Share
Home / Interviu / INTERVIU EXCLUSIV. Așa tată, așa fiu – Florian Rus, fiul lui Mircea Rusu, solist vocal și producător la DeMoga Music, e în plină ascensiune: „Am fugit eu cât am fugit de muzică, până când m-a prins din urmă”
Florian Rus e în formă la DeMoga Music (Foto: Andrei Vornicu)

INTERVIU EXCLUSIV. Așa tată, așa fiu – Florian Rus, fiul lui Mircea Rusu, solist vocal și producător la DeMoga Music, e în plină ascensiune: „Am fugit eu cât am fugit de muzică, până când m-a prins din urmă”

Florian Rus a participat în calitate de solist la Vocea României, unde nu s-a numărat printre finaliști, dar a obținut o victorie și mai importantă: a fost remarcat de Marius Moga și chemat la Studiourile DeMoga în calitate de producător. Tot acolo, Florian a compus primele melodii personale, a colaborat cu nume celebre ale muzicii mainstream românești și a început să-și vadă visul cu ochii din ce în ce mai clar.

L-am vizitat pe Florian Rus la DeMoga Music, care i-au devenit o a doua casă, și am povestit despre traseul său personal și profesional de pe băncile Colegiului Național „Unirea”, unde am fost colegi de clasă, până în prima linie a muzicii românești, în care se integrează tot mai bine de la o melodie la alta.

Reporter: De cât timp locuiești la București?
Florian Rus: Cam de patru ani.

Rep.: Și de cât timp faci muzică?
F.R.: Asta e o întrebare grea, fiindcă e greu să stabilesc cronologic de când fac mai serios. Propriu-zis, fac muzică dintotdeauna, într-un fel sau altul, dar în mod profesionist am început să evoluez cam de trei ani jumate-patru. Atunci a început să mă preocupe și să fac din asta un mod de viață și o sursă de venit.

Rep.: Care au fost aspectele care te-au interesat în mod special de la început, cel de solist, de compoziție? Toate la un loc?
F.R.: Da. Pe mine m-a atras dintotdeauna și partea asta de șoarece de studio, de căutat și găsit diverse chestii și de experimentat, dar eu am venit în București în principal ca să pot să-mi fac o carieră din cântat pe scenă. Ulterior, a început să-mi placă foarte mult și partea de producție, mai mult decât înainte, și acum încerc să le îmbin, să merg susținut pe amândouă în același timp.

„Vocea României a fost într-adevăr un șoc“

Rep.: Ai ieșit în lume ca solist la concursuri televizate.
F.R.: Am fost la Vocea României. Acolo a fost o experiență mișto pentru că eu m-am dus strict fiindcă mă consideram – și încă mă consider – foarte emotiv. Îmi era efectiv frică de scenă și de ce aveam eu să visez mai departe. Mi-am zis că îmi trebuie un șoc ca să mă dezmorțească și să mă ambiționeze. Așa că m-am înscris la Vocea României, am trecut de toate preselecțiile, și a fost într-adevăr un șoc. Acolo lucrurile se întâmplă la un nivel așa de mare, încât n-are cum să nu te marcheze. Mai ales că eu eram timid și destul de retras din punct de vedere artistic. Dar acolo am prins gustul – fiindcă n-ai cum să nu-l prinzi, gustul de viața asta și de televiziune –, îți dădea un soi de falsă importanță. Spun falsă pentru că după ce ieșeai de la concurs, te lovea realitatea și îți dădeai seama că a fost o perioadă de o lună și, de acum încolo, pentru orice altă apariție va trebui să reușești prin efort propriu. A fost puțin tricky treaba asta cu falsa importanță, fiindcă îți crea iluzia că gata, ai reușit, ceea ce e fals, pentru că trebuie să muncești de 100 de ori mai mult numai ca să speri că vei ajunge din nou acolo.

Rep.: Care e nivelul maxim la care ai ajuns în cadrul concursului?
F.R.: Am ajuns în live-uri, adică ultimele două sau trei etape înainte de finală.

Rep.: Ce întâlnire importantă pentru cariera ta a avut loc acolo?
F.R.: A avut loc cea mai importantă întâlnire, cea cu Marius Moga. Eu participasem la un moment dat la o tabără organizată de el, Moga Music Camp, am câștigat un loc pe internet. Dar eram vreo 40 de copii acolo care au venit în acelaeași condiții și nu ne-am cunoscut propriu-zis, fiindcă n-avea timp. Dar am recuperat la Vocea României, când s-a întors, și m-am bucurat foarte mult că a făcut asta, pentru că în tabăra asta l-am auzit vorbind și mi s-a părut foarte logic și cerebral, genul care are foarte multe secrete pe care poți să le furi la un moment dat. Fiind antrenorul meu la Vocea României, atunci ne-am cunoscut cu adevărat, și asta a fost o întâlnire care mi-a schimbat parcursul ultimilor trei ani și jumătate, cel puțin, și cred că și viața, depinde de cum o să evoluez în continuare.

