- redactia
- 0 comentarii
- 279 Vizualizări
Transportul de Coșbuc
6 septembrie 2017Suntem vreo 40 de inși într-un microbuz. Suntem trași de apă și de soare, și pe umărul meu, ca o vrabie, stă un nene, deși n-am niciun chef de Coșbuc. Ne întoarcem de la Sângeorgiu de Mureș. Data trecută, acum nici trei săptămâni, am așteptat vreo 40 de minute la un autobuz 16 la Panov. E drept că în ăla a fost loc și pentru furia mea.
Sunt teorii conspiraționiste conform cărora Târgu-Mureșul nu are gară pentru că ”cei din București” nu vor ca Secuimea să aibă legături cu țara. Acum, când nici mici nu se mai dau, înclin să cred că cei de la București nu vreau nici măcar ca un om cu domiciliul stabil în Târgu-Mureș să se întoarcă la el acasă. Bine, nu pot face nimic cu cei care au propria lor mașină. Banii lor, mașina lor, apartamentul lor. Dar toți ceilalți, oricum niște trândavi, să sufere cât le duce inima.
Nu știu cine e de vină, nici nu mă interesează. Bucureștenii, primarul, RATUC-ul sau cum se mai numește, să fie sănătoși. Dar aș dori totuși să mă pot întoarce acasă la soția mea și la pisicile noastre, și asta să nu-mi ia jumătate de viață. Stau totuși într-un oraș european (de est, de șest, nu mai contează), nu în Africa sau în Siria. Mă uit afară și nu e nici război, nici stare de urgență, numai maxi-taxiurile astea în care abia încăpem și autobuzurile care vin cu întârziere.
Sau poate altul e raționamentul. Astea sunt autovehicule de Trianon: nu duc acasă orice maghiar care nu sărbătorește. Pot înțelege asta, dar rog organele abilitate să-mi comunice și mie motivul. Am dreptul la asta, dacă tot stau în stație până mă simt sădit în pământ.
Péter DEMÉNY
- Etichete:
- peter demeny
Recomandări zi de zi
Administratie
Social
Politic
Business
Sanatate
Invatamant
Sport
Citește și:
Recomandari
|
|
|
Lasă un comentariu