Home / Agricultura / Acţiuni sanitare-veterinare în oieritul tradițional și intensiv

Acţiuni sanitare-veterinare în oieritul tradițional și intensiv

Distribuie

Cu toate că la ora actuală fermierii sunt deranjaţi de atitudinea ciobanilor în ceea ce priveşte păşunatul ovinelor în zonele de teren arabil şi le permit oilor să intre pe pământ şi sa producă daune, trebuie să admitem că bietele rumegătoare mici nu au nici o vină, iar datoria crescătorilor este de a se îngriji de sănătatea şi bunăstarea acestora.
Creșterea oilor în spațiul Carpato-Balcanic având ca și ax Dunărea, de la izvor până la vărsare, este una din ocupațiile multimilenare a autohtonilor acestei zone. Arealul se suprapune peste așa numita Vatra Europei – teritorii locuite din negura vremii de civilizațiile străbune a națiunii române de azi cu toate cele patru ramuri încă rămase: ramura meglenoromână, armenă, dacoromână și istroromână. Obiceiurile și tradițiile pastorale ne caracterizează ca și neam și sunt încă vii, iar oieritul este și azi ocupația principală în nordul Transilvaniei. Cu toată vitregia împrejurărilor, efectivul de ovine și caprine monitorizat în România în 2015 se ridica la 13 milioane de capete, ţara noastră situându-se așadar pe poziția a patra în Europa după Marea Britanie, Spania și Franța, în ceea ce privește șeptelul de rumegătoare mici.
Acțiunile sanitar-veterinare de-a lungul unui an pentru rumegătoarele mici, urmăresc în prezent în România, aspectele pe care le voi aminti succint în cele ce urmează și pe care le-au remarcat și formulat și alții înaintea mea.
În cadrul tuturor sistemelor de exploatare a ovinelor se impune luarea unor măsuri de prevenire și combatere a diferitelor maladii, potrivit indicațiilor ”Legii sanitare-veterinare nr. 60/1974”, modificate prin Ordinul nr. 130/28.12.1998, în temeiul H.G. nr. 390/1997 și a H.G. nr. 197/1998, precum și a Ordinului nr. 35/2016.
La ovine și caprine morbiditatea și pierderile sunt consecința bolilor nespecifice (medicale și/sau interne) generate de nerespectarea condițiilor de creștere și exploatare, la care se mai pot adăuga și bolile parazitare. De aceea, pentru asigurarea unei perfecte stări de sănătate, se impune supravegherea permanentă a ovinelor prin observații clinice, examene anatomopatologice, controlul furajării, a condițiilor de igienă.
Acțiunile sanitar-veterinare efectuate se grupează după scopul urmărit în acțiuni de depistare, prevenire, combatere. După specificul acțiunii se grupează în acțiuni obligatorii, facultative și de necesitate, iar după sezon, în acțiuni derulate în funcție de anotimpul în care ne aflăm, animalele fiind fie în perioada de stabulație, fie în cea de pășunat.
Acțiuni sanitar-veterinare în exploatarea tradițională
În sezonul de iarnă, în condiții de stabulație (decembrie-martie) se execută:
1. Controlul general și permanent al furajării pentru a preveni avorturile, pentru a preveni apariția mieilor subdezvoltați (cu hipotrepsie, rahitism) precum si pentru a preîntâmpina hipogalaxia și afecțiunile pulmonare la miei.
Totodată, se impune controlul stării de întreținere a mieilor, suplimentarea furajării lor și după caz, tratamentul contra miodistrofiei cu preparate pe bază de seleniu.

