„Harmonia Cordis”, povestea de suflet a chitarei povestită de Beke István Ferenc

Festivalul Internaţional de Chitară „Harmonia Cordis” și-a consumat recent cea de a XII-a ediție, prilej pentru iubitorii muzicii să se bucure de o săptămână plină de muzica adusă de artiști din 13 țări. Meritul acestui moment de bucurie îi revine lui Beke  István Ferenc, sufletul festivalului, care de peste un deceniu continuă să-și trăiască visul cel frumos pe nume „Harmonia Cordis”

Când și cum ți-a venit ideea organizării unui astfel de festival ?

Beke István Ferenc: Când am început studiile doctorale. Mai exact când am  revenit din străinate, am studiat în Ungaria și  Germania în timpul masteratului. Când am intrat la doctorat la Cluj,  am zis să aduc la Târgu-Mureș niște profesori alături de care am studiat în afară. Eu nu m-am gândit că va fi așa un festival mare, doream să ofer doar niște workshopuri legate cu niște concerte. În anul 2007 am reușit să aduc invitați din patru țări, prima ediția „Harmonis Cordis” având loc în Sala Mică a Palatului Culturii. Invitați au fost atunci Paulikovics Pál, alături de care am studiat în Ungaria, Judicaël Perroy din Franța, Natalia Lipnitskaya din Beralus și Podhorszky Gábor din Ungaria.

Cum a ieșit prima ediție ?

Beke István Ferenc: A ieșit foarte fain, a fost peste așteptările mele. Nu am crezut că publicul va reacționa așa de pozitiv, că  Sala Mică a Palatului Culturii va fi plină. Anul următor, în 2008,   am organizat două ediții „Harmonia Cordis”, un concurs cu Filarmonica de Stat Târgu-Mureș, jumătate în Sala Mică și jumătate în Sala Mare a Palatului Culturii. Am văzut că putem umple și Sala Mare, iar începând cu ediția a treia, festivalul s-a ținut în Sala Mare. Altă schimbare majoră în cadrul festivalului a avut loc la ediția a X-a,  în anul 2015 când oaspetele festivalului a fost Al Di Meola, și atunci am organizat pentru prima dată un eveniment în aer liber, în afara Palatului Culturii, respectiv concertul de gală din Piața Teatrului. De anul trecut am schimbat locația, respectiv Cetatea Târgu-Mureș, un loc care se pretează unor astfel de concerte. Anul acesta am organizat chiar două concerte în Cetate.

Cine au fost cei te-au sprijinit în toți acești ani ?

Beke István Ferenc: Încă de la prima ediție m-am înțeles foarte bine cu Primăria și Consiliul Local Târgu-Mureș și  Consiliul Județean Mureș. La prima ediție am colaborat foarte bine cu Universitatea de Arte. Am ajuns la cea de a XII-a ediție iar această bună colaborare continuă. Mă bucur de faptul că și ei au văzut că festivalul de la an la an a crescut, și care aduce o cultură de o înaltă calitate.

Ai avut oaspeți care ți-au fost alături încă de la primele ediții. Unul dintre ei este Pusztai Antal

Beke István Ferenc: Pusztai Antal a fost invitat permanent începând cu cea de a doua ediție. L-am cunoscut la un festival în Ungaria. Atunci era la început de carieră, am auzit că este un tip extrem de interesant, chiar atunci la acest festival a cântat cu Pat Metheny. Eu personal nu m-am întâlnit cu el până atunci,  l-am sunat, am luat legătura cu el, și de atunci am devenit nu doar prieteni, am început să și cântăm împreună. El vine la „Harmonia Cordis” din 2008. Pe lângă faptul că susține concerte în cadrul acestui festival, el și predă. El aduce o altă culoare în cadrul festivalului, el predă atât clasic, dar se axează mai mult pe infulențele de jazz. El are un stil foarte unic, nimeni nu cântă cum o face el.

Ediția a X-a a adus un nume important, Al Di Meola

Beke István Ferenc: La început nu credeam că vom reuși acest lucru, să-l aducem pe Al Di Meola la „Harmonia Cordis”. Eu mai visez tot felul de chestii, pe care încerc să le fac. După ediția a IX-a am vorbit cu cei care mă ajută la organizarea festivalului, pe cine să aducem în festival la ediția jubiliară. Am zis atunci să-l aducem pe Al Di Meola. Am luat legătura cu managementul artistului, am avut o discuție extrem de serioasă cu ei care a durat cel puțin o jumătate de an, în care ei au cerut extrem de multe detalii despre festival. Am reușit să-l aducem în 2015, iar anul următor a venit rândul lui Tommy Emmanuel.

