Share

Home / Cultură / „Hamlet“ al lui Lepage desfată retina, dar ignoră emoția
Scenă din „Hamlet | Collage“ (Sursă: www.mystage.ro)

„Hamlet“ al lui Lepage desfată retina, dar ignoră emoția

Am aflat abia acum câteva luni de Robert Lepage. Îl intervievam pe László Bocsárdi când mi-a spus de celebrul regizorcanadian, și am căutat pe urmă informații pe Internet. Am constatat cu ciudă că spectacolul „Needles and Opium“ fusese invitat la Centrul Barbican din Londra pe vremea când locuiam în capitala Marii Britanii, iar imaginile din spectacolul în care Miles Davis cântă la trompetă suspendat într-un cub rotitor m-au lăsat cu gura căscată.

Ediția din acest an a Festivalului Național de Teatru a fost deschisă de spectacolul „Hamlet | Collage“ realizat la Teatrul de Stat al Națiunilor din Moscova pe parcursul a doi ani. Reputatul actor Evgeny Mironov interpretează 12 personaje, începând cu un Hamlet/actor izolat într-o cameră cu pereți capitonați și vârât în cămașă de forță. Personajul își explorează propria minte, sugerând că întreaga poveste ce va urma va fi doar o proiecție a universului său dereglat.

Deși premisa producției pare actoria, încă de la primă scenă este clar că elementul care confiscă în întregime spectacolul (uneori în detrimentul acestuia) este scenografia. Asemănătoare conceptual cu cea din „Needles and Opium“ (și probabil că și cu alte spectacole), decorul e reprezentat de un cub din care au rămas doar trei laturi, situat deasupra scenei, cel mai frecvent în unghi de aproximativ 45 grade. Întreaga concepție și realizare sunt o capodoperă. Instalația se rotește de la o scenă la alta, uneori în timpul scenelor, alcătuind o gamă aparent nesfârșită de decoruri aduse la viață prin proiecții video de un realism (virând uneori în hiper-, alteori în supra-) ieșit din comun. Personajele se schimbă la rândul lor între ele cu o viteză amețitoare, înlocuind costume, peruci, mustăți, identități. Rapiditatea și eficiența cu care se produc toate aceste mutații de ordin scenic sunt impecabil realizate, astfel încât se menține o senzație de fluiditate și naturalețe a mișcării.

Meritul unui asemenea tur de forță revine senzaționalei echipe de tehnicieni care, în spatele întregii instalații, operează fiecare detaliu cu un simț milimetric.

Evgeny Mironov este, pe rând, Actorul, Hamlet, Gertrude, Claudius, Horatio, Ofelia, Laertes, Fantoma, Polonius, Rosencrantz, Guildenstern și Oscric, cu ajutorul lui Vladimir Malyugin, care dublează pe alocuri unul dintre personaje când prezența a două dintre ele se impune. Cu tot efortul depus însă de către aceștia, uimitoarea instalație care angrenează tot spectacolul îi eclipsează și îi reduce aproape la o funcție nominală, așa cum un minutar indică timpul, dar cu aportul unui complicat mecanism de rotițe, arcuri și turbioane. După cum au constatat mai mulți spectatori cu care am vorbit după reprezentație, spectacolului îi lipsește în mod flagrant emoția. Pare conceput ca o demonstrație de virtuozitate tehnică și vizuală, de mare impact, în detrimentul unei actorii pe care doar aparent o susține.

Robert Lepage a declarat în cadrul unei întâlniri cu publicul avute în dimineața de după spectacol că preferă ca actorii să joace decât să interpreteze (to play rather than act, mai pe englezește), și să exploreze zone ludice, dar în „Hamlet | Collage“ efectul produs era mai degrabă acela de cursă cu obstacole pe care actorul trebuia să o parcurgă fără să-și frângă gâtul (în fapt, erau numeroase momentele în care, intrând sau ieșind din „scenă“/instalație printr-o trapă sau fereastră care se închidea apoi brusc și cu putere, risca să fie grav accidentat la cea mai măruntă desincronizare cu tehnicienii).

Din punctul meu de vedere, spectacolul a reușit să-și păstreze coerența și să reimagineze cu multă inspirație numeroase scene celebre (în cea cu craniul lui Yorick, de pildă, tigva acestuia era ilustrată printr-o radiografie scoasă dintr-un sertar și pusă pe un perete, iar scena sinuciderii Ofeliei este abolut memorabilă: aceasta se scufundă în apă într-o maneră aproape statuară, iar imaginea este apoi răsturnată, Ofelia fiind arătată plutind sub apă, de jos în sus).

În orice caz, consider reprezentația românească a spectacolului lui Robert Lepage un eveniment, cel puțin ca artă pur vizuală. Proiecțiile absolut extraordinare care, conlucrând cu multi-funcționalitatea instalației, deschideau nenumărate ferestre, trape, balcoane și uși în tot atâtea spații exterioare sau interioare și realmente transfigurau cadrul cu atâta forță de expresie (și efecte de adâncime aducând aproape cu vizionările 3D de la cinema), încât neajunsurile spectacolului păleau. Deși deficitar la capitolul emoție transmisă de actor, senzațiile prilejuite de întregul ansamblu vizual reprezentau o emoție în sine, unică și intensă.

Fără îndoială un triumf preponderent tehnic, meșteșugăresc, „Hamlet | Collage“ este o experiență teatrală memorabilă, cum nu se vede altfel pe scenele românești. Orice încercare de a-i descrie mecanismele vizuale e futilă în raport cu intensitatea acestora. Spectacoul trebuie văzut ca să fie perceput la adevărata sa dimensiune și, indiferent de reacțiile pe care l-ar provoca, va fi o experiență de neuitat. Dar, repet, cred la fel ca mulți alții că în centrul demersului teatral trebuie să se afle actorul, nu decorul sau muzica sau oricare alt element adjuvant, astfel încât dacă avem, în accepția lui Peter Brook,o scenă goală, un actor care o traversează și o pereche de ochi care să fie martori, se naște deja teatrul. Dacă totul este făcut și cu adevăr, echilibru și talent, se naște arta.

Andrei VORNICU

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Revelionul în stradă, anulat la Târgu-Mureș?

În municipiul Târgu-Mureş există posibilitatea ca, pentru prima oară după 1989, să nu se mai …

Share
Share