Home / Invatamant / Academia ProEtnica 2017. „Armonia” interetnică – de acasă, la școală și în stradă. Nyárádi Kinga: „Se simte acea negativitate și respingere”

Academia ProEtnica 2017. „Armonia” interetnică – de acasă, la școală și în stradă. Nyárádi Kinga: „Se simte acea negativitate și respingere”

Distribuie

Nyárádi Kinga este studentă a Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde studiază Relații Internaționale și Studii Europene. Kinga e din Sighișoara, fiind absolventă a Colegiul Național „Mircea Eliade”. Despre Academia de Vară Interculturală ProEtnica a aflat de pe facebook, „știam de ProEtnica și am văzut că mai este atașat un eveniment, Academia de Vară”.

 

Reporter: Cum ți s-a părut școala de vară ProEtnica?

Nyárádi Kinga: Mi s-a părut foarte interesant. Am venit aici pentru că mă interesează subiectele, îmi scriu și licența pe un subiect asemănător.

Rep.: Ce subiect?

Kinga: Autonomia Ținutului Secuiesc, care este un subiect destul de sensibil.

Rep.: Din ce perspectivă?

Kinga:: Scriu despre felul în care este discutat în media subiectul.

Rep.: Ce ți-a plăcut cel mai mult la Academia ProEtnica?

Kinga: Mie mi s-a părut interesant pentru că fiecare a venit cu o părere despre o minoritate, fiecare a evidențiat o problemă și au fost exprimate mai multe păreri. Așa am putut să văd din mai multe perspective un anumit subiect. Cred că așa ar trebui să se timpul, dacă există o problemă, acesta trebuie analizată din mai multe puncte de vedere și pro și contra.

Rep.: Care dintre prezentări sau dezbateri ți s-a părut mai interesantă?

Kinga: Cea despre inițiativa FUEN – Minority Safepack, unde s-a vorbit despre integrarea minorităților în țările din Uniunea Europeană și despre dificultățile cu care se confruntă.

Rep.: Pornind de la experiența ta de până acum, poți să-mi spui cum te simți tu ca maghiar în România. Te simți ok, confortabil?

Kinga: Uneori mă simt confortabil, uneori nu mă simt confortabil. Depinde de persoane, depinde de situații, sunt mai mulți factori. De exemplu, acasă mă simt confortabil, am aici prieteni, familie, dar când mă duc într-o parte a țării unde nu se știu prea multe lucruri despre maghiari mi se pare că oamenii au rețineri și că au tendința să te respingă. Se simte acea negativitate și respingere.

Mi s-a întâmplat și să fiu discriminată, pentru că mi s-a spus că nu știu bine limba română, mi s-a spus că nu pot să vorbesc ca ceilalți românește.

Rep.: Unde?

Kinga: Și la facultate mi s-a întâmplat când am ajuns în primul an. Eu studiez în limba română pentru că am vrut să știu mai bine și să arăt că pot. În primul an, când nici nu auziseră colegii mei de numele Kinga și nu știau ce naționalitate sunt, cine sunt. Când m-am dus și am spus că sunt unguroaică, maghiară, atunci cumva s-au îndepărtat de mine și nu au vrut să mă cunoască pentru că aveau deja o prejudecată despre mine. Cum se spune despre maghiari… că sunt oameni orgolioși, antisociali și… mai multe.

Rep.: Tu cum ai reacționat, cum reacționezi în situații din astea?

Kinga: Eu nu le-am dat explicații, le-am arătat că nu sunt așa. M-am dus, am vorbit vorbit cu ei, le-am spus că am dificultăți în a vorbi limba română – în primul an, chiar aveam. Și le-am demonstrat că nu sunt așa și acum ne înțelegem foarte bine și totul e ok.

Rep.: Cred că se întâmplă cam des, din partea românilor, și mi se par foarte aiurea fazele alea când faci mișto la modul răutăcios de cineva care încearcă să vorbească cu tine și se întâmplă să mai facă o greșeală sau să folosească un cuvânt care nu chiar pușcă în context. Cred ar trebui să ne mai punem și în pielea celuilalt. Totuși, există și lucruri bune sau sesizat aspecte, schimbări pozitive, legat de relațiile dintre români și maghiari?

