A doua ediție a Atelierului de Literatură LitArt, pe sezonul 2017-2018, a venit cu doi poeți – Nelu Mărginean și Gheorghe Botezan, și două poete: Alexandra Marc și Andreea Cîmpean, eleve în clasa a XI-a ale Colegiului Național „Unirea” din Târgu Mureș. Evenimentul s-a desfășurat marți, 31 octombrie, de la ora 18.00, la Zambara. Despre textele citite au vorbit Călin Crăciun, Veronica Zaharagiu și Constantin Nicușan, iar Nagy Krisztina și Szaniszló Attila, elevi ai profesoarelor Gyarmati Andrea și Lako Judith au susținut un minirecital la pian.
„Cooptarea Veronicăi Zaharagiu de partea vocii critice mi se pare un mare câștig”
„Mi-ar plăcea să se adeverească în timp că ediția din 31 octombrie 2017 marchează un moment evolutiv pentru cenaclul LitArt. Deocamdată, impresia mea aceasta este, iar la formarea ei au avut în mod cert câte o contribuție esențială două elemente. Pe de o parte, cooptarea Veronicăi Zaharagiu de partea vocii critice mi se pare un mare câștig. A dovedit deja că este o foarte competentă cititoare, cu opinii juste, argumentate convingător, cu eleganță și fluiditate greu de atins. Pe de altă parte, alături de veteranii cenaclului George Botezan și Nelu Mărginean, care au fost fost la înălțime, au apărut două debutante absolut remarcabile, și anume Alexandra Marc și Andreea Câmpean. Alexandra a construit cu dexteritate un scenariu imaginativ pe care îl destăinuie și oferă tuturor ca univers compensator. Cu aceeași încredere în forța poeziei de a reconfigura mai propice umanului realitatea a fost și Andreea, arătându-se interesată și de ingredientele pe care i le oferă excursul bibliofil, însă asezonându-le cu o maturitate (poetică) surprinzătoare. Amândouă vin cu limbaj proaspăt și – cel mai important – în care sunt vizibile mărci care le particularizează. Am de pe acum încredere mare în forța lor creatoare”, mi-a spus Călin Crăciun.
Surprinzătorul debut al serii la Atelierul de Literatură
„LitArtul de octombrie a venit cu o selecţie eterogenă de texte şi autori, deopotrivă. A fost seara poeziei, însă în loc de monocromie lirică, întâlnirea a dat la iveală patru poeţi şi trei tipuri de sensibilitate: Gheorghe Botezan, pe drumul schimbării lirice la faţă, Nelu Mărginean, cu o poezie elegantă şi atent construită şi surprinzătorul dublu debut al serii, al Alexandrei Marc şi Andreei Cîmpean. Reprezentate de forţă ale noii poezii, şcolite, cu lecturi serioase ori pur şi simplu împărtăşind intuitiv aceeaşi sensibilitate cu opzeciştii de linie soresciană, cele două tinere – foarte tinere! – poete au venit cu o poezie impresionant de bine închegată, cu imaginar unitar, cu siguranţă şi încredere discursivă şi, mai ales, cu o reconfortantă asumare identitară. Acolo unde Alexandra Marc construia prin negare şi destrămare, prin ultra saturaţie şi spargere de coduri, înfruntând plină de curaj o lume în destrămare şi căutare, Andreea Cîmpean numea şi exorciza frica, incapacitatea, înfrângerea şi inutilitatea, impresionând plin curajul sincerităţii şi al expunerii”, consideră Veronica Zaharagiu.
Alexandra și Andreea au fost însoțite de profesoara lor de limba și literatura română, Codruța Turcu. „Sunt niște tinere talente care își propun să își facă debutul în poezie, folosindu-se de unele „arme” precum: inocență, seducție și ambiție. Au participat în fiecare an la diverse concursuri de creație artistică, olimpiade și nu numai, de unde mereu s-au întors cu premii sau mențiuni.”
În continuare, vă învit să citiți câte una dintre poeziile autorilor care au citit la Atelierul de Literatură!
Alexandra Marc
kriminal. coduri & alte gafe fatale
în oraşul clandestin
copacii sunt de-asfalt pe o alee desenată cu mină de creion
pe frunze topite ce curg ca smoala dintr-un şantier vechi şi murdar.
pavajul se dezlipește sub pașii mei ca un peşte ce se lipeşte de nisipul amar
topit în gri, cerul se cojeşte încet
reminder la peretele infect din camera de spital 101;
m-am săturat să privesc lumea printr-un sistem binar
cât stau în stație degeaba:
<01101101>
EROARE! oroare, teroare…Oare(?)
urc în autobuzul cu nr. 10.
oameni se îngrămădesc şi se înghiontesc în mine
zici că-s puricii de pe un ecran de televizor,
ştirile urlă-n difuzoare
eu dau log off la tot; aş prefera o scrisoare să-mi spună despre fata dispărută fără urmă
numai am O2 cobor la următoarea stație şi mă scurg printre oameni ca fumul de țigară,
alcoolul fierbe în venele oraşului flămând
zâmbesc cu-n colț de gură şi mă pierd pe bulevard
sub pălăria neagră se ascund doi ochi de plumb
Nimeni nu ştia că era privirea unui asasin ce poartă în mod bizar ochelari
într-o zi lipsită de soare
Sunt kriminalul fără nume
cânt balade pe străzile goale
am încetat să mă mai ascund…
Andreea Cîmpean
Suntem incapabili …
Tuturor ne e frică de eșec
și ne ascundem printre…
Rânduri fără capăt sau noimă
printre…
Zâmbete fără motiv sau farmec
printre…
Strigăte de ajutor costumate-n invective,
Printre lacrimi și nevoi… Și oameni…
Ne alegem ținta revărsării interioare,
Și-ntr-un ceas întâmplător,
Sub ploaie de stele și nori,
Periclitam viziunea societății,
Ne desprindem din tipare
și urlăm în fața tuturor un adevăr general…
INCAPACITATEA!
Nelu Mărginean
Toamnă buimacă
În toamna asta au înflorit cireșii.
Ningând potop de alb la geamul tău albastru
Și-au izbucnit în mii de flori caișii
Jucându-și rozu-n nărăvaș buiestru.
Și-ai ațipit în alb și-n roz și-albastru
Sau poate doar cerșeai un vis ferice,
Cu fluturi ce se zbat în epigastru
Și cu trăiri descătușate din matrice.
În toamna asta buze însetate
Te-au sărutat cu dor nebun pe coapse
Te-au sărutat cu vinovată pietate
Lăsând arsuri adânci pe sânii-ți de mătase.
Preschimbă Doamne toamna asta-ntr-o eternitate
Și întregește inimile despicate-n jumătate.
Gheorghe Botezan
*
Fără căprioare câmpul e o lunetă de toamnă
Fără căprioare câmpul e mai puțin maro
Și mai puțin pătat de sărituri și furnici limfatice
Dumnezeu e imaginea culorilor din nuanțe
Fără rugăciuni și semne
Fără păcate, fără nici un fel de imagini
Fără îngeri în pictural
În ancestral fără de pete
Se negociază în abis și transhumanță
În realitatea soarelui lumea e albă, nedefinită.