Interviu FNT: Actrița Elena Purea: „«Bulgakov 17» a fost un proiect artistic unic în felul său și revelator pentru mine.“

Compania „Liviu Rebreanu“ a Teatrului Național Târgu-Mureș a participat la ediția din acest an a Festivalului Național de Teatru cu spectacolul „Bulgakov 17“ (după „Maestrul și Margareta“) în regia lui László Bocsárdi.

Spectacolul a avut două reprezentații joi, 26 octombrie, pe scena Sălii Mari a Teatrului Național „I.L. Caragiale“ din București.

Elena Purea interpretează rolul Margaretei care, împreună cu Maestrul (Mihai Crăciun) alcătuiesc cuplul primordial care este sortit unei permanente lupte existențiale pentru a-și împlini destinul și a rămâne împreună. Lupta lor se duce împotriva iraționalității iubirii, a încorsetărilor societății și împotriva propriilor limite.
Elena Purea ne-a vorbit după reprezentațiile de la București despre acest rol într-un spectacol provocator, menit să răstoarne intepretările tradiționale asupra unei opere artistice emblematice.

Reporter: A câta participare la FNT este aceasta pentru dumneavoastră? Ce gânduri și sentimente vin la pachet cu această frumoasă realizare?
Elena Purea: Nu știu a câta participare e. Nu le țin evidența. Știu că în ultimii patru ani am fost de trei ori cu spectacole selecționate din a căror distribuție făceam parte, și pe barba mea, cum s-ar spune, de câte ori am putut. E un festival important, simpla selecționare e o recunoaștere în sine și extrem de măgulitoare pentru artiști. Pentru noi, actorii, e și o ocazie bună de a vedea alte spetacole din țară, și acele spectacole eveniment pe care le poți vedea doar în festivaluri de dimensiunea FNT-ului, de exemplu, pentru că acesta e acum contextul discuției.

Rep.: Erați familiarizată cu romanul „Maestrul și Margareta“ înainte să jucați în spectacol?
E.P.: Da. O primă lectură în studenție, cu înțelegerea vârstei de atunci, o a doua provocată, după ceva ani, de faptul că am primit cartea cadou de ziua mea de la niște prieteni, și am recitit romanul înainte de castingul pentru spectacol! Același roman, trei lecturi diferențiate!

Rep.: Margareta, personajul pe care îl interpretați, reflectă o parte din nebunia omului de azi, dar vădește un spirit de sacrificiu tot mai puțin caracteristic unei societăți individualiste. Cum ați reușit să vă identificați cu acest personaj?
E.P.: Identificat, nu! E un rol special! Încă mai lucrez la el! E acolo pe hard, dar la fiecare reprezentație sunt în zona de căutare și trebuie să spun că asta îmi place, foarte tare! Și în raport cu societatea individualistă de care vorbești, sunt într-o cautare de înțelegere și acceptare. Există grade diferite de acceptare și înțelegere a publicului, privind, să zicem, personajul Margareta. Contextualizat în interpretarea modernă a romanului, pentru cei nostalgici și romanțioși, el își pierde cumva atributele care l-ar aduce în zona lor de așteptare. Poate! Mie imi place așa cum e: foarte actual și foarte complex. În raporturi viscerale cu societatea, cu bărbatul geniu neînțeles și atât de mult iubit, cu dumnezeirea și… opusul ei. Dacă sacrificiul ei o face sau nu personaj-eroină de roman, e o întrebare pentru fiecare dintre noi. Eu nu am un răspuns. Încă…

Rep: Ce ați învățat pe plan personal lucrând la acest spectacol?
E.P.: A fost o experiență! Întâlnirea cu un regizor cu care mi-am dorit enorm să lucrez, dificultatea unui laborator de lucru unic și special. E greu de decantat. În timp, lucrurile se vor developa. Un proiect artistic unic în felul său și revelator pentru mine, din mai multe puncte de vedere!

Rep.: Care a fost energia pe care v-a transmis-o publicul de la București în timpul celor două reprezentații?
E.P.: Am avut două reprezentații în aceeași zi, de la orele 17 și 21. Un tur de forță și concentrare. Am avut, de fiecare dată, un public receptiv și curios, cu o energie foarte bună. E o experiență foarte bună pentru orice trupă să joace într-un asemenea festival!

A consemnat Andrei VORNICU