Aducerea lui Al Di meola nu a fost o întâmplare, au urmat Tommy Emmanuel, iar în acest an Jon Gomm

Beke István Ferenc: Cu Tommy Emmanuel am avut noroc, în sensul în care noi folosim la avest festival sistemul de amplificare AER (Audio Electric Research), cel mai tare sistem de amplificare pentru instrumente acustice. Tommy Emmanuel folosește același sistem, la fel și Al Di Meola, el fiind și imaginea acestui sistem de amplificare. Chiar Udo Rösner, prorietarul AER, cel care a inventat acest sistem, de două ori a venit din Germania la Târgu-Mureș să vadă festivalul, de care s-a declarat extrem de mulțumit. Folosim acest sistem de amplificare la festival din anul 2012. În ce privește Jon Gomm, oaspetele ediției din acest an, am luat legătura direct cu managementul lui. La fel, și ei m-au întrebat despre festival, despre cine a mai cântat, au fost mulțumiți de ce au aflat, și și-au dat acordul pentru concertul Jon Gomm la „Harmonia Cordis”. Mai mult decât atât, artiștul și-a exprimat dorința de a reveni cu un nou concert la Târgu-Mureș.

Care a fost reacția invitaților față ediția din acest an ?

Beke István Ferenc: Anul acesta, toți invitații au fost extrem de mulțumiți de organizare, de public, de locații, și au spus că doresc să revină. Festivalul a crescut în valoare, săptămânal primesc mailuri de la interpreți care își exprimă intenția de a veni la „Harmonia Cordis”. Merg pe ideea mea, majoritatea care vin sunt, ori profesori la diverse universități, ori tinere talente care au câștigat cele mai importante concursuri de chitară. Ei primează în alegerea invitațiilor, tocmai pentru a avea un nivel foarte ridicat ca și festival, nivel de la care nu vreau să cobor.

Cum ți-ai făcut planul pentru ediția din acest an, având în vedere că festivalul a ajuns la un nivel extrem de ridicat ?

Beke István Ferenc: Anul acesta am încercat să diversificăm programul. Fiecare zi a avut o tematică, zilnic a fost un altfel de concert. Am pus un accent foarte mare la muzica de cameră, cu diverse formații, duo, trio de chitară, plus că am încercat să aduc formații care să aibă și alte instrumente pe lîngă chitara. Am considerat cel mai important la ediția din acest an să fie  acest aspect al diversității. La fiecare invitat am cerut  să cânte și o piesă din țara lor de origine. Dorim să facem o interculturalitate prin muzică.

Ai emoții la începerea unui festival ?

Beke István Ferenc: Am foarte mari emoții. Munca și eforturile depuse, chiar dacă ediția anterioară a ieșit foarte bine, niciodată nu poți ști ce probleme pot apărea. În acest an, invitatul din Rusia, Anton Baranov a avut probleme cu venirea, din cauza unei greve aeriene. El trebuia să cânte miercuri, și am fost nevoiți să schimbăm programul. Mai am și emoții în ce privește publicul, cum reacționează la programul care îl avem. Dar mă bucur că de fiecare dată ecourile au fost extrem de pozitive. Începând cu ediția a X-a, am scos din titulatura festival termenul de „chitară clasică”. Înainte era Festivalul Internațional de Chitară Clasică „Harmonia Cordis”. Am spus să facem o diversificare, să nu mai spună unii că e un festival de chitară clasică și de ce aducem și alte stiluri. Va fi în continuare un festival de chitară bazat pe chitara clasică, dar diversificat cu alte genuri. Ce am început în 2015 dorim să continuăm.

Promovezi foarte mult tinerii. Sunt cursanți „Harmonia Cordis” care au scos capul  și au devenit certitudini ?

Beke István Ferenc: Deja văd o generație, poate chiar două, care a crescut o dată cu festivalul, și care au devenit interpreți. Am un dou foarte bun chiar de aici din Târgu-Mureș, Tudor Gliga și Orosz Dávid care au fost în festival încă de la începuturi. Îmi aduc aminte că David era un copilaș, elev în clasa a VI-a, iar în acest an a terminat facultatea, iar la licență a luat nota maximă. Cei doi au crescut practic cu acest festival, iar în prezent sunt printre cei mai buni din țară. Când cântă studenții, am aceeași emoție ca și cum aș cânta eu. Încerc să ofer foarte multe burse , sunt în relații foarte bune cu alte festivaluri, unde cânt sau fac parte din juriu, undeva la 10 festivaluri, și încrec să fac rost de burse pentru studenții mei. Pentru mine este o bucurie foarte mare când îi văd cum au evoluat, de multe ori și eu trebuie să studiez foarte tare ca să cânt ca și ei. Dacă o las un pic mai moale, ei chiar mă depășesc.

Unde își găsește locul „Harmonia Cordis”  în peisajul festivalurilor de gen ?

Beke István Ferenc: Nu vreau să concurez cu nimeni. Am ideile mele pe care doresc să le realizez. Consider că deja am atins un nivel foarte mare cu „Harmonia Cordis”, nivel de la care nu vreau să cobor. Festivalul a ajuns extrem de cunoscut. Nu doar  în România, este cunoscut în întreaga lume.  La ediția din acest an  foarte greu am reușit să aducem duetul Giampaolo Bandini- Cesare Chiacchiaretta . Ei au venit din Mexic la Târgu-Mureș, după care au plecat la Honk Kong. Pe drum, au postat pe Facebook un mesaj despre cât de bine s-au simțit la Târgu-Mureș, ce public minunat a fost, și că neapărat doresc să revină la „Harmonia Cordis” anul viitor.