2. Acțiuni imunoprofilactice mai importante (pentru toate anotimpurile) :
-examene serologice pentru depistarea orhiepididimitei și paratuberculozei;
-vaccinări contra anaerobiozei, avortului salmonelic și agalaxiei.
3. Acțiuni antiparazitare – controlul pentru depistarea scabiei, izolarea și tratarea animalelor cu leziuni locale;
Se are în vedere efectuarea tratamentelor împotriva:
– Fasciolozei/gălbezei (în ianuarie) la toate categoriile de vârstă și cu trei săptămâni înainte de ieșirea la pășune, cu excepția mieilor nou fătați
– Dictiocaulozei (ață la plămâni) și trichostrongilidozelor, cu circa 3 săptămâni înainte de ieșirea la pășune, cu excepția mieilor din anul curent;
– Estrozei (februarie/martie) la tineretul ovin din anul precedent, la care se mai adaugă și dehelmintizările câinilor ciobănești (din 6 în 6 săptămâni).
Se are în vedere în permanență controlul ongloanelor și tratamentul contra necrobacilozei și a altor îmbolnăviri podale.
În primăvară, odată cu ieșirea la pășune (aprilie-iunie), se efectuează:
a. Vaccinare anticărbunoasă și contra enterotoxiemiei la miei;
b. Organizarea pășunatului profilactic;
c. Acțiuni antiparazitare:
– Îmbăierea antiscabioasă (mai-iunie);
– Tratamente contra monesiozei (aprilie-mai);
– Tratamente de necesitate împotriva dictiocaulozei la miei (iunie);
– Tratarea câinilor împotriva cestodozelor imaginale;
În sezonul de vară, respectiv a pășunatului (iulie-august) are loc cotinuarea tratamentelor antiparazitare contra moniesiozei și dictiocaulozei la miei și a câinilor ciobănești împotriva cestodozelor. De asemenea, se are în vedere supravegherea pentru mamite și hemosporidioze (babesioze, anaplasmoze, teilerioze), dar se și efectuează lucrări care constă în curățirea mecanică, dezinfecția și deratizarea adăposturilor.
În timpul toamnei (septembrie-noiembrie) se are în vedere pregătirea turmei pentru iernat și se efectuează acțiuni antiparazitare ce constă în tratamente contra gălbeazei/fasciolozei.
Se încearcă evitarea pășunatului în locuri mlăștinoase unde ovinele se pot infesta cu metacercari de Fasciola hepatica. Se execută din nou tratamente (îmbăieri, administrări parenterale/injectabile) antiscabioase de toamnă (septembrie-octombrie), se efectuează tratamente antihelmintice contra dictiocaulozei și paraziților gastro-intestinali. De asemenea, se deparazitează toți câinii ciobănești de la stână.
Alte acțiuni care se efectuează în această perioadă sunt : vaccinarea anticărbunoasă și contra anerobiozelor la miei, controlul și tratamentul afecțiunilor podale, curățirea, dezinfecția, deparazitarea și pregătirea adăposturilor pentru o nouă perioadă de stabulație.

Acțiuni sanitar-veteriare în sistemul intensiv de exploatație
În fermele intensive de creștere a ovinelor se realizează următoarele manopere și tratamente:
1. Lotizarea în funcție de eventualele semne clinice, în special a celor de hipotrepsie.
– Tratamente profilactice contra pododermatitelor înainte de intrarea pe tronson și contra stongilidozelor pulmonare și gastrice a mieilor achiziționați în ultima decadă a lunii mai.
2. Supravegherea furajării pentru:
– Evitarea indigestiilor prin supraîncărcare (goluri de furajare, front redus de furajare);
– Evitarea indigestiilor biochimice (schimbarea bruscă a sortimentelor de furaje și lipsa de fân);
– Evitarea urolitiazei (consecința nerespectării raportului Ca/P, respectiv a lipsei fibroaselor, sării și apei);
– evitarea intoxicațiilor cu uree și cupru;
– Evitarea malofagiei (lipsa fibroaselor de calitate, a proteinelor și a sărurilor minerale, densitate mare a animalelor în adăpost, la care se adaugă și frigul din timpul iernii);
– Evitarea listeriozei (reducerea rațiilor însilozate);
– Evitarea miodistrofiei (impunerea administrării produselor pe bază de seleniu);
3. Se aplică tratamente împotriva scabiei, monesiozei, miodistrofiei cu săruri de seleniu, dictiocaulozei în luna iunie și ori de câte ori situația o impune.
4. De asemena, vaccinarea impusă contra antraxului se efectuează la circa 30 de zile de la populare și după 7-8 zile de la tratamentul contra monesiozei, dacă animalele provin din zone cu antrax și contra febrei aftoase, cu minim 15 zile înainte de livrare.
Pentru combaterea necrobacilozei(șchiopul oilor) se folosesc soluții de lapte de var cu sulfat de cupru 10% . Ongloanele animalelor trebuie să fie toaletate, creșterile în exces eliminate. Este esențial ca animalul să stea 5 minute cu picioarele în soluție, iar aceasta să fie schimbată sau împrospătată după trecerea a 25 de animale.
Animalele pregătite pentru montă trebuie să fie apte din punct de vedere sanitar-veterinar, să fie vaccinate la zi, conform legislației în vigoare, iar supravegherea bolilor transmisibile(E.S.T. – Scrapia, Bruceloza, Paratuberculoza, Orhiepