Alina Taloș, fondatoarea și coordonatoarea Grupului NOSA: „Cetatea Sighișoarei e mult mai vie când se readuce în actualitate istoria.”

Grupul NOSA, înființat la Bistrița, prezintă dansuri tradiționale și istorice cu tematică inspirată din secolele 12-17, precum și coregrafii originale. Fondatoarea și coordonatoarea grupului este actrița Alina Taloș, prezentă la ediția din acest an a Festivalului Sighișoara Medievală.
Grupul NOSA se ghidează după motto-ul Matei Hari „Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.” și a devenit o prezență constantă la festivalul medieval sighișorean. Am stat de vorbă cu Alina Taloș ca să aflăm mai multe despre activitatea grupului pe care îl conduce de nouă ani.

Reporter: La a câta ediție a Festivalului Sighișoara Medievală participați acum?

Alina Taloș: Cred că nu am omis nici o ediție. Și anul trecut eram în program, dar, după cum știm, din păcate s-a anulat. Grupul nostru fiind înființat la Bistrița, e relativ aproape, iar Sighișoara e cetatea care ne place cel mai mult. Indiferent cum ar fi festivalul din punct de vedere organizatoric, noi ne bucurăm de fiecare dată când venim de cetate, de public și de turiști.

Rep.: Dacă ar trebui să convingeți pe cineva să vină la festival, ce argumente ați aduce?

A.T.: În primul rând, aș vorbi despre cetate dacă ar fi un necunoscător, un străin, să spunem. Dar bineînțeles că cetatea e mult mai vie când se readuce în actualitate istoria. Îi dă un plus de farmec.

Reporter: De cât timp activează Grupul NOSA?

A.T.: Grupul NOSA, după vechea denumire a Cetății Bistriței, din secolul al XIII-lea, a fost înființat în 2008, la a doua ediție a Serbărilor Bistriței Medievale. Eu sunt coregrafa și instructoarea de dans. Primii pași i-am învățat la facultatea de actorie, de la profesoara noastră de balet. Pe urmă, împreună cu o colegă am început să aprofundăm pentru că ne-a plăcut foarte mult și, venind în anii studenției la Sighișoara ca actori și animatori, am început să studiem partea asta de dans medieval și renascentist. Am completat ce-am învățat de la profesoara noastră cu lecturi din multe cărți pe care le-am achiziționat din Anglia. Inițuial, dansul medieval era stradal și s-a dezvoltat în zona rurală. Ulterior a fost preluat și de către castel și societatea nobiliară. Noi avem în repertoriu coregrafii standard, adică dansuri exact cum erau odinioară, în stradă, dar și multe coregrafii stilizate plecând de la pașii de bază. Aceste dansuri sunt coregrafiate de mine pe muzica celor care cântă muzică medievală sau renascentistă, în variantă ușor modernizată. Acum sunt foarte multe formații, cel puțin în Europa, care cântă muzică tradițională, dar puțin actualizată. Noi am ales muzica pe care o preferam și am făcut coregrafii proprii.

Rep.: Îmi puteți spune numele câtorva formații?

A.T.: Noi colaborăm cu o trupă din Ungaria care e cea mai cunoscută la ora actuală, Bordó Sárkány (Dragonul bordo), și cred că avem cele mai multe coregrafii pe muzica lor. E o trupă care folosește instrumente tradiționale cum ar fi cimpoiul, tot felul de fluiere tradiționale, cimpoiul turcesc – șalmei, viori, toba aceea veche numită tapan, dar mai este și grupul Truverii, care cântă în această ediție a festivalului. Pe una dintre melodiile lor avem un dans transilvan. Corvus Corax e o formație germană pe care am avut ocazia să o vedem într-un an la Sibiu. Strela do Dia e o trupă foarte bună din Portugalia care a venit anul ăsta în premieră la Bistrița. Mai sunt Cimpoierii de Transilvania. Sunt multe trupe și la noi și mă bucur că se dezvoltă acest fenomen.

Rep.: Membrii grupului sunt elevi și studenți?

A.T.: Sunt în special elevi de liceu începând cu clasa a IX-a, dar am și câteva fete din grupul vechi, din 2008, care au rămas până acum. Ca membri am un total de 40 de fete, am început și cu băieți, dar a fost foarte greu (râde), așa că am renunțat și am mers pe ideea de a face un grup doar de fete. La ateliere mai luăm și turiști băieți, dar grupul nostru fix este exclusiv feminin. Sunt eleve bune, adică au cultură generală, și învață bine. Grupul s-a format de la sine, nu am făcut niciodată o preselecție, dar am oferit libertate și lucrurile s-au legat de la sine. Ne-au văzut și ne-au cunoscut de-a lungul edițiilor festivalului nostru și au venit pur și simplu să mă întrebe dacă pot să intre, iar eu n-am închis ușa nimănui. În toamnă se fac înscrierile și până în primăvară se repetă coregrafiile vechi. Eu nu locuiesc în Bistrița și îmi e greu să mă împart. În fiecare an aduc o coregrafie sau două noi și am o perioadă când stau mai mult la Bistrița și atunci facem numerele noi. În rest se repetă coregrafiile deja învățate. Fetele noi care intră sunt învățate de celelalte. Avem un sediu, o sală de dans pusă la dispoziție de primărie unde fetele se văd de două ori pe săptămână și repetă.

Rep.: Costumele de unde le aveți?

A.T.: Noi avem și o asociație numită Bistrița Medievală prin care am înființat și grupul, iar costumele sunt concepția mea. Am ținut cont de specificul tadițional pe care l-am preluat din numeroasele cărți pe care le am, dar suntem un grup de dans care ne mișcăm foarte mult fiindcă ne axăm mai mult pe dansurile stradale, mai vii, decât pe dansurile renascentiste, de salon. Vom face la un moment dat și un set de costume renascentiste și de salon, dar vor fi dificil de purtat fiindcă sunt foarte călduroase și grele.

Andrei VORNICU și Valentin COVACIU