Amintiri de la prima ediție Sighișoara Medievală. „Colaborare” cu Dumnezeu

Mihai Serghei Todor, fondatorul formației Truverii și al Curții Comedianților, unii dintre principalii protagoniști ai ediției din acest an Festivalului Sighișoara Medievală, este și unul dintre inițiatorii festivalului medieval, organizat pentru prima dată în urmă cu 25 de ani. Am stat un pic la povești cu Mihai Todor, în cortul de la Curtea Comedianților, despre prima ediție. Mai multe informații despre Truverii și Curtea Comedianților găsiți AICI și AICI.

Reporter: Cum a fost prima ediție?
Mihai Serghei Todor: Sunt 25 de ani, s-au împlinit în luna mai. Am avut studenți de la UNATC care au prezentat spectacole de teatru, n-au fost cavaleri, fiind în special pe muzică și dansuri. Eram la început și evenimentul era marcat de atmosfera aceea tinerească: hai să fcem ceva nou, ceva interesant.

Rep.: De unde v-a venit ideea?
M.S.T.: Noi am făcut un turneu, prin 91, cu spectacole stradale. Aveam și un spectacol care se numea „Improvizație medievală” cu muzică și dansuri. Turneul cuprindea Brașovul, Sighișoara, Sibiu, Alba Iulia și Târgoviște. Când am jucat aici (în Sighișoara n.r.), mulți dintre noi au descoperit cetatea și ne-am spus că fiind așa frumos merită să se întâmple ceva mai mult aici. E prea frumos, prea interesant, parcă ar fi din poveste! Așa ne-am gândit la ce am putea să facem și am ajuns la ideea unui festival medieval. Era ceva nou pentru România, la acea dată, doar în străinătate se mai țineau.

Rep.: Care a fost drumul de la idee la eveniment?
M.S.T.: Ne-am pus să facem un proiect, în care trebuie să explici de ce vrei să-l faci – pentru că e vorba despre renaștere, salvare de identate culturală, e vorba despre multe. Până la urmă am găsit și colaboratori de aici din zonă, de la Târgu Mureș, pentru că în Sighișoara nu am găsit. Ne-am dat seama că nu puteam să stăm să organizăm din București. Noi am primit aprobare de la Ministerul Tineretului, apoi am obținut sprijin de la Casa de Cultură a Studenților din București, de la unele fundații, dar aveam nevoie și de cineva din Mureș. Am reușit să convingem și TVR-ul să ne fie partener media și asta a fost important, pentru că în momentul în care ai o televiziune în spate se mișcă altfel lucrurile.

Ulterior, printre ultimii pe care i-am convins au fost cei de la primărie. Ei nu prea înțelegeau ce vrem să facem… festival în Sighișoara!? Spunea primarul: ce vrei să faci cu festivalul, credeți că prinde? Mi-a rămas foarte clar întipărită în minte treaba asta: credeți că va prinde festivalul ăsta? O să faceți o ediție și gata! Până la urmă am primit aprobarea și sprijinul logistic, pentru că bani nu ne-au dat, dar am găsit și un sponsor bun și uite așa am început să plecăm.

Rep.: Cum a arătat prima ediție?
M.S.T.: Regizorul onorific și coordonatorul festivalului a fost Cătălina Buzoianu. Ea cunoștea mult mai multe lucruri, participând și la festivalul de teatru de la Avignon și la multe festivaluri medievale din străinătate. Ea ne-a spus: măi, nu trebuie să vă complicați în tehnică, e festival medieval și luxrurile trebuie să fie simple: nu lumini cine știe ce, nu scene cine știe ce!

Bafta noastră a fost că am avut atunci și un scenograf foarte bun de la Teatrul Național din București, Sică Rusescu, care a făcut elemente scenografice care să fie cât mai aproape de medieval. Atunci chiar era atmosferă medievală. Costume nu aveam, le-am închiriat de la Opera Națională sau de la Teatrul Național.

Rep.: Îmi puteți povesti puțin despre momentele care v-au impresionat atunci?
M.S.T.: Au venit foarte multe trupe formate din studenți de la facultățile de teatru și au prezentat spectacole. De la Cluj, au venit cu spectacolul „Golgota”, care pleca de undeva de jos de la parc. Au urcat până aici în piața mare din cetate. A fost o imagine extraordinară, toată lumea a zis că s-a colaborat cu Dumnezeu.

Rep.: De ce?
M.S.T.: Toți spectatorii erau în jurul lui Isus care căra crucea. Lumea venea după el, în timp ce era biciut, și când l-au urcat pe cruce a început o ploaie cu grindină – de mama focului. Spectatorii s-au adăpostit, dar actorii au rămas și jucau în continuare. Ploua cu grindină, era nebunie, dar ei nu aveau treabă, mergeau mai departe cu spectacolul. A fost extraordinar. Cel mai interesant a fost că în momentul în care au venit să-l dea jos pe Isus de pe cruce s-a oprit ploaia, s-au dus norii și o rază de lumină a căzut chiar pe el. Și de aia ziceam: bă, ăsta a colaborat cu Dumnezeu!

A mai fost atunci un spectacol al nostru al trupei, iarăși o nebunie de spectacol pe care nu am mai reușit să-l repet. Erau două spectacole care se întâlneau: un Don Qujote cu spectacolul unor ambulanți despre Cocoșatul de la Notre Dame. O trupă venea de jos cu Don Quijote, care era un călător în lumea asta medievală și se întâlnește cu comedianții ceilalți. El credea că ăștia sunt monștrii se luau la bătaie și apoi se despărțeau. Cei care erau cu Cocoșatul se duceau într-o parte, iar cei cu Don Quijote s-au dus către actuala Piață a Rățuștelor, atunci Piața Boema, întâlnindu-se din nou.

Rep.: Care au fost reacțiile?
M.S.T.: Până și primarul de atunci a fost convins că e un lucru bun și că trebuie continuat.