Anul acesta ai reușit ceva foarte fain, prezența lui Jon Gomm în cadrul „Harmonia Cordis”

Beke István Ferenc: Nu l-am mai ascultat live niciodată. El nu a mai fost nicodată în România, eu l-am adus pentru prima dată în țară la „Harmonia Cordis”. Este un om senzațional. Spre bucuria noastră, am reușit să-l conving să țină un masterclass în fața chitariștilor veniți la festival. Am cerut să explice și publicului larg tehnicile de chitară, lucru care s-a și întâmplat la concertul din Cetate .

Printre oaspeții serii de gală s-a numărat și ploaia…

Beke István Ferenc: A fost foarte interesant, toată ziua am dat telefoane la cei de la meteorologie să întreb de vreme. Ei ne-au spus că nu va ploua, eventual va picura, și putem să ținem concertul în aer liber. Anul trecut am avut noroc, exact când s-a terminat concertul Tommy Emmanuel a început ploaia, iar în acest an nu am mai avut ce face, ploaia și-a făcut apariția în timpul concertului Jon Gomm. Am avut o restricție la Palatul Culturii, unde puteau să intre doar 600 de oameni, în schimb în Cetate au fost de patru ori mai mult. Așa bine a reacționat și Jon Gomm, care i-a invitat pe scenă pe cei care nu aveau umbrelă , lucru extrem de rar întâlnit. Jon Gomm a mai stat o zi la Târgu-Mureș după concertul de duminică. A dorit să mai discutăm, să viziteze orașul. Ne-am împrietenit așa de tare, mi-a arătat poze cu fiica sa, mi-a povestit unde stă, mi-a arătat studiul său personal, detalii foarte interesante. Este un om extrem de deschis și foarte prietenos. I-a plăcut foarte mult deschiderea publicului față de el, și exact acest lucru a oferit și el la rândul lui. Pentru toți cei care au fost la concertul de duminică din Cetate va fi o amintire frumoasă care rămâne pe viață. La plecare și-a exprimat dorința de a reveni la Târgu-Mureș.

Ce surprize pregătești  pentru ediția de anul viitor „Harmonia Cordis”?

Beke István Ferenc: Am câteva idei dar încă nu vreau să spun nimic pentru că prima dată trebuie să discut cu managerii invitaților. Momentan trebuie să-mi termin proiectul care mai durează încă vreo două luni. Paralel, încep să discut cu anumiți posibil invitați, probabil undeva peste o lună sau două se va ști exact.

În caietul program al festivalului există declarația unui chitaris pe nume Andy McKee  care vorbește foarte frumos despre  Jon Gomm. Este posibil să-l vedem pe el anul viitor pe scena „Harmonia Cordis” ?

Beke István Ferenc: Este și el pe lista posibililor invitați.

Cui dorești să mulțumești pentru reușita din acest an a festivalului ?

Beke István Ferenc: Aș dori să mulțumesc publicului, sponsorilor, precum și Primăriei Târgu-Mureș, Consiliul Județean Mureș și Administrației Fondului Cultural Român. De asemenea,  vreau să mulțumesc celor care au făcut donații, festivalul fiindu-i dedicat lui Szántó Lóránd. Am reușit să strângem o sumă de bani necesară pentru un monument  care va fi amplasat la mormântul lui. Când am început să organizez festivalu, nu m-am gândidt niciodată că trebuie să dedicăm cuiva in memoriam. Szántó Lóránd  a plecat dintre noi în luna mai, exact când am avut niște concerte. Am ajuns aproape în depresie pentru că a fost un foarte bun prieten. Am cântat împreună la concertul de deschidere al serii Al Di Meola din urmă cu doi ani, un trio cu chitară, vioară și cajon. Am mai avut și alte concerte alături de el, Când am auzit de tragedie am fost șocat. El se întorcea dintr-un turneu , de la un concert de la Oradea, și în Negreni au oprit într-o parcare. Toți au mers market pentru a cumpăra apă sau alte chesti iar el a rămas în parcare. A venit un camion și l-a lovit mortal în parcare. A fost o grea pierdere pentru noi, fapt pentru care ediția din acest an i-a fost dedicată.

Anul viitor, 13 va fi cu noroc pentru „Harmonia Cordis” ?

Beke István Ferenc: Sper că da. Eu până acum cu numărul 13 nu am avut niciun ghinion, și sper să fie și așa anul viitor. După Al Di Meola, Tommy Emmanuel și Jon Gomm e greu de ridicat ștacheta, dar se poate. Important este să ne menținem acest nivel, iar eu mă pot declara extrem de mulțumit. Artiștii care vin sunt foarte valoroși, și eu sper că acest nivel la care am ajuns îl putem menține, dacă nu chiar să-l depășim.