Conferință UAT în cadrul Festivalului Național de Teatru

Reprezentanți ai Universității de Artă din Târgu-Mureș au fost prezenți la București cu ocazia Festivalului Național de Teatru în cadrul conferinței intitulate „3Layers – Teatrul în educație și acțiune“, cu tema „Teatrul educațional și experimentarea cu metode teatrale de intervenție socială“ care a avut loc la Sala Mare de la ARCUB – Hanul Gabroveni.

Lector univ. dr. la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, Maria Albert, alături teatrologul Eugen Păsăreanu, la rândul său lector univ. dr. în cadrul aceleiași universități, au luat parte la o dezbatere condusă de vicepreședintele UNITER, Aura Corbeanu.

Maria Albert a povestit cum s-a ajuns la organizarea unei Școli de vară la Palatul Culturii din Târgu Mureș unde au fost reuniți participanți de la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș (atât secția română, cât și cea maghiară) și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta: „Am fost invitați de către Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta să intrăm într-un proiect care era deja în derulare, deci a trebuit să ne adaptăm din mers și am modificat oarecum țelurile inițiale ale proiectului care vizau un masterat aplicat comun între cele două universități și, până la urmă, am elaborat programe de studii pentru cursuri de vară de teatru aplicat în patru domenii.“

Eugen Păsăreanu a explicat originile termenului „teatru aplicat“ și a vorbit despre funcțiile acestuia: „Este vorba de o sintagmă plecând de la varianta în limba engleză, applied theatre. Acest teatru aplicat este un termen umbrelă care cuprinde foarte multe tipuri de manifestare a ceea ce înseamnă arta dramatică. Dacă ar trebui să vorbim de un nucleu dur al teatrului aplicat am putea spune că iese de sub subordonarea esteticului și intră sub alte zone: sub zona acțiunii sociale, sub zona terapeutică (dacă ne gândim la drama terapeutică sau la psiho-dramă) și intră în intersecție cu educația la ceea ce numim teatru educațional. Sunt foarte multe zone ale teatrului care pătrunde în social, deci iese de sub ceea ce denumim noi spectacol tradițional sau spectacol scenic tradițional. Controlul nu mai este neapărat un control artistic foarte pregnant al grupului care generează respectivul spectacol, ci ajunge în diferite zone de intersecție cu partea socială.“

Este vorba de instrumente prin care teatrul devine activ dincolo de teatru, nu pentru împlinirea lui într-o formă scenică, ci teatrul care contribuie la partea socială prin modurile sale de împlinire: tehnici de antrenament al actorilor și elemente de regie.

Maria Albert a descris în continuare finalitatea demersului: „Rezultatul final este elaborarea unor programe de studiu de 10 zile în patru domenii de aplicare: Dezvoltarea personalității și creativității (unde au lucrat pedagogi psihologi specializați în teatru: Daniel Golden de la Budapesta și Kinga Papp Miklosi din Târgu-Mureș). Un alt domeniu a fost Teatrul comunitar participativ unde a lucrat Anda Cadariu, Kinga Boros și Eugen Păsăreanu, deci a fost o grupă de trei. A mai fost implicat în proiect Gáspár Máté, pe un domeniu foarte interesant: Promovarea artei prin metode de pedagogie teatrală și teatru educațional. Nu în ultimul rând, un al patrulea domeniu, mai specializat, a fost Aplicarea metodelor de pedagogie teatrală în studierea limbilor stăine, unde am lucrat cu Anda Cadariu și Eugen, iar eu am elaborat acest program. “

În sens practic, Maria Albert a descris realizarea unui „curs-test gratis pentru participanți în care am încercat diferite părți ale acestor module. Și acest curs a fost de 10 zile, dar nu a fost numai pe un singur domeniu, am încercat activități din domneiul dezvoltării personalității, din domeniul teatrului comunitar și din domeniul promovării artei. Ideea a fost ca participanții să propună proiecte cu metode teatrale pentru Palatul Culturii.“

La finalul conferinței, Eugen Păsăreanu și-a prezentat volumul intitulat „De ce nu dispare teatrul? Arta dramatică între dislocare și consolidare“, publicat în acest an la Editura Eikon din Cluj-Napoca. Pe coperta IV a volumului, autorul argumentează perenitatea acestui fenomen artistic în raport cu noile achiziții tehnologice, artistice și socio-culturale: „Teatrului i se dislocă instrumentarul de creație pentru a fi folosit în pedagogie, psihologie, manifestări comunitare, dar rămâne, în același timp, un fenomen privit cu un anume grad de reverență, un fenomen căruia i se acordă credit în aria culturii și care se consolidează printr-un trecut sacral, un prezent activ din punct de vedere social și un continuum utopic al măreției. “

Andrei VORNICU