Home / Slider / Procesul ultimei vrăjitoare, repovestit în Curtea fostei Prefecturi

Procesul ultimei vrăjitoare, repovestit în Curtea fostei Prefecturi

Distribuie

Inchiziția din Evul Mediu, limitată geografic la Europa centrală, estică și sud-vestică, a preluat dictonul teologului Augustin de Hipona: “Tortura este legitimă pentru că ea nu strică sufletul, ci numai carnea păcătoasă”. În consecință, era mai bine ca un eretic să fie ars, decât să urmeze un drum greșit. Un alt pretext de condamnare pentru cei care propovăduiau învățături străine, neacceptate de creștinism, care cita vorbele lui Iisus: “Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi, mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard”, era aplicat întocmai, ca atare.

Dogmatismul, bigotismul și obscurantismul bisericii creștine a dus la stagnare intelectuală o lungă perioadă în Europa, atunci fiind masacrați și hăituiți mulți oameni a căror vină era una subiectivă și lipsită de argumente plauzibile, un exemplu foarte bun fiind cel al așa ziselor vrăjitoare care puteau fi arse pe rug pentru motive cum ar fi seceta și foametea din acele timpuri, fenomene meteorologice precum grindina și inundațiile, pentru moartea copiilor, pentru femeile sterpe, pentru molimele ce se abăteau asupra populației etc.

Arderea vrăjitoarei, ediţia a IV-a

După cum se știe, artiștii sunt oameni cu niște firi pașnice și pozitive, cu orizonturi largi și cu o viziune a vieții amplă și curpinzătoare, cred în spiritualitate și în ideologiile care nu implică violența fizică, așadar cei din Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala din Târgu-Mureș, s-au reunit sâmbătă, în cadrul evenimentului Arderea Vrăjitoarei, care este deja la a 4-a ediție, atât pentru a aduce omagii, cât și pentru a repune în peisaj într-un mod aparte și original arderea pe rug a ultimei vrăjitoare din Europa. În curtea studiourilor de creație ale artiștilor plastici profesioniști, de pe strada Bolyai nr. 5, am stat de vorbă cu Mana Bucur, președintele Filialei, care mi-a relatat pe scurt parcursul întâlnirii: “În curtea în care ne găsim noi se află atelierele artiștilor plastici profesioniști din Târgu-Mureș. Coincidența este că această clădire a fost vechea Prefectură a orașului, aici erau condamnați hoții, criminalii, dar nu în ultimul rând, vrăjitoarele. În perioada obscurantismului, atunci când toate fenomenele meteorologice, pandemiile cum ar fi ciuma bubonică sau holera, ori dacă unor locuitori li se aprindea casa din cauza unui fulger, trebuia să fie găsiți vinovați. Și către cine se îndrepta atenția? Asupra moașelor, de exemplu, care erau exclusiv femei ce puteau să vindece copiii cu ceaiuri, cu anumite preparate din plante medicinale, folosind medicina homeopată de cele mai multe ori. Cuvântul “vrăjitoare” este folosit doar la feminin, bărbații despre care se spunea că practicau aceste ritualuri sunt puțini. La noi, în predilecție în partea de Est a Europei, femeile erau în exclusivitate supuse unor asemenea tratamente capitale. Ultima vrăjitoare din Europa a fost condamnată aici, în această curte și arsă ulterior pe malul Mureșului. Noi ne-am legat de această temă, simbolic am făcut tot la ce ați asistat mai devreme. Expoziția de textile confecționate de către colegii mei ne-a asigurat decorul mistic din această zi caldă de toamnă, iar în mijlocul curții am adunat o grămadă de vreascuri pe care am clădit eu din „papier mache” (un material de construcție constând din mai multe straturi de hârtie poroasă, la care se adaugă uneori și fâșii de material textil pentru mărirea rezistenței, asamblate prin lipire) niște capete foarte prietenoase, nimic morbid, pe care a urmat să le ardem în semn de amintire a celei care a fost Barbala Farkas. Poparele nomade construiau trofee din cranii, imediat după cucerirera anumitor popoare, ei bine, simbolistica nostru a fost comemorarea acelor momente obscurantiste, nu construirea de trofee. Au urmat așa numitele arderi raku succesive, mie îmi place să folosesc în acest context procedeul de tratament termic pentru finisarea lucrărilor mele de artist ceramist, procedeu care se numește raku și este de origine asiatică. Călugării ZEN se ocupau îndeaproape de această formă de artă, construiau acele mici recipiente pentru ceremonia ceaiului care e extrem de importantă pentru ei, e un fel de religie. Săpau niște gropi adânci în pământ unde îngropau recipientele, le acopereau cu lemn și le ardeau. Le scoteau foarte fierbinți și le tratau cu fum. Occidentalii au preluat această tehnică de tratament termic, acum sunt mai multe ramuri ale raku-ului, printre care și raku nud sau raku cu glazuri. Mie mi se potrivesc foarte bine la lucrări pentru că ele fac parte din categoria de plastică mică, sunt foarte asemănătoare cu sculpturile. Singura diferență este că ale mele sunt goale pe dinăuntru, spre deosebire de sculptură care este plină. Eu iau o bucată de aer și clădesc în jurul ei, figurat vorbind. Confer o formă aerului și astfel am reușit astăzi să aduc în atenția participanților mai multe figurine ceramice de-ale mele confecționate manual, care, după ce au ars la o temperatură scăzută într-un cuptor confecționat pe loc, au fost scoase fierbinți și puse direct în apă. Pe acestea le-am confecționat tot pentru a comemora arderea din 1752 a Barbalei Farkas, ultima victimă cunoscută a supliciilor de acest gen din Europa. ”

Îmi mai rămăne de adăugat că, deși în zilele noastre nu mai au loc astfel de practici morbide, suntem în continuare tentați să judecăm pe oricine altcineva pentru propriile greșeli și preferăm să ne uităm în curtea vecinului în loc să căutăm și să remediem defectele și greșelile personale, iar acest fapt duce la o degradare continuă a omului și parcă nu aș vrea să ajungem iar la Inchiziție, așa că cel mai indicat ar fi să aplicăm dictonul „Cognoscete ipsum”, înscris pe frontispiciul Templului de la Delphi, care spune să accedem la o cunoaștere interioară înainte de judecări greșite la adresa altor semeni.

Denisa MORAR


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

„Gustă Basarabia!”, eveniment dedicat armoniei etnice. Află când va avea loc

Distribuie Filiala din județul Mureș a Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” organizează, cu ocazia împlinirii a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.