oamenii acolo. Iarăși proiecțiile… față de anul trucut a fost o mega-evoluție… se topea castelul… În plus, au făcut și mai multe scene și mai multe activități. Unul dintre prietenii cu care am fost nu are treabă cu genul ăsta de muzică, dar mi-a spus că și-ar face abonament pe 10 ani numai pentru câte lucruri ai de făcut acolo.

„Așa am învățat, ne cumpăram viniluri”

Rep.: De când te ocupi de muzică?
Addo: De vreo 16 ani, deci de la 16 ani. Atunci am început să cochetez. Pe atunci era la modă rock-ul în oraș, iar noi eram un nucleu destul de mic pe muzică electronică și oricum eram amestecați. Eu tot mai aveam tendințe de scratching și, cu o trupă de rock, tot mai jam-uiam pe la concerte, dar nimic spectacolus. De acolo, încet-încet, am trecut pe muzică electronică. În prioada aia nu prea aveam posibilitatea să descărcăm muzică, internetul nu era așa de rapid și am avut norocul să mai prind perioada în care se asculta de pe vinil. Nici nu aveai alternativă. Așa am învățat, ne cumpăram viniluri, poate câte 2-3 pe lună, și mai făceam schimb.
Apoi, au început și party-urile. Așa natural totul. Erau alții care făceau. După aceea ne-am băgat și noi. Hai, lăsați-ne să punem și noi o oră la început, după aia: hai, lăsați-ne mai târziu, după aia: putem să închidem noi seara? Și încet-încet am preluat noi petrecerile. Ei au crescut, au plecat fiecare în treaba lui.

„Am abuzat de cetate. Încă se mai putea”

Rep.: Pe unde se făceau petrecerile?
Addo: Pe la cetate, în bastion sub Teatru 74, și sus la 74, apoi în bastionul din spate, unde era scena, țineam și sus și jos. Am abuzat de cetate. Încă se mai putea. Încă nu-i interesa pe ăștia de la primărie neapărat de cetate. În afară de Zilele Târgumureșene nu prea mai făceau nimic pe-acolo. Mergeam la director: putem face o petrecere? Da. Semnam pe persoană fizică, aduceam boze și așa… Era super rudimentar. La început nici bar n-aveam, își aducea lumea de băut, luam intrare, aveam boze artiști, salut, nu ne mai interesa restul. După aia zic, stai, de ce să aducă lumea băutură când putem să vindem noi. No, și s-a făcut un mic srl și așa a crescut natural. Niciodată n-am crezut că o să fac asta încă 16 ani de acum încolo. Eram la modul relaxat, copii de liceu.

Haideți la mine în club că nu-i numa de fițe și faceți și aici

Rep.: Cu Avi cum a fost?
Addo: Și Club AVi tot în perioada aceea a apărut, în 2004-2005. Au fost Dan Mașca și Adi Tofan. Mă rog, Dan Mașca nu a fost așa implicat, mai mult Adi Tofan. Și era super pasionat de tot ce înseamnă muzică electronică, da… așa la obsedare. A vrut să aibă cel mai tare club și așa a făcut. Și-a adus un arhitect și au desenat oamenii împreună ce au văzut pe afară și au adus cel mai bun sunet.
Câteodată la petreceri, în Cetatea Medievală, veneau ca la LDT și câte 500 de oameni, dar cercul era extrem de restrâns. Eram acolo 30-40 de oameni, care toți ne știam între noi: dj, skateri, rockeri – toți un grup. Adi ne știa și ne-o chemat: no, haideți la mine în club că nu-i numa de fițe și faceți și aici. Ne-o lăsat să facem ce am vrut noi și noi am făcut.

„Habar n-aveai cine mixeaxă și ce îi, știai că-i muzica aia, că-i techno”

Rep.: Cum ai dat de techno?
Addo: Primul meu contact cu techno-ul a fost în clasa a IX-a, cred că. Bine, auzisem de trance și ATB și ce era la modă pe atunci, Tiesto, pe la începuri, dar astea erau la și TV și la radio. Techno e pe partea mai de underground. Primeam, de la nu mai știu ce oameni, cred că din Ungaria le aduceau că erau maghiari, casete copiate cu mixuri. Habar n-aveai cine mixeaxă și ce îi, știai că-i muzica aia, că-i techno. Mă, ăsta-i techno, luați și ascultați! Și eram toată ziua cu casetele copiate între ele.

Așa, încet-încet am aflat că se țin petreceri la Cluj. Hai să mergem să vedem care-i treaba! În România, pe atunci era cam finalul perioadei rave, lumea mergea cu cosițe, cu pantaloni largi. Am prins și puțin din perioada aia, prin 2003-2004, dar atunci a început să intre drum&bass-u. Tot acolo la Cluj, la Delahoya, mai era o scenă, hai să mergem să vedem ce-i acolo. Cum se dansează pe muzica asta? Ce-i cu ritmurile astea? Și așa ne-o prins drum&bass-u. Eu 6-7 ani am stat pe drum&bass. Îmi cumpăram viniluri, am început să mixez, mergeam la petreceri, am umblat și prin țară peste tot pe la toate cluburile.