Rep.: Așa a început, practic, colaborarea ta cu Studioul DeMoga?
F.R.: Exact așa a început. Eu cunoșteam câțiva oameni de aici, de la DeMoga, dar pe lângă faptul că eram concurentul lui Marius, după ce s-a terminat Vocea României, am venit aici, am început să lucrez cu oamenii și lucrurile s-au legat frumos.

În Studiourile DeMoga

Rep.: În ce calitate ai venit aici și cum a decurs prima ta zi de „muncă”?
F.R.: E impropriu spus muncă, fiindcă atunci când am venit, erau toți pe sus și lucrau la un beat. Am venit, am bătut la ușă, doi dintre cunoscuții mei mi-au deschis, ne-am salutat, m-am pus jos, am cerut o chitară și pe beat-ul ăla am făcut ceva ritm, ritmul a rămas acolo și am încercat să mai facem niște linii melodice. Cam asta a fost prima mea zi la DeMoga. Pe mine ce mă interesa foarte mult să exploatez era talentul de compozitor, și aici era un loc absolut magic pentru mine pentru că toată clădirea în care ne aflăm acum e plină de producători muzicali, beatmakeri, oameni cu care puteam să colaborez și erau la un pas distanță. Mă duceam și ziceam: Hei, am și eu o idee, haide cu mine să lucrăm într-un studio. Bine, hai. Asta a fost extraordinar aici, pentru că altfel eu eram obișnuit să fiu un pustnic cu calculatorul în dormitor care încerca să le facă pe toate bine, dar rezultatul nu era întotdeauna foarte bun. Am învățat valoarea unei echipe și că, de fapt, e mult mai ușor și mult mai frumos când reușești cu mai mulți oameni la braț decât dacă te chinui tu singur să faci de toate.
În calitatea asta am venit, de compozitor. Mai târziu am strâns niște piese pe care nu puteam să le dau altora să le cânte pentru că fie erau prea personale, fie îmi plăcea prea mult cum sunam eu pe ele, și atunci m-am decis să fac și proiectul ăsta de artist, Florian Rus, care are două single-uri lansate pe Roton, și ulterior a venit și proiectul floWmo, pentru că aveam și niște piese în engleză cu colegul meu Mădălin Roșioru. Aveau toate aceeași stare și ne-am gândit că ar trebui să facem un proiect.
Dar eu când am pășit aici, am făcut-o strict ca să-mi exploatez calitățile de compozitor și ca să compun pe cât posibil pentru artiști mari din România, să fac auzite piesele pe care le compun, să ajungă la radio. După care s-a îmbinat frumos calitatea de compozitor cu cea de solist.

Rep.: Spuneai că ai deja două single-uri. Care ar fi următorul pas, un EP sau un LP?
F.R.: Deocamdată pregătesc al treilea single, și dacă lucrurile merg bine în capul meu, creativ vorbind, aș vrea ca anul viitor să pregătesc un album. Următorul single se numește „Când se stinge lumina”. Și cu floWmo pregătim două piese: „Eyes Don’t Lie” și „FTS”. „FTS” e ca un fel de imn pentru corporatiști (râde).

„Wow, foarte tare, hai să facem treabă împreună”

Rep.: Povestește puțin despre legătura ta cu Roton. Cum s-a realizat acest parteneriat.
F.R.: Lucrând deja, până să mă întâlnesc cu Roton, eram deja în circuitul industriei, în sensul în care aveam piese făcute pentru artiști destul de mari, pentru Andra, iar Nicoleta Nucă tocmai lansase piesa „Inima mea”, care a ajuns și la radio, astfel că mă știam cu ceva lume de pe la label-uri. Efectiv am stabilit o întâlnire cu cei de la Roton, strânsesem șase piese pe care le consideram a fi potrivite doar pentru artistul Florian Rus și m-am dus la ei cu piesele, le-am dat play la toate și le-am spus: Cam ăsta sunt eu și asta e identitatea mea muzicală, iar ei au zis: Wow, foarte tare, hai să facem treabă împreună. Am bătut palma și am semnat cu ei. A fost de bun augur până acum și am simțit că am un sprijin.

