Home / Cultură / Liviu, Silvia și Ionuț, artiști în rezidență Acasă la Hundorf – Viișoara

Liviu, Silvia și Ionuț, artiști în rezidență Acasă la Hundorf – Viișoara

Distribuie

O casă veche săsească găzduiește artiști tineri, câte doi-trei, pentru câte două săptămâni. Oamenii vin în satul Viișoara, din județul Mureș, aflat în apropiere de Dumbrăveni, la aproximativ 30 de km de Sighișoara, unde pot lucra în voie, pot explora satul și pot interacționa cu oamenii din localitate.

Sâmbătă, 30 iulie, fiind în Sighișoara, am evadat pentru câteva ore de la festivalul medieval, și am luat-o spre Viișoara să văd care-i treaba cu oamenii, cu casa, cu programul de rezidențe Școala de Vară de la Hundorf. Viișoara se numea mai demult Hundorf.

„Am început așa așezat abia în acest an. Ne-am dorit să fie o școală de vară cu o structură. Tocmai de aceea pentru doi ani, înainte, am lăsat lucrurile într-o perioadă de tatonare. Să văd dacă această întâlnire între artiști și oamenii din sat se poate realiza efectiv”, mi-a spus la telefon Maria Morar, inițiatoarea proiectului Acasă la Hundorf și a școlii de vară.

Unde-i casa aia cu artiști?

Zona e foarte faină, cu multe păduri, dealuri, pajiști… dar nu intru acum în descrieri de peisaje. Satul e îngrijit, în mare, și e plin de biserici. Nu m-am plimbat prea mult prin sat, așa că… să ajungem la casa doamnei Maria Morar, care mi-a spus să întreb în sat cum să o găsesc. Așa am și făcut. Oprim într-o intersecție, unde erau câțiva săteni și întreb: unde-i casa aia cu artiști?

Și am ajuns. Mai departe vă las să vedeți ce am povestit cu Ionuț Crava, din Râmnicu Vâlcea, student în anul II la Universitatea Națională de Arte din București, Silvia Florean, din București, studentă la Universitatea Națională de Arte din București, anul II, și cu Liviu Acasandrei, din Iași, absolvent al Universității de Arte din Cluj Napoca. Liviu s-a mutat de câteva luni în București.

Cum e la Viișoara & câinele

Silvia: E foarte frumos că oamenii au întreținut casele și are așa o unitate satul. Tot ce diferă sunt culorile, arhitectura e similară.

Ionuț: Nu e ca în haosul din București, unde fiecare a construit după cm l-a tăiat capul și e o aglomerație de clădiri și stiluri care nu au niciun sens.

Silvia: Se vede că au fost organizați.

Liviu: E un mod de relaxare și de meditație în același timp.

Ionuț: Chiar ai timp să te gândești.

Silvia: În afară de câinele care latră toată noapte fără nicun motiv!

Liviu: El e ca un cocoș, ne trezește dimineața!

Silvia: Ne trezește noaptea! Ar fi bine să ne trezească dimineața!

Ce fac oamenii la Hundorf

Reporter: Ce lucrați aici? Ce v-ați propus să faceți în săptămânile astea?

Ionuț: Eu vreau să surprind momente și locuri din zonă. Să le arăt printr-o altă viziune celor care o să vadă lucrările locuri la care ei nu se gândesc în mod normal. Adică trec pe lângă parcul acesta cu vaca și nu văd nimic altceva, decât o vacă într-un parc. Eu vreau să arăt imaginea aceasta dintr-un alt punct de vedere. Vreau să le arăt chiar viața satului în niște cadre din viața de zi cu zi pe care ei le trec cu vederea pentru că locuisc aici și sunt obișnuiți cu ele.

Sivia: Eu aș vrea să surprind anumite momente și frumusețea satului ăsta pentru oameni care nu au fost aici și care poate încă nu au vizitat o zonă ca aceasta. De exemplu, am văzut câteva modalități de decorare a ceramicii, care mi-a plăcut foarte mult, și, de aceea, am făcut o pictură despre asta. Doamna (Maria Morar n.r.) ne-a arătat când am venit că sunt foarte multe vase din acestea vechi și am vrut să subliniez într-un fel trecerea timpului și faptul că unele lucruri rămân.

