Home / Cultură / Decalog şi dialog. Tăierea împrejur a Domnului, scurte consideraţii

Decalog şi dialog. Tăierea împrejur a Domnului, scurte consideraţii

S-a scurs, iată și ultimul fir de nisip din clepsidra bătrânului an 2017 și am pășit, unii cu  cu speranță și încredere, alții cu teama și neîncrederea necunoscutului, în noul an. Ziua de 1 ianuarie ne prilejuiește o triplă sărbătoare: Anul Nou, celebrarea Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei și Tăierea Împrejur a Mântuitorului. La aceasta din urmă, cea mai importantă sub aspect liturgic, am vrea să medităm în rândurile ce urmează.

Un text biblic ajuns până la noi din vremuri imemoriale, ne spune că Dumnezeu i-a poruncit patriarhului Avraam ca tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam… să se taie împrejur în ziua a opta ( Facere 17, 12 ). Pentru cei mai puțin familiarizați cu practicile religioase ale poporului evreu, tăierea împrejur, sau circumcizia reprezintă, potrivit Talmudului, tăierea circulară a părții superioare a organului sexual bărbătesc, numit în limbaj colocvial, prepuț. Părerea că circumcizia este un ritual exclusiv iudaic este greșită, existând documente antice ce o atestă și în Egipt încă în sec XXIII î. Hr,  Herodot afirmând că de aici a fost preluată de sirienii din Palestina și de unele popoare din Caucaz. Este practicată și de musulmani pentru că Avraam l-a circumcis pe Ismael ( Facere 17, 23) strămoșul arabilor și al popoarelor nomade. Precizăm că musulmanii ultratradiționaliști practică și un ritual de excizie asupra fetelor deși această practică nu este stipulată în Coran. Importanța acestei practici în arealul iudaic o ilustrează faptul că unul dintre motivele revoltei antiromane condusă de Bar Kokhba (132-135 d. Hr) l-a constituit tocmai edictul împăratului Adrian care interzicea circumcizia.

Dar care aste legătura dintre această practică și Hristos? Am putea crede că nu este foarte importantă de vreme ce doar Luca o menționează într-un singur verset al evangheliei sale (Luca 2, 21). Și totuși… Ea constituie demonstrația faptului că Fiul lui Dumnezeu, ca dătător al Legii Vechiului Testament, trebuia să fie primul care o respectă. El Însuși va spune că n-a venit să strice Legea, ci să o desăvârșească. Era apoi adeverirea faptului că, prin naștere, și-a însușit cu adevărat firea omenească în totalitatea ei și, nu în ultimul rând, era manifestarea totalei Sale smerenii sau, cum o numim în limbaj teologic, a chenozei, adică renunțarea la slava divină pentru ca omul să-L înțeleagă cu adevărat. Numai că după închegarea primelor comunități creștine, formate în mare parte din iudei convertiți, aceștia au considerat că și creștinii proveniți din alte neamuri trebuie să respecte preceptele Vechiului Testament, deci și circumcizia.

Această temă a fost una dintre cele mai importante care au dus la întrunirea Sinodului Apostolic de la Ierusalim, prezidat de Sfântul Apostol Iacob (Faptele Apostolilor, cap. 15). Acolo se distinge Sfântul Apostol Petru care este de părere că o astfel de prescripție nu trebuie impusă creștinilor. Pentru frumusețea textului îl vom reda integral: Bărbați frați, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, cel ce cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă… Acum, deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștrii, nici noi n-am putut să-l purtăm? (Faptele Apostolilor 15, 7-10).

Mai târziu, mergând pe aceeași linie duhovnicească, Sfântul Apostol Pavel va spune că tăierea împrejur nu are, pentru creștini, valoare prin ea însăși dacă nu este legată de credință, căci, spune el, tăierea împrejur folosește dacă păzești legea. Dacă însă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur (Romani 2, 25). Din punct de vedere liturgic tăierea împrejur este chip al  botezului prin prisma faptului că atunci se pune numele pruncului. Dacă prin acel act se îndepărta o parte, considerată nefolositoare, a trupului, prin botez, numit de Sfântul Ioan Damaschin tăierea împrejur nefăcută de mână omenească, omul este statornicit în mijlocul neamului său dar se și deosebește, în interiorul aceluiași neam, credinciosul de cel necredincios.

Prin circumcizie copilul devenea membru al poporului ales, însă prin botez și prin viața în Hristos, omul devine fiu al lui Dumnezeu și, ca atare, moștenitor al harului divin și biruitor al morții. Pentru creștini, noul popor al lui Dumnezeu, actele exterioare devin mai puțin importante, ceea ce contează cu adevărat fiind trăirea interioară, modul în care fiecare poate să se identifice cu Hristos și să-și trăiască viața conform învățăturii Sale. Sfântul Apostol Pavel rezumă foarte frumos acest aspect afirmând că în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credința care este lucrătoare prin iubire (Galateni 5, 6 și Romani 3, 28-30 ). Așadar, dragi cititori, haideți să fim lucrători ai iubirii în acest an și sunt convins că lumea va devenii mult mai frumoasă.

Vă doresc tuturor un An Nou plin de pace și liniște sufletească.

Cu inima plină de iubire,

Preot Daniel COTA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Concurs la Spitalul de Urgență. Proiectul de management al Marianei Cernat

În această dimineață, în Amfiteatrul nr. 1 al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș …