FOTOGALERIE: Adrian Rentea a dat una din partea casei și un nou volum (de) apreciat

Cunoscut celor ce frecventează Cenaclul LitArt drept unul dintre cei mai (dacă nu chiar cel mai) consecvenți participanți, deja de doi ani, și recunoscut imediat datorită tatuajelor și a look-ului inconfundabil, Adrian Rentea este în fapt un poet sensibil și tenace. Autodidact prin excelență, poetul își scrie versurile în urma unei îndelungate decantări afective și intelectuale, și nicidecum „la cald”, conform unor inspirații spontane. A debutat în 2015 cu volumul „Inchizitoriul unui profan” (Editura LitArt), lansat la The Office Club – Clubul Presei, iar doi ani mai târziu revine cu o carte publicată la aceeași editură, lansată în același spațiu, dar provenită dintr-o sensibilitate maturizată, rafinată în intervalul scurs, și, conform criticului Călin Crăciun, cel care a prezentat-o, net superioară debutului. Titlul noului volum este „Pietre din Marea Irlandei”.

Adrian a devenit cu adevărat RenteA(rt)

La evenimentul de marți, 4 decembrie, din Office (declarat ca fiind locul de suflet și de constantă inspirație a lui Adrian Rentea), alături de autor și de Călin Crăciun a mai participat editorul și fondatorul Cenaclului LitArt, Adrian Giurgea, actorul Luchian Pantea și, bineînțeles, un public destul de numeros.

Călin Crăciun a semnalat prin această nouă apariție editorială consolidarea unui poet adevărat: „Este un volum care marchează o evoluție substanțială, atât de importantă încât, de-acum înainte, Adrian Rentea se poate recomanda oriunde, fără nici o jenă și fără emoție, ca poet. În volumul de față se observă un limbaj propriu, dexteritate, siguranță și se remarcă maturitatea sa lirică.”

De asemenea, criticul a remarcat că Adrian Rentea „este o fire foarte melancolică, a cărei fragilitate se exprimă prin intermediul poemelor, are o apetență pentru evadare și este adeptul metaforei, dar o face într-un mod intuitiv, fiindcă asta face parte din natura lui.”

Poetul are și poezie de atitudine, în care își exprimă concepțiile de natură etică, și este conectat la atmosfera și specificul generației sale. Este în același timp un spirit ultragiat, dar fără a cădea în invectivă datorită decenței sale înnăscute.

Un loc aparte îl ocupă în cadrul „Pietrelor din Marea Irlandei” poezia de dragoste, pe care Călin Crăciun o consideră cea mai reușită, numind un astfel de poem (pe care l-a și citit personal) ca reprezentând culminația prezentului volum: „La poezia erotică e cel mai puternic pentru că atinge nota suavului folosind cuvinte comune, dar astfel încât acestea să construiască și metaforă, și să dea amplitudinea unei emoții.”

În continuare, Luchian Pantea, prieten vechi al autorului, a citit câteva poeme în care a pus și ceva din sufletul lui, după care a venit rândul unui Adrian Rentea ușor timorat să ia microfonul și să facă o scurtă lectură cu precauția genului de autor care e convins că felul în care își citește propria creație îi face acesteia un mare deserviciu, motiv pentru care se abține pe cât posibil.

Participanții nu s-au declarat, însă, dezamăgiți și, pesemne îmboldiți și de băutura, la alegere, pe care gazda a oferit-o din partea lui fiecărui invitat, s-au înghesuit și la coadă la autografe, făcând să scadă simțitor teancurile de volume așezate la îndemână.

Deși nu a explicat originea titlului, Adrian Rentea a lansat o invitație mutuală de a fi descoperită citind volumul. Judecând după atmosfera care a însoțit întregul eveniment, auspiciile sunt mai mult decât favorabile să se ajungă la adevărate pietre din Oceanul Atlantic.

Andrei VORNICU