Brâncovenești, oază de multiculturalitate și tradiții „La Alei”

Unul din cele mai multiculturale standuri prezente „La Alei”, la Festivalul Văii Mureșului, a fost cel al comunei Brâncovenești, locul unde tradițiile ungurești sunt completate frumos de cele românești, la cele trei încăperi specifice satelor Brâncovenești, Idicel Sat și Idicel Pădure.

„Cine nu are trecut, nu poate avea prezent și viitor”

Lumea nu a ocolit standul Brâncoveneștiului, cele trei încăperi cu greu putând face față vizitatorilor interesați de bogăția spirituală a obiectelor expuse. „Având în vedere faptul că Brâncoveneștiul ca și comună este formată din români și maghiari în proporții egale, am considerat în fiecare an ca tradițiile românești să fie reprezentate de Idicel Sat și Idicel Pădure, iar tradițiile ungurești de Brâncovenești, respectiv Văleni la edițiile anterioare. Baza acestui festival o reprezintă tradițiile. Obiectele vechi, portul popular, cântecul și dansul popular, sunt lucruri pentru care organizăm acest festival. Discoteci se fac, alte chefuri se fac, dar aici la Răstolița discutăm de lucruri de valoare, obiecte de o sută de ani și de obiceiurile străvechi pe care încercăm să le ținem în viață. Cine nu are trecut, nu poate avea prezent și viitor. De asemenea, ca să primești ceva, trebuie să oferi ceva, dacă nu ai făcut ceva în istorie, nu ai de unde să primești pentru viitor. Pe lângă obiectele vechi expuse, avem și grupele de dansatori care de fiecare dată au făcut cinste comunei. În acest an am venit cu patru formații de dansuri, una din Idicel Sat, una din Idicel Pădure, alături de cele din Brâncovenești și Vă- lenii de Mureș. I-am văzut de atâtea ori că le cunosc dansul pe de rost. Cu toate astea, întotdeauna mă uit la ei cu plăcere și admirație și de fiecare dată văd ceva nou. Am observat că nu o fac din obligație, se vede de fiecare dată plăcerea de a juca”, a declarat Őrdőg Ferenc, primarul comunei Brâncovenești.

Tradițiile ungurești, la loc de cinste

Prima încăpere a casei alegorice Brâncovenești a fost dedicată tradițiilor ungurești specifice localității de reședință, unde gazdă primitoare ne-a fost Toth-Pál Melinda care a oferit cu amabilitate informații despre fiecare obiect expus. „Am amenajat o încăpere în cadrul standului Brâncovenești, unde avem obiecte foarte vechi, începând de la fețe de masă din 1898, perini și lucruri care se foloseau pe vremuri în bucătărie. Avem costume vechi, portul popular care se purta de băieți când erau miri, de asemenea vechi de aproape 100 de ani. La acestea se adaugă portul popular care se poartă în prezent, în special de cei din cadrul Ansamblului de Dansuri Maghiare din Brâncovenești. Aceste obiecte provin de la oamenii din sat. Au fost oameni vroiau să scape de ele, iar câțiva inimoși le-au adunat pentru ca ele să fie expuse într-un muzeu. Spre bucuria noastră, în cele două zile de festival multă lume s-a oprit la noi, noi fiind printre puținii în care am expus obiecte și costume specifice maghiarilor. Mulți dintre aceștia s-au declarat încântați de ce au văzut”, a precizat Toth-Pál Melinda.

Idicel, oază de oameni cu suflet mare

Celelalte două încăperi au fost îmbogățite cu zestrea idicenilor, gazde fiind două femei inimoase, Maria Precup din Idicel Sat și rapsodul popular Rafila Moldovan din Idicel Pădure. Oameni dragi au trecut pragul celor două încăperi ale idicenilor, unde au putut vedea pe viu cum Tanti Rafila pune suflet în lucrul pe care îl face cu atâta dragoste de când se știe. Greu își putea ascunde amără- ciunea că munca ei și a altor femei inimoase de pe Valea Idicelului se va pierde o dată cu trecerea timpului. „Pe timp ce trece se pierde, se vede acest lucru. După zeci de ani lucrurile nu mai seamănă cu ce au fost o dată, românești, autentice.Va fi în continuare o limbă română, dar autentic nu știu dacă vom mai găsi pe viitor ceva din cauză că nu mai lucrează nimeni, nu ai pe cine învăța. Au apărut tot felul de tehnici și obiceiuri moderne, ba cu tabletă, ba cu internet, și acolo nu am cui să le arăt munca asta care mi-e tare dragă. Aș arăta cu mare drag ce fac, chiar și aici la festival am adus tot felul, plus acasă unde am stative, fac pânză autentică, dar din pă- cate nu mai am cui arăta. Vin mulți la final și mă întreabă dacă nu am să le dau o cămașă, dar nu e chiar așa ușor. La o cămașă prima dată trebuie să urzești, să faci tot felul de lucruri. Pânza diferă, care e cu cânepă se țese într-o formă, care e numai bumbac se coase altfel. Mulți nu știu să facă cum trebuie pânza, și din cauza asta nu mai iasă cămășile așa frumoase”, a povestit Tanti Rafila.

Vremea trece, tradițiile rămân

Una peste alta, standul comunei Brâncovenești a fost viu, plin de oameni dragi, mândri de zestrea lor, pe care continuă să o păstreze cu cinste și demnitate. La fel și dansatorii, fie că vorbim de maghiari sau de români, din Brâncovenești, Văleni sau cele două Idiceluri. Indiferent de vârstă, înaintea vreunui câștig material pun în primul rând suflet. Cine i-a văzut pe scenă își poate da seama cu ușurință de acest lucru. Tradițiile se duc, nu și la Idicel Sat, Idicel Pădure sau Brâncovenești. Sunt oameni care le duc mai departe, atât cât Dumnezeul le dă putere și drag în tot ceea ce fac.