Rep.: Pentru cei care nu știu nimic despre zona asta muzicală: ce presupune mai exact un astfel de contract? Ți-a fost stabilit un anumit număr de single-uri pe care trebuie să le scoți sau un anumit număr de piese?
F.R.: Pentru cei care nu știu nimic despre zona asta muzicală, label-ul, Roton în cazul de față, e o platformă care te ajută să duci oamenilor muzica. Numărul de single-uri îl stabilești de comun acord și în funcție de strategie, adică nu e ceva bătut în cuie și de la care nu ne abatem, ci depinde de cum ne gândim că e perioada respectivă, ce se întâmplă în rest pe piața muzicală. Poate între timp vin eu cu o piesă care dă peste cap orice am fi făcut noi împreună. Trebuie să fie un partener de nădejde al artistului, care să investească în tot ce înseamnă videoclip, imagine, photoshooting și oameni care să se ocupe puțin de PR. Colaborarea mea cu Roton în asta constă.

Rep.: Ai un număr de trei piese compuse de tine care să se situeze în topul tău personal?
F.R.: Da. Pot să zic că mi-a plăcut foarte mult să lucrez la piesa Andrei, „Ocean de vise”. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu Mădălin Roșioru la piesa floWmo „My beat” și una dintre piesele mele preferate, pe care o ascult din când în când, e primul meu single, „Cât încă ne iubim”.

Rep.: Cu ce artiști ți-ar plăcea să lucrezi?
F.R.: Dintre artiștii români mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu Smiley, care mi se pare foarte mișto. Din străinătate, nici n-am tupeu să zic, dar mi-ar plăcea ca măcar să mă lase cineva să stau și să-l urmăresc pe John Mayer. De asemenea, am o pasiune pentru hip-hop și mi-ar plăcea să am ocazia să lucrez cu DOC.

Rep.: Ce artiști și genuri ți-au creat creat identitatea muzicală de-a lungul timpului?
F.R.: Pff… eu am crescut de foarte mic cu muzica pe care o ascultau ai mei sau frate-miu. La noi în casă mergea toată ziua Pink Floyd, Genesis, Yes, și o grămadă de trupe de-astea de gardă veche, legendare, și muzica asta a fost ca fundație pentru mine. Mai încolo, când mai mai crescut, am început să-mi diversific audițiile și să ascult hip-hop și pop-ul de-afară și mi-au plăcut foarte mult. Pentru unii fani, Pink Floyd e o contradicție și ar spune că n-ai cum să asculți de toate, și muzică comercială, dar și Pink Floyd. Mie mi-a plăcut să experimentez și să ascult orice mi s-a părut că are ceva de spus, un mesaj sau care mă făcea să mă simt într-un anume fel, să-mi creeze o atmosferă. În cele din urmă, astea s-au combinat în capul meu. Sunt un amalgam de direcții muzicale în mintea mea și poate că ăsta e și un atu al meu în compoziție pentru că mă pot mula destul de ușor pe orice fel de gen și este ceva mellow, datorat trupelor vechi pe care le-am tot ascultat, pe care l-am preluat în compoziția mea.

„Eu am avut multe temeri în viață, (dar) le-am înfruntat pe toate”

Rep.: Ai preluat filonul ăsta muzical de la tatăl tău. El ce părere are despre evoluția ta?
F.R.: Cu siguranță că l-am preluat de la el.

Rep.: Nu te invidiază?
F.R.: Nu cred că mă invidiază. Mai degrabă, eu ar trebui să-l invidiez pe el, fiindcă a avut foarte mare succes. Cred că se bucură că într-un final m-am lăsat de prostiile din capul meu și m-am apucat de muzică. Pentru că, mult timp, el îmi zicea să fac muzică, dar eu refuzam, fiindcă aveam un simț al penibilului mult prea ridicat și aveam impresia că e desuet să stau pe scenă și să cânt. Nu mi se părea ceva ce ar plăcea oamenilor să vadă, dar el tot insista. Am fugit eu cât am fugit de muzică, până când n-am mai putut să fug și m-a prins din urmă.

Rep.: Tatăl tău a fost primul care a crezut în tine?
F.R.: Da, el m-a încurajat de mic și când eram copil chiar mi-a înregistrat câteva piese, dar n-a fost genul de părinte care să-mi impună o direcție dacă eu n-o simțeam. Eu fiind mic și prostănac, nu m-am dus singur spre asta. Nu mi-am format obiceiul ăla sănătos de a fi de mic pasionat și nebun după muzică. A venit apoi liceul cu ale lui, cu alte preocupări, cu ieșit. Atunci m-am cam oprit din pasiunea asta muzicală și, poate dintr-o saturație, fugeam de muzică.