Chiar a fost un val bun, dar deodată mi-am zis că pentru mine s-a epuizat muzica drum&bass, am ajuns cumva la capătul ei – cum s-ar zice, ca atunci când termini un joc. Acuma ce fac? Și am început să le reiau. Mai ascultam și techno și house, trebuie să recunosc că am cam uitat de ele. Încet am redescoperit techno-ul și încă îl tot redescopăr. Oricum spectrul meu muzical nu se limitează la techno, ascult de toate și caut constant, de la jazz, la rock, la orice vrei numai să nu fie la radio. Caut tot timpul să ascult muzică nouă, să ascult o piesă pe care n-am auzit-o în viața mea. O ascult o dată, de două ori și… următoarea. Cam așa-i treaba.

„Chestiile astea îmi plac, subtilitățile, cum îi și în jazz”

Rep.: Cum ai descrie techno-ul?
Addo: În ultima perioadă, când ascult muzică încerc să o descompun în cap, să ascult detaliile. Să mă concentrez asupra unui pian care se aude acolo în spate foarte-foarte încet. Chestiile astea îmi plac, subtilitățile, cum îi și în jazz. Pentru unul care nu a ascultat în viața lui, dacă îi pui o muzică zice că ce-i asta se repetă numa niște chestii. Trebuie să găsești pattern-urile alea care, chiar dacă pentru necunoscători toate par la fel, sunt niște chestii subtile. Pe mine asta mă atrage la muzică, plus groove-ul din bass. Eu îs înnebunit după bass. Pentru mine trebuie să fie bass cât mai mult să-l simți, nu să-l asculți.

„Hala aia are atmosfera aia de rave, de ce trebuie să fie pentru muzica asta”

Rep.: Cum a fost treaba cu Laboratorul de Techno la început?
Addo: Eu acolo am copilărit, în cartierul Unirii, de la 5 ani. Maică-mea a și lucrat acolo. Era o fabrică, nu era nimic special, ca orice fabrică din perioada comunistă și, după aceea, vândută în 5 ani de zile, descompusă și dați toți oamenii afară. Chiar i-am zis la maică-mea că: uite, ce tare, mergem chiar acolo! Dar am văzut că ea nu are niciun fel de trăiere, amintire plăcută neapărat, na, pentru ea a fost un job.
În schimb, pentru mine, crescând acoplo, și, na, mai mergeam cu maică-mea să o conducem la lucru și era clădirea aia… am rămas așa cumva marcat de ea. Când a deschis Silviu (Cioloboc, organizatorul Laboratorului de Techno n.r.) poarta și am intrat… eram… am ajuns aici, înapoi, după atâția ani. Și hala aia are atmosfera aia de rave, de ce trebuie să fie pentru muzica asta. În plus, oamenii de la Azomureș au fost foarte generoși au și amenajat-o, au curățat-o, e perfect. Că poate dacă era după noi lăsam acolo toate molozurile.

Rep.: De câte ori ai pus muzică la LDT?
Addo: De două ori anul trecut și odată anul ăsta. No, îi o experiență faină și-i fain că-i acasă și că îi ceva special. Eu acum nu mai bucur așa la toate chestiile că am fost la atâtea petreceri. De-aia pentru mine îi mare lucru că la Electric am rămas așa: aaa! Chiar m-a impresionat!

Livio&Roby, „chiar dacă toți DJ-i din România sună la fel câteodată, ăștia sună altfel”

Rep.: Cum îs Livio și Roby?
Addo: Mă, nu ne știm personal, dar îi știu de pe vremea când s-a deschis Avi, cel puțin pe Livio. Încă nu erau Liviu&Robi. Și am fost la câteva petreceri prin 2004-2005 și eram: uai de capu meu, ce face omu ăsta! Și, da, pentru mine îs printre cei mai tari din țară și oameni au lucruri în spate să dovedească asta. Au giguri de miercuri până luni peste tot prin lume, ba se duc în Chile, ba în Moscova, ba în Japonia și îs super apreciați. Dacă o să vii o să vezi și de ce. Au un stil al lor, ceva ce numai la ei auzi, chiar dacă un set de-al lor poate fi foarte-foarte liniar e exact ce trebuie și au un groove aparte, care te ține acolo în mișcare.

E ceva ce nu ai mai auzit în România, chiar dacă toți DJ-i din România sună la fel câteodată, ăștia sună altfel. Îs altceva băieții și-s super profesioniști. Mixează de parcă ar fi o singură piesă de trei-patru ore. De mult ne doream să vină oamenii iar în Mureș, că au mai fost și la Peninsula. Abia aștept și sper să iasă totul ok și să fie petrecere faină!

P.S.
Addo vine de la… Counter-Strike 😉

____

Vezi și http://avimag.net/addo-spectaculos-la-electric-castle-ne-pregatim-pentru-laboratorul-de-techno/


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Încă o balastieră în județul Mureș

Distribuie Comisia de Analiză Tehnică din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Mureș a decis, recent, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.