Home / Cultură / Alexandra Marc și Andreea Cîmpean, eleve la Unirea, lecturi surprinzătoare la Atelierul de Literatură LitArt

Alexandra Marc și Andreea Cîmpean, eleve la Unirea, lecturi surprinzătoare la Atelierul de Literatură LitArt

Distribuie

A doua ediție a Atelierului de Literatură LitArt, pe sezonul 2017-2018, a venit cu doi poeți – Nelu Mărginean și Gheorghe Botezan, și două poete: Alexandra Marc și Andreea Cîmpean, eleve în clasa a XI-a ale Colegiului Național „Unirea” din Târgu Mureș. Evenimentul s-a desfășurat marți, 31 octombrie, de la ora 18.00, la Zambara. Despre textele citite au vorbit Călin Crăciun, Veronica Zaharagiu și Constantin Nicușan, iar Nagy Krisztina și Szaniszló Attila, elevi ai profesoarelor Gyarmati Andrea și Lako Judith au susținut un minirecital la pian.

„Cooptarea Veronicăi Zaharagiu de partea vocii critice mi se pare un mare câștig”

„Mi-ar plăcea să se adeverească în timp că ediția din 31 octombrie 2017 marchează un moment evolutiv pentru cenaclul LitArt. Deocamdată, impresia mea aceasta este, iar la formarea ei au avut în mod cert câte o contribuție esențială două elemente. Pe de o parte, cooptarea Veronicăi Zaharagiu de partea vocii critice mi se pare un mare câștig. A dovedit deja că este o foarte competentă cititoare, cu opinii juste, argumentate convingător, cu eleganță și fluiditate greu de atins. Pe de altă parte, alături de veteranii cenaclului George Botezan și Nelu Mărginean, care au fost fost la înălțime, au apărut două debutante absolut remarcabile, și anume Alexandra Marc și Andreea Câmpean. Alexandra a construit cu dexteritate un scenariu imaginativ pe care îl destăinuie și oferă tuturor ca univers compensator. Cu aceeași încredere în forța poeziei de a reconfigura mai propice umanului realitatea a fost și Andreea, arătându-se interesată și de ingredientele pe care i le oferă excursul bibliofil, însă asezonându-le cu o maturitate (poetică) surprinzătoare. Amândouă vin cu limbaj proaspăt și – cel mai important – în care sunt vizibile mărci care le particularizează. Am de pe acum încredere mare în forța lor creatoare”, mi-a spus Călin Crăciun.

Surprinzătorul debut al serii la Atelierul de Literatură

„LitArtul de octombrie a venit cu o selecţie eterogenă de texte şi autori, deopotrivă. A fost seara poeziei, însă în loc de monocromie lirică, întâlnirea a dat la iveală patru poeţi şi trei tipuri de sensibilitate: Gheorghe Botezan, pe drumul schimbării lirice la faţă, Nelu Mărginean, cu o poezie elegantă şi atent construită şi surprinzătorul dublu debut al serii, al Alexandrei Marc şi Andreei Cîmpean. Reprezentate de forţă ale noii poezii, şcolite, cu lecturi serioase ori pur şi simplu împărtăşind intuitiv aceeaşi sensibilitate cu opzeciştii de linie soresciană, cele două tinere – foarte tinere! – poete au venit cu o poezie impresionant de bine închegată, cu imaginar unitar, cu siguranţă şi încredere discursivă şi, mai ales, cu o reconfortantă asumare identitară. Acolo unde Alexandra Marc construia prin negare şi destrămare, prin ultra saturaţie şi spargere de coduri, înfruntând plină de curaj o lume în destrămare şi căutare, Andreea Cîmpean numea şi exorciza frica, incapacitatea, înfrângerea şi inutilitatea, impresionând plin curajul sincerităţii şi al expunerii”, consideră Veronica Zaharagiu.