Rep.: Nu era și-o teamă s-o apuci pe drumul ăla?
F.R.: Probabil că era și-o teamă. Eu am avut multe temeri în viață, le-am înfruntat pe toate și a durat mai mult până când a trebuit s-o înfrunt și pe asta, dar mă bucur că am făcut-o. Dar era o temere pentru că eu, cum ziceam, eram foarte emotiv și asta îmi dădea un pic de frână. Și până la urmă mi-am luat inima în dinți și am încercat să mătur cu emotivitatea pe jos cât se poate, fiindcă n-ai cum s-o elimini complet, și e bună într-o anumită măsură. Ca să revin la subiect, da, de la tata am moștenit tot și am avut mare noroc pentru că multe chestii le-am învățat de la el. Am lucrat foarte mult cu el și mi-am făcut mâna în studioul lui. Îi datorez foarte multe.

 

Rep.: Vorbeai de liceu. Care a fost traseul tău după absolvirea acestuia? Ai avut vreun parcurs academic?
F.R.: După liceu am fost la facultate la Cluj, la Comunicare și Relații Publice, în cadrul Universității „Babeș-Bolyai“, și am avut prima experiență în câmpul muncii la un call center. Am rezistat cred că vreo lună sau două, după care am plecat în State cu work and travel, unde am stat aproape cinci luni. M-am întors apoi în România și cred că atunci s-a produs un declic, fiindcă mi-am dat seama că nu mă pricep la nimic în mod real, decât la muzică. Și atunci am început să reînnod parteneriatul meu cu muzica. Asta se întâmpla imediat după terminarea facultății. Atunci am început să cânt cu o formație de cover-uri din Baia Mare și am stat un an cu ea. Am învățat destul de multe, mi-am înfruntat tracul și am început să mă simt cât de cât în largul meu pe scenă. După aceea, m-am mutat în București unde lucrurile s-au legat frumos: Am început să cânt cu Special Guest Orchestra, o altă formație de cover-uri cu care mi-am făcut multă experiență de scenă, și în paralel am lucrat la DeMoga Music. Cam asta ar fi cronologia. Pe vremea facultății, făceam muzică, dar foarte amatoricesc, la modul eu, în casă, singur, cu căștile pe urechi. N-aveam nici un gând să fac asta în mod serios, ci doar ca hobby.

 

Rep.: Mai ajungi ocazional pe plaiurile natale din Band sau Târgu-Mureș?
F.R.: Da. Vin de câte ori pot, îmi face mare plăcere să fiu acolo. Bineînțeles, sărbătorile noastre mari, Crăciunul și Paștele, nu există fără să fiu acasă, astea sunt sfinte. În timpul anului am ajuns mai rar în ultima vreme, fiindcă s-a intensificat munca aici, dar o dată la câteva luni stau vreo două zile, pe fugă. Acum e mai bizar pentru că nu prea mai cunosc lume, s-au schimbat generațiile de fiecare dată când mă duc în Mureș. Înainte aveam senzația familiarității, aveam impresia că știu pe toată lumea și, oriunde mă duceam, nu exista să nu vină cineva să mă salute și să stăm la povești. Acum mă simt puțin străin, fiindcă majoritatea prietenilor sunt plecați care pe unde. Când vin acasă, o fac în principal pentru familie.

 

Rep.: Cum ai defini pe scurt muzica pe care o cânți? Știu că acum se poartă genurile hibride.
F.R.: Tot ceva hibrid o să zic și eu. Florian Rus e un proiect pop, iar floWmo e un proiect dance-pop-indie. I-am zis cuiva că e un struțo-pop. În rest, compun cam pe toate mood-urile posibile.

Rep.: La ce instrumente muzicale cânți?
F.R.: Chitară și pian, în principal. Mai cânt, mai mult în joacă, și la bas. Și la Macbook Pro (râde).

A consemnat Andrei VORNICU

Single-urile compuse și interpretate de Florian Rus sau produse de acesta pot fi ascultate accesând link-urile de mai jos:

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

UMF Târgu-Mureș organizează examen de admitere la programul de master Sănătatea Reproducerii Umane

Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) din Târgu-Mureș organizează, în perioada 20-25 septembrie 2018, înscrieri pentru …

Share
Share