Liviu: Eu am făcut mai multe cadre cu drumul parcurs de mine în acest sat, dar și din camera mea unde meditez asupra lucrărilor și le creez. Lucrez cu ajutorul fotografiilor, dar și al imaginației. Încerc, la final, să creez o animație cu toate aceste cadre, folosind chiar o înregistrare cu un cioban care cântă la fluier în acest sat, în așa fel încât să lege aceste cadre. Să nu fie nici foarte clasic și nu aibă nici o ruptură. Să se îmbine cumva muzica cu imaginile.

De la București la țară, într-un sat săsesc

Rep.: Mă gândesc că în mod normal vă interesează alte teme și lucrați altfel. Cum v-a influențat șederea aici?

Silvia: Asta e ideea. Spațiul e foarte diferit ne-a atras atenția. Noi, acum, facem interpretarea noastră. La fel cum am interpreta ceva și acasă.

Ionuț: Spațiul influențează ceea ce vrei să faci foarte mult și ceea ce te atrage din punct de vedere artistic. De exemplu, dacă ești în oraș, poți să fii interesat de creația urbană ori de haos. Când ești într-o zonă liniștită ai mai mult timp pentru tine, poți să te gândești mai mult la anumite lucruri.

Silvia: Subliniezi liniștea, statornicia, faptul că lucrurile par să stea foarte mult aici. Mișcarea se întâmplă la o scară mai mică față de București.

Liviu: Eu mai merg pe la bunici și mai schițez. Cumva mi-am adus aminte de cum era când eram mai mic. Cum desenam peisaje când aveam 10-12 ani. Nu pot să zic că e ceva nou, e mai mult un fel de readucere aminte. Pentru interiorul meu e foarte bine.

Visăm un pic la umbră 🙂

Rep.: Ce planuri aveți pentru următorii doi-trei-patru ani?

Ionuț: Acum suntem studenți la secția de grafică, apoi, cel mai probabil vom urma și masterul.

Silvia: Am vrea să mergem la Cluj.

Ionuț: Da, am putea să mergem la Cluj, dar nu ar fi exclus să mergem undeva în străinătate. Avem multe proiecte, dar acum cel mai important e să lucrăm.

Silvia: Pur și simplu, să lucrezi cât mai mult. Asta ne propunem. Suntem la început și ne dorim să experimentăm tehnici și compoziții.

Ionuț: Idei, concepte noi. Și să ducem arta în locul în care nu a fost dusă niciodată.

Silvia: Damn! Uau! Vrei să schimbi fața artei?!

Toți: :))

Ionuț: Sau să o întoarcem de unde a plecat…

Rep.: Sau o iei și o duci într-un loc izolat, unde n-a fost niciodată.

Ionuț: O plimbăm puțin :))

Liviu: Acum, eu cercetez domeniul acesta de artă medievală, care e un subiect de care foarte mulți fug sau nu sunt interesați. Mă interesează în primul rînd miniatura ilustrației de carte veche, dar nu spun mai mult, e o chestie de parcurgere…

Ionuț: Normal, așa e și la noi. Tot ceea ce spunem acuma e clișeistic. Acum doar stăm să ne găsim stilul nostru și ideile noastre asupra artei și încercăm să experimentăm cât mai mult.

Silvia: Eu am niște idei, niște expoziții pe care vreau să le fac și care se bazează pe instalații care să transmită tot felul de mesaje, dar mai este până acolo. Momentan vreau să-mi perfecționez tehnica.

Liviu: După ce voi ieși din sfera asta a doctoratului, cam peste trei ani, cred că o să deschid un spațiu în București. Vreau să încurajez zonele de teatru și artă, vreau să promovez studenții. Există, la Cluj, un spațiu, Reactor, asemănător cu ce vreau eu să fac. Ei au ajutat studenții foarte mult și m-am inspirat un pic din ce au făcut. Vreau să ajut, în primul rând, studenții și artiștii care nu sunt cunoscuți. Sunt oameni foarte buni, dar care, nu știu, poate nu au curajul de a se scoate în evidență.

Nu-mi place atitudineaea aceasta de indiferență. Chiar dacă sunt nou ca artist, chiar dacă nu am în spate expoziții sau licitații… trebuie să iei acel om care vine la tine și să-l lansezi, nu să-l respingi. Tu nu știi cum va deveni acel artist peste câțiva ani.

