B5 Studio i-a avut ca invitați în cadrul programului de rezidențe „In Situ” marți, 29 august, pe artiștii plastici Lőrinc Lilla (n. 1980) și Borsos János (n. 1979) din Ungaria. Foști colegi de facultate, parteneri atât în viața privată, cât și pe plan profesional, cei doi și-au unit numele în 2008 și a rezultat Lőrinc Borsos. Noua entitate este duală, dar funcționează ca un singur organism.
Cei doi artiști au prezentat publicului într-o manieră relaxată și cu umor lucrările pe care le-au realizat, în mod cronologic. Activitatea acestora este bogată și stă sub semnul experimentului, a îndrăznelii și a căutării unor noi sensuri și forme de expresie a domeniului politic și social. Sunt pasionați de identitate personală, națională și culturală, structuri de putere și libertatea individuală. Prima lucrare prezentată a fost și cea care avea să le aducă o notorietate substanțială, dar nu lipsită de detractori. Lucrarea exprima suma de bani pe care cei doi o datorau facultății în urma unui împrumut, fiecare cifră a numărului 789.279 (de forinți) fiind realizată din fragmente care aminteau de o perioadă a vieții lor de până atunci, nu neapărat cea mai bună. Prima cifră 9, de exemplu, este realizată din „timbre” colorate de LSD, a căror semnificație este cât se poate de clară. Lucrarea a fost în cele din urmă vândută pentru suma pe care o reprezenta, iar Borsos Lőrinc a scăpat cu bine de datorie.
O marcă stilistică a cuplului de artiști este așa-numitul negru lucios care înghite și reflectă lumina în același timp. Întrebați dacă dețin o rețetă specială pentru crearea acestei nuanțe, artiștii au explicat zâmbind că este o vopsea industrială cu care o firmă a început să îi sponsorizeze. Doar pe parcursul ultimului an au primit (și folosit, presupun) 60 litri. Deci, caracterul lucios ține în exclusivitate de zona conceptuală, nu de cea reală.
Artiștii au expus drapelele României și Ungariei pictate pe lemn și lipite pentru câteva clipe după momentul execuției. Odată desfăcute, cele două drapele și-au împrumutat una alteia din culori și s-au amestecat puțin, așa cum sunt amestecate și comunitățile din Târgu-Mureș. Un alt exponat, electric de data asta, afișa culorile primare și derivatele lor, făcând trimitere tot la tricoloruri. Și nu în cele din urmă, a fost adusă o mostră din reziduurile toxice obținute în urma exploatării zăcămintelor de aur, sub forma unei paste cenușii într-un cadru special de lemn.
Întâlnirea s-a sfârșit cu un pahar de vin care a fost la fel de apreciat ca și prezentarea celor doi artiști originali aduși la un numitor comun prin nume și viziune.
Andrei VORNICU
