Ceata lui Piţigoi şi statul paralel

Omul, ființă rațională, dornic de libertate și avid de putere, duce o luptă aprigă, de multe ori inutilă și din poziții diferite atât cu sine, dar mai ales cu politicul pentru a deveni dirigent peste semenii lui, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a fi liber față de puterea politică.

Bazându-se pe această strategie, ființa umană își stabileşte căile de supraviețuire printr-o perpetuă adaptabilitate folosind metode mai puțin morale şi anume: viclenie, urâțenie, prostie și încăpățânare.

Mai mult, într-o structură statală organizată, omul, ca ființă socială, aleargă concomitent atât după putere, cât și după libertate. Se spune că dacă alergi după doi iepuri, nu prinzi niciunul. Așa este. Cine deține puterea politică, care nu poate fi măsurată, nu poate avea libertate și invers.

Cel care deține puterea se joacă cu libertatea altora, într-un cuvânt, le influențează viața .

Cei care sunt liberi nu dețin puterea, pentru că pentru libertate trebuie să te lupţi cu ea, cea care, istoric vorbind, tinde să suprime libertatea și s-o transforme într-o putere dictatorială.

Această luptă dintre putere şi libertate a existat și există în toate regimurile politice. Diferă numai intensitatea ei.

La ordinea zilei, în aceste momente, în vocabularul activ al majorității românilor, există sintagma statul paralel, # rezist, ultima, influențându-l chiar și pe Donald Trump, preşedintele UNICULUI STAT .

Mi-am pus întrebarea firească, pe care cred că și-o pune orice cetățean al acestei țări, neînrolat politic, dacă există cu adevărat, ca și entitate instituțională această varietate de stat. Dacă există, de cine este populată, cine o coordonează și în slujba cui se află.

Răspunsul meu la această întrebare este invariabil: da, există, dar nu ca entitate distinctă, ci sunt oameni paraleli ce își desfășoară activitatea în instituțiile statului unic existent, adică în puterea legislativă, executivă și judecătorească, ca rezultat al disocierii puterii politice de o persoană dirigentă.

Din acest punct de vedere, statul paralel, de sine-stătător nu există, paralelismul fiind numai un atribut al celor care ocupă funcții în organele statului, mai concret, corupții, oportuniștii, neprofesioniștii, condamnații, toți cei care într-un fel sau altul încearcă să submineze statul democratic și să minimalizeze eforturile ce se fac în direcția promovării principiilor statului de drept.

Da, sunt politicieni paraleli, sunt guvernanți paraleli, după cum sunt și magistrați paraleli. Toți aceștia fac parte din Ceata lui Pițigoi, care  conform celebrului cântec din repertoriul preșcolarilor “dai într-unul, țipă doi“!

Propaganda pițigoilor este atât de bine orchestrată, încât și cei care cu bună credință se află seară de seară în piețele publice ale ţării se luptă pentru niște lucruri pe care ei înșiși nu le mai înţeleg, întrucât paralelii le livrează informații eronate și astfel se creează scenarii kafkaniene, care încearcă să scoată în evidență adevăruri dintr-un neant de minciuni, promisiuni, manipulări silențioase, etc.

Orice s-ar spune, este inadmisibil ca un parlamentar român al anului 2017 să nu cunoască forma de guvernământ a statului, să nu cunoască care sunt instituțiile fundamentale europene, să nu cunoască categoriile de legi pe care le adoptă Parlamentul. Cel mai grav este ca paralelii din Parlament nu știu nici măcar ce legi votează și își etalează public neștiința confundând revizuirea constituției cu organizarea unui referendum, răstălmacind norme constituționale clare și fără echivoc, lăsând să se înțeleagă că se pregătește o insurecție (declaraţie publică a unui fruntaș politic pe tema regimului politic,republică sau monarhie).

Pe de altă parte, întâlnim guvernanți sau reprezentanți ai acestora, care sunt paraleli cu Programul de guvernare. Nu cunosc și nu se implică în stoparea cazurilor de mortalitate infantilă din cauza lipsei  medicamentelor, nu iau măsuri ca recentele majorări de salarii și pensii să nu fie anihilate de creșterea nejustificată a preturilor, nu știu că pe multe drumuri naționale se circulă cu viteza cu care au circulat străbunicii noştri la sfârșitul secolului al XX-lea, nu se preocupă pentru implementarea unei reforme profunde în învățământ, cultură, sănătate, sport etc.

Şi în justiție întâlnim magistrați paraleli cu valorile pe care ar trebui să le apere, în disonanță cu triumful dreptății și adevărului în cauzele pendinte și în dezacord cu definiția dreptului în accepţiunea originală, romană. De multe ori am putut constata pe scena socială magistrați care se împiedică de adevăr și care pot influența viețile unor oameni prezumtivi nevinovați.

Toți aceşti reprezentanți paraleli ai statului democratic deși se cunosc pentru că sunt vizibili, sunt lăsați în continuare să voteze legi, să promoveze politici publice inoportune și păguboase  și să împartă dreptatea fără măsură în timp ce țipuriturile Cetei lui Pițigoi se amplifică.

Ceata lui Pițigoi, dacă nu va fi reperată cât mai rapid și transformată în istorie, ne va pregăti schimbarea adresei noastre de domiciliu și va arăta cam așa: Ionescu Ioan, satul Mureş, comuna Transilvania, județul Europa. Ce părere aveți de această posibilă identitate?

Vă dau un sfat: nu primiți la colindat CEATA LUI PIŢIGOI!

Jurist Iulian BADEA,

Nadeş