Kinga: Nu știu ce să zic. Poate sunt eu prea pesimistă, dar nu văd să existe o schimbare. Poate am dat eu doar de oameni din aceștia care sunt negativi față de maghiari. Când am strâns semnăturile pentru Minority Safepack, le-am spus că inițiativa își dorește să protejeze minoritățile, de exemplu, ca maghiarii să studieze în limba maternă la școală. Și atunci, ei tot păreri negative: cum așa ceva, să învețe română, nu, nu, nu.

Rep.: Da… e ciudat, mai ales că lucru ăsta se întâmplă. Tu, aici în Sighișoara, ai studiat în maghiară?

Kinga: Da, de la grădiniță. Da… și între clase, de exemplu, la liceu între clasa română și clasa maghiară… ne uram – că noi suntem proști. La români mediile erau mai mari decât la noi. Noi aveam și română și maghiară, ei nu aveau limbă în plus. Întotdeauna era faze din astea cu bozgori și alte expresii sau adjective.

Rep.: Bine… și din partea voastră?

Kinga: Și noi, la fel. Ce dai aia primești. Nu pot să spun că ar exista toleranță din partea vreunei părți, adică este că ne tolerăm cumva, dar nu ne acceptăm, nici nu știu cum să zic. De aceea spun că momentan nu văd vreo schimbare în bine.

Rep.: Te referi la relațiile dintre oameni, felul în care se vorbește în unele părți din media sau și la ce înseamnă cadrul legislativ?

Kinga: Și la media, dar mai mult la oameni. Eu cred că ține și de educație și de cum au fost învățați acasă – că ungurii vor să ne fure Ardealul sau nu știu ce povești din acestea. Atunci și copilul își formează o părere negativă și de mic este tot anti.

Rep.: Cum crezi că se pot îmbunătăți lucrurile astea?

Kinga: Prin educație. De exemplu, să se introducă materii despre minorități.

Rep.: Da, doar că, pe de altă parte, ca elev înveți despre minorități, dai teste despre minorități, dar dacă nu cunoști oameni și ca român sau ca ungur, ajungi până 18, 19, 20 de ani, cu foarte puține contacte, șanse de comunica cu unguri sau cu români și atunci, e cumva firesc să ai rețineri față de ceea ce nu cunoști.

Kinga: Totuși, e important să știi despre ce este vorba, să nu se mintă cu istoria sau să nu se facă diferențe între minoritate și majoritate în ideea de a o pune pe una mai presus decât pe cealaltă.

Rep.: Nu crezi că și la școală, se paralelizează cumva din start comunitățile, e de parcă ar merge fiecare pe partea lui de coridor și ne uităm urât unul la altul, din cauză că nu prea sunt activități comune?

Kinga: Da, și asta ar fi important. De exemplu, la liceu, noi, maghiarii, am avut festivitatea noastră și românii au avut festivitatea lor, iar la facultate este la fel, secția română face separat și secția maghiară, separat. Totul se face separat și chiar și asta este o problemă.

Rep.: Cred că ar ajuta și dacă elevii români ar avea posibilitatea să facă, opțional, limba maghiară.

Kinga: Nu știu ce să spun. Nu știu dacă s-ar putea face asta. Ți-am povestit mai devreme ce s-a întâmplat când am mers să strângem semnături. Am dat și de un politician, care a candidat contra celui actual, care spus că el nu semnează așa ceva, chiar dacă este jumate-jumate, că trăim în România și trebuie să știm românește, maghiarii să învețe românește și punct.

Rep.: Da… nu înțeleg de ce, dar am impresia că uneori oamenii care sunt jumătate-jumătate au tendința să fie mai „răi”.

Kinga: Da, poate că nici ei nu știu ce identitate își asumă. Câteodată sunt români, câteodată sunt maghiari, cum e mai bine – dacă merg în străinătate, sigur, maghiari și dacă rămân aici, atunci, români. Sunt unii care știu maghiară, dar nu vor să o folosească. Ori le este rușine ori se tem să nu fie catalogați. Nu înțeleg de ce ajung să uite limba, pentru că o limba te ajută, e ca și cum ai fi un om în plus, iar dacă îți cauți un loc de muncă, dacă știi din start două limbi ai doar avantaje, nu văd niciun dezavantaj – chiar nu înțeleg.

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Popice: Înfrângere pe terenul campioanei en-titre

Distribuie Echipa de popicari din cadrul CSM Târgu Mureș a pierdut jocul etapei a IV-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.