Home / Editorial / Experienţe interesante la Spitalul „Dr. Eugen Nicoară”

Experienţe interesante la Spitalul „Dr. Eugen Nicoară”

Distribuie

În seara de 24 spre 25 septembrie, respectiv în seara de duminică în jur de ora 9 m-am simţit foarte rău. Menţionez că am diabet, hipertensiune arterială, precum şi o problemă cu inima. Am 69 de ani. Mi-am luat tensiunea care era aproape de normal, respectiv 114 -67-36, am vorbit cu un prieten de la Târgu-Mureş medic, care m-a sfătuit să mă duc la urgenţe la Reghin, lucru pe care l-am şi făcut.

Surpriză, în casa scărilor de la Spital era lume multă, oamenii stăteau o parte pe scări, alţii pe câteva scaune, mulţi cunoscuţi care erau în aşteptare, atmosferă insalubră, oameni stresaţi. Am încercat să intru că îmi era tot mai rău, dar am fost trimis să stau la rând care nu era decât o îngrămădeală de oameni, nu ştiam ce să mai fac, nimeni nu m-a întrebat ce caut acolo, am bătut la uşă şi am intrat în sala unde erau trei bărbaţi şi o femeie îmbrăcată în roşu, impecabil călcată, unul cu accent de moldovean şi unul mai tânăr. Am încercat să explic că mă simt rău şi am pulsul de 37, cel cu accent de moldovean m-a luat la rost că nu este aşa, că de ce folosesc asemenea aparate şi l-am rugat să mă lase să stau jos. Cel tânăr m-a invitat să ies afară şi să aştept. Cu toate că aproape cădeam de pe picioare am ieşit şi m-am îndreptat spre uşa acelei aşa zise săli de aşteptare.

L-am auzit pe cel care m-a pus la rând prima dată întrebând dacă este cineva pentru urgenţe, cei aflaţi acolo nu erau niciunul la urgente. Mi s-a spus de respectivul ca el a ieşit pentru mine. Mi-a pus o perfuzie, după care am fost pus pe un scaun într-o magazie unde lângă mine era o persoană în vârstă care tuşea şi mereu scuipa într-o sticlă. În faţa mea pe o targă pusă pe podea era o femeie care nu s-a mişcat deloc.

În fine, în salon a apărut doamna doctor care a clarificat situaţia, văzând că chiar am o problemă gravă, fapt pentru care îi mulţumesc, şi care cu multă dăruire şi-a făcut datoria. Menţionez că acolo nu există cuier, haina se pune direct sub cap, iar ca să ajungi la salon ieşi prin curte şi prin spate eşti urcat în salon.

S-a întâmplat la Spitalul „Eugen Nicoară” din Reghin.

Nu din răutate spun toate acestea, dar condiţiile în care aceşti medici lucrează creează de la intrare în această instituţie o stare negativă şi actul medical nu se poate face în condiţii de cea mai mica decenţă. Indiferent câte reparaţii s-au făcut în acest spital, nu pot să reabiliteze această clădire pentru a funcţiona cum se cuvine.

Ca pensionar reghinean, aş recomanda ca organele statului care au în subordine această instituţie să o transforme mai degrabă într-un muzeu memorial dedicat dr. Eugen Nicoară, iar locuitorii oneşti ai acestui municipiu să beneficieze de un spital nou, cu toate condiţiile necesare unei astfel de instituţii. Mulţumesc!

Ştefan BRUMAR

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Încă o balastieră în județul Mureș

Distribuie Comisia de Analiză Tehnică din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Mureș a decis, recent, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.