Artistul vizual Makkai István ne invită la contemplarea unui câmp natural, cu profunzime

Camera K’ARTE a prezentat pe 1 august de la ora 19:00 vernisajul expoziției „Dimensiunea-câmp” a artistului vizual Makkai István. Mica galerie a oferit suficient spațiu pentru o expoziție de dimensiuni reduse: o instalație formată din trei componente unite la nivel tematic: un snop de grâu supradimensionat, un acvariu în care o mică parcelă de pământ cultivat cu grâu este multiplicată printr-un ingenios sistem de oglinzi și lumini, și, în cele din urmă, o pălărie de paie suspendată, confecționată din metal, la fel ca celelalte exponate, dar vopsită astfel încât să aibă un aspect autentic.

Acvariul cu spice de grâu reprezintă lucrarea principală a expoziției și a fost realizată de Makkai István în 2006, pe parcursul întregului an, în bucătăria personală. Totodată, a constituit lucrarea sa de licență pe vremea când era student în anul IV la Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. Artistul preferă cadrul natural celui urban și consideră că omul contemporan a înlocuit dimensiunea naturală cu achizițiile civilizației moderne, preferând să călătorească preponderent de la oraș la oraș decât în natură, care ar reprezenta în mod fundamental adevăratele rădăcini umane.

Galeria a devenit în scurt timp neîncăpătoare pentru participanți, care au stat la un schimb de impresii pe trotuar, în fața vitrinei, ca să facă loc și altor vizitatori. Conceptul evenimentului a speculat și semantica noțiunii de câmp și au fost expuse definițiile în limbile română, maghiară și engleză. Echivalentul englezesc „field” a întrunit nu mai puțin de 26 de sensuri, depășind cu mult variantele în română și maghiară.

În deschidere a luat cuvântul Ungvári-Zrínyi Kata, critic de artă și curator al expoziției: „Pe un câmp, toate lucrurile sunt conectate. Chiar și pe planul fizic, câmpul e format din coexistența diferitelor specii, în simbioză sau constituind alte relații. (…) Ne atrage acest spațiu deschis și liber, cu unitatea lui infinită. Aici facem parte din natură, și în același timp putem observa ușor tot ce ne înconjoară.
Dar a privi înseamnă a exercita putere – și pe câmp, deși ne impresionează atmosfera lui, pe care o simțim în tot trupul și sufletul, totuși experiența o trăim din poziția noastră de autoritate: spațiul este deschis și clar, ochiul vede departe și buruienile ne acoperă numai picioarele; îi vedem limitele, poate chiar putem să-i aproximăm dimensiunile, exprimând sentimentul în cifre…
Cât de autentică ne este relația cu câmpul, armonia noastră cu natura și admirația față de ea dacă toate acestea le putem trăi numai dintr-o poziție de autoritate? Oare simțim această armonie idilică numai când cuprindem cu privirea un „imperiu” stăpânit? În timp ce în realitatea cotidiană încălzirea globală, exploatarea gazelor de șist și insecticidele toxice pun în pericol aprovizionarea cu apă, stabilitatea solului și chiar și zumzăitul albinelor de pe câmp.
În acest context, chiar și pălăria de paie, simbolul odihnei, siestei și a existenței ușoare și armonice în general, devine mai grea. Dar această greutate nu este insuportabilă – doar îndeamnă la contemplație și considerare nu ne încarcă/apasă? – doar așează, simbolic, responsabilitatea pe cap: cu pălăria de alamă pe cap noi gândim mai clar și devenim mai conștienți, simțind importanța faptelor, deciziilor, existenței și realității noastre.”

Vizitatorii au mai avut prilejul să se delecteze cu un pahar de vin, apă sau suc, să socializeze și, cei mai înalți, să probeze pălăria suspendată și să facă astfel corp comun cu instalația.

Expoziția va fi deschisă până în 15 august, dar organizatorii nu exclud posibilitatea ca termenul să fie prelungit cu câteva zile.

Andrei VORNICU