Actrița Anda Saltelechi despre premiul de la Oradea și o reprezentație cu surprize

Anda Saltelechi a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță pentru one-woman show-ul „Pe jumătate cântec” la Gala premiilor Festivalului Internațional de Teatru de la Oradea. Al doilea premiu pentru teatru din cariera ei (după Premiul juriului, în 2013, obținut în cadrul Maratonului Teatrului Independent – Bucharest Fringe pentru prestația din „Nostalgia 53”) a venit ca o surpriză, cu atât mai mult cu cât reprezentația a fost marcată de proble tehnice serioase, sincope și o testare a răbdării publicului. Rezultatul a fost, în cele din urmă, unul de care atât regizoarea Crista Bilciu și Anda Saltelechi, cât și publicul își vor aminti de-acum încolo cu entuziasm. Am rugat-o pe Anda să ne spună cum s-a desfășurat spectacolul și care a fost reacția la primirea veștii premiului.

„Fac teatru independent de 12 ani. «Pe jumătate cântec», scris și regizat de Crista Bilciu, e primul nostru spectacol selectat în 12 festivaluri şi, pentru prima dată, suntem şi în selecţia unor importante festivaluri de teatru de stat, inclusiv FNT, care e cel mai important din ţară. Reprezentaţia de la Festivalul Internaţional de Teatru Scurt de la Oradea părea a fi cu ghinion: undeva pe la aproape jumătatea spectacolului ne-a lăsat videoproiectorul. Pentru început, nu părea mare defecţiunea, s-a remediat și am mers mai departe. Dar asta nu era toată lecţia pe care voia tehnologia să ne-o dea. Am mai avut două defecţiuni, a treia chiar lungă, şi de fiecare dată se făcea întuneric pe scenă, se aprindea sala, spectatorii vorbeau, laptopul şi videoproiectorul erau repornite – până la urmă spectacolul s-a terminat cu o jumătate de ceas mai târziu decât era prevăzut. Cu toate astea, nici un spectator, nici măcar criticii, nu au dat vreun semn că ar vrea să părăsească sala, ci, dimpotrivă, am simţit că au fost cu mine 100%, într-un fel cred că unora le-a plăcut ce s-a întâmplat, puteau vedea o parte din «bucătărie». Nu ştiu ce am făcut, ce n-am făcut, dar în gândul meu era că trebuie să duc spectacolul până la capăt. Spectacolul se numeşte «Pe jumătate cântec», dar povestea nu putea rămâne la jumătate. Aşa că mi-am adunat forţele şi am continuat concentrându-mă numai la personaj, nelăsând problemele tehnice să mă afecteze câtuşi de puţin. În urmă cu două seri am aflat că am câştigat premiul pentru cea mai bună actriţă, ex aequo cu Irina Naum. Eu nu mai eram la Oradea, deja începusem un proiect nou la Teatrul Odeon, aşa că nu am putut să îmi ridic personal premiul.

Premiile nu sunt importante în sine pentru că teatrul nu este concurs, dar înseamnă mult pentru mine faptul că, după 12 ani de teatru independent, sunt acceptată de comunitatea teatrală. Recunoaşterea oamenilor în mijlocul cărora încerci să înţelegi şi să îţi faci meseria, e importantă. Şi la fel de mult mă bucură spectatorii la care ajunge povestea, care îmi scriu după spectacol ce au simţit.”

Andrei VORNICU