Home / Interviu / Alexandru Ballai: „Sunt ceea ce sunt datorită sportului”

Alexandru Ballai: „Sunt ceea ce sunt datorită sportului”

Cine cunoaște cât de cât istoria luptelor mureșene a auzit și de Alexandru Ballai. Acesta a cucerit recent la Plovdiv, în Bulgaria, al cincilea titlu de campionat mondial al veteranilor la categoria 120 kilograme, 50-55 de ani. Palmaresul său este însă impresionant, cu numeroase titluri și medalii cucerite în competiții interne și internaționale.

Ballai este președintele secției de lupte libere a Clubului Sportiv Mureșul Tîrgu Mureș, vicepreședintele Federației Române de Lupte, dar are în paralel propria afacere, fiind administratorul firmei de pază și protecție BS Guarding, cu câteva sute de angajați. Recentul titlu cucerit în Bulgaria a fost ultimul pentru el, deoarece, după spusele lui, va renunța la cariera sportivă, dar va rămâne alături de disciplina care i-a influența decisiv viața.

Să aflăm mai multe chiar de la Alexandru Ballai, care în anul trecut, cu ocazia Cupei Europene pe Națiuni de la București a primit din partea Federației Române de Lupte Diploma de Excelență „Pentru Merite Deosebite aduse la Dezvoltarea și Promovarea luptelor în România”.

 

Reporter: După acest al cincilea titlu, cum am putea sintetiza rezultatele carierei de sportiv?

Alexandru Ballai: Am început să practic luptele de la 14 ani, mai exact din anul 1977, iar din 1979 am fost legitimat la Clubul Sportiv Mureșul, după care, în 1982 am plecat în armată, la Steaua. Am rămas acolo 12 ani, după care m-am întors acasă la Mureșul. Am în palmares 14 titluri de campion național, 80 de medalii câștigate în toate competițiile, din care 67 sunt de aur, la care pot adăuga cele cinci titluri mondiale de la veterani, unde am mai obținut și cinci locuri doi și o medalie de bronz.

 

Rep.: Cât a durat pauza după trecerea de la sportul de peformanță la veterani?

A.B.: Pauză nu prea am făcut, deoarece la 34 de ani am fost campion național la seniori, iar competițiile veteranilor încep de la 35 de ani. La acestea, care se dispută pe categorii de vârstă din cinci în cinci ani, am fost campion la fiecare categorie, la ultima, la care mă aflu acum, 50-55 am câștigat de două ori.

 

Rep.: Ce v-a determinat să nu renunțați?

A.B.: Nici nu știu, m-am îndrăgostit de lupte. Acolo este dealtfel viața mea, acolo mă relaxez, mă consolez când e nevoie, îmi găsesc echilibrul, îmi place anturajul, colegii, antrenorii. Pot spune că acolo am crescut, dacă de la 14 ani am fost mereu în sala de lupte. Mă duc din inerție, este ca al doilea cămin pentru mine.

 

Rep.: Sunteți implicat în continuare în activitatea echipei de lupte.

A.B.: Da, sunt președintele secției de lupte și vicepreședintele Federației. Îi ajut de câte ori au nevoie și pot contribui cu ceva să sprijin sportivii talentați, de perspectivă care pot ajunge la Naționala României pentru competițiile internaționale.

 

Rep.: Cum explicați faptul că sportivii seniori nu rămân la clubul care i-a crescut?

A.B.: Explicația este simplă. După vârsta de 18 ani, după ce termină liceul, unii caută altceva, se mai și îndrăgostesc, unii o mai iau și pe căi greșite. Luptele nu este un sport colectiv, cum este fotbalul, baschetul sau handbalul, fiecare depinde de munca lui, iar cine vrea să facă performanță continuă. Inclusiv nici motivația nu poate fi invocată, mai ales că și eu chiar aici, la firmă le pot oferi și loc de muncă, deci motivația s-ar găsi. Adevărul este că nu avem nici atâția copii talentați, care să-și și dorească performanță, deci putem spune că ne cam lipsește „materia primă”. Îl avem acum de exemplu pe Răzvan Kovacs, un tânăr deosebit de talentat, vicecampion european, care s-a transferat de la noi, dar sperăm ca din ianuarie să-l readucem la noi la club.

 

Rep.: Conduceți și o firmă, cum vă descurcați cu timpul?

A.B.: În privința luptelor, voi sprijini clubul în continuare, dar la cariera de sportiv acest campionat a fost ultimul pentru mine. Este foarte greu să mă și pregătesc la vârsta mea, iar eu pun mult suflet în tot ceea e fac. Sunt ceea ce sunt datorită sportului, acesta mi-a adus un echilibru și în gândire. Voi avea mai mult timp și pentru familie, căreia trebuie să-i mulțumesc pentru înțelegere și sprijin. Mergeam la sală împreună cu soția, ea făcea altceva în timp ce eu mă pregăteam, dar mi-a fost alături. Mai e și tensiunea dinaintea competițiilor, cu nopți nedormite și cu toți adversarii care nu-și doresc decât să bată campionul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

INTERVIU. Ervin Molnar: “Dorința mea este să contribui la schimbarea în bine a României”

Liderul Partidului Național Liberal Târgu Mureș, totodată director general al Administrației Naționale Apele Române, Ervin …