Alexandra și Andreea au fost însoțite de profesoara lor de limba și literatura română, Codruța Turcu. „Sunt niște tinere talente care își propun să își facă debutul în poezie, folosindu-se de unele „arme” precum: inocență, seducție și ambiție. Au participat în fiecare an la diverse concursuri de creație artistică, olimpiade și nu numai, de unde mereu s-au întors cu premii sau mențiuni.”

În continuare, vă învit să citiți câte una dintre poeziile autorilor care au citit la Atelierul de Literatură!

Alexandra Marc

kriminal. coduri & alte gafe fatale

 

în oraşul clandestin

copacii sunt de-asfalt pe o alee desenată cu mină de creion

pe frunze topite ce curg ca smoala dintr-un şantier vechi şi murdar.

pavajul se dezlipește sub pașii mei ca un peşte ce se lipeşte de nisipul amar

topit în gri, cerul se cojeşte încet

reminder la peretele infect din camera de spital 101;

m-am săturat să privesc lumea printr-un sistem binar

cât stau în stație degeaba:

<01101101>

 

EROARE! oroare, teroare…Oare(?)

 

urc în autobuzul cu nr. 10.

oameni se îngrămădesc şi se înghiontesc în mine

zici că-s puricii de pe un ecran de televizor,

ştirile urlă-n difuzoare

eu dau log off la tot; aş prefera o scrisoare să-mi spună despre fata dispărută fără urmă

numai am O2 cobor  la următoarea stație şi mă scurg printre oameni ca fumul de țigară,

alcoolul fierbe în venele oraşului flămând

zâmbesc cu-n colț de gură şi mă pierd pe bulevard

sub pălăria neagră se ascund doi ochi de plumb

Nimeni nu ştia că era privirea unui asasin ce poartă în mod bizar ochelari

într-o zi lipsită de soare

Sunt kriminalul fără nume

cânt balade pe străzile goale

am încetat să mă mai ascund…

 

Andreea Cîmpean

Suntem incapabili …

Tuturor ne e frică de eșec

și ne ascundem printre…

Rânduri fără capăt sau noimă

printre…

Zâmbete fără motiv sau farmec

printre…

Strigăte de ajutor costumate-n invective,

Printre lacrimi și nevoi… Și oameni…

Ne alegem ținta revărsării interioare,

Și-ntr-un ceas întâmplător,

Sub ploaie de stele și nori,

Periclitam viziunea societății,

Ne desprindem din tipare

și urlăm în fața tuturor un adevăr general…

INCAPACITATEA!

 

Nelu Mărginean

Toamnă buimacă

 

În toamna asta au înflorit cireșii.

Ningând potop de alb la geamul tău albastru

Și-au izbucnit în mii de flori caișii

Jucându-și rozu-n nărăvaș buiestru.

 

Și-ai ațipit în alb și-n roz și-albastru

Sau poate doar cerșeai un vis ferice,

Cu fluturi ce se zbat în epigastru

Și cu trăiri descătușate din matrice.

 

În toamna asta buze însetate

Te-au sărutat cu dor nebun pe coapse

Te-au sărutat cu vinovată pietate

 Lăsând arsuri adânci pe sânii-ți de mătase.

 

Preschimbă Doamne toamna asta-ntr-o eternitate

Și întregește inimile despicate-n jumătate.

 

Gheorghe Botezan

*

Fără căprioare câmpul e o lunetă de toamnă
Fără căprioare câmpul e mai puțin maro
Și mai puțin pătat de sărituri și furnici limfatice
Dumnezeu e imaginea culorilor din nuanțe
Fără rugăciuni și semne
Fără păcate, fără nici un fel de imagini
Fără îngeri în pictural
În ancestral fără de pete
Se negociază în abis și transhumanță
În realitatea soarelui lumea e albă, nedefinită.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTO – Ziua Mondială a Apei, sărbătorită de Clubul Rotary Mureș la Școala Gimnazială „Friederich Schiller”

Distribuie Rotary Club Târgu Mureș  a organizat joi, 21 martie, începând cu ora 12:00, un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.