Cu banii… & treburi serioase

Rep.: Cum vi se pare mediul artistic din România, mai ales ca șanse de a ajunge să trăiști din artă? Să te descurci cu banii spun.

Silvia: E destul de greu. Dintr-o generație de studenți doar câțiva vor ajunge să facă mulți bani și trăiască din chestia asta. Majoritatea vor ajunge să fie angajați și să aibă diverse joburi, în general de graphic desinger, cel puțin acum asta se caută. Grafica de șevalet, unde suntem noi, este foarte puțin căutată și e destul de greu. Trebuie să fie extraordinar ceea ce faci, trebuie să aduci ceva nou, să fie ceva care să surprindă, poate chiar să șocheze, să aibă un anume impact asupra oamenilor. Asta poate să îți dea mai multe șanse.

Ionuț: Da, e foarte greu cu grafica de șevalet în România, dar e posibil. Sunt oameni care fac lucrul ăsta de foarte mult timp și sunt oameni care nici măcar nu au studiat, adică nu au mers la universități, și tot reușesc să facă și să o ducă la niveluri foarte mari. Pot să vândă lucrări sau să le ducă la expoziții în străinătate. Universitatea îți dă, te împinge de la spate foarte mult, te ajută să te autodepășești și să ajungi acolo mai repede. Trebuie să lucrezi, asta e! Și concurența e foarte mare.

Liviu: Ai nevoie și de o persoană care să te promoveze, un curator sau un galerist care să te poată angaja. Facultățile ar trebui să ne învețe să și vindem ca pe un produs ceea ce creăm noi Aici trebuie lucrat.

Rep.: Bine, trebuie să înveți și singur că dacă nu te învață la facultate nu poți să stai și să aștepți. Câteodată trebuie să fii și manager și artist și toate, mă gândesc.

Silvia: Da, trebuie să fii antreprenor.

Mai învăț câte ceva 🙂

Rep.: Așa, de final, vă rog să-mi spuneți câte un artist tânăr, eventual coleg de al vostru, despre care credeți că merită urmărit.

Liviu: Eu am avut un coleg în cămin, Bogdan Szekely, un artist foarte bun, pictor. Nu este foarte promovat, dar a ajuns printre cei mai buni artiști din lume la pictură.

Ionuț: Eric Pambou este student anul III la noi la facultate. Îmi place foarte mult viziunea lui asupra artei. Am văzut caietul lui de schițe, are mesaje foarte puternice, face ilustrații… caricaturi și, de asemenea, folosește perspectivă foarte mult. Deși sunt ilustrații folosește perspectivă bizantină inversă.

Rep.: Ce înseamnă asta?

Silvia: Obiectele par să vină spre tine, adică tu vezi mai mult decât este normal.

Ionuț: Gândește-te la un scaun, la care vezi picioarele din spate mai mari decât pe cele din față. Dacă te uiți la iconografia bizantină o să vezi lucrurile astea și mi se pare foarte interesant cum combină Eric perspectiva bizantină cu ilustrația și cu ideile lui.

Silvia & Ionuț: Alin Alexandru. El face artă digitală. Face și desene foarte mișto. A terminat acum și se specializează pe artă digitală, deoarece vrea să lucreze la Art Dvision în Los Angeles.

În 19 iulie, la Viișoara, sunt invitați profesorii coordonatori și toți tinerii artiști care au participat la Școala de Vară de la Hundorf în ultimele luni. În cadrul evenimentului Colonia Artiștilor, de la ora 16.00, la Biserica Evanghelică, vor fi expuse lucrările realizate de artiști și vor fi prezentate rezultatele rezidențelor. Mai multe informații găsiți pe blogul Asociației „Acasă la Hundorf”.

____

Proiectul „Şcoala de vară de la Hundorf” este organizat de Asociaţia „Acasă la Hundorf şi este susţinut de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Institutul Cultural Român şi Consiliul Judeţean MureşParteneri: Primăria comunei Viişoara, Clubul Ilustratorilor Bucureşti și Consistoriul Evanghelic din Sighişoara.

Liviu Acasandrei

Silvia Florean

Ionuț Crava

și câteva „cadre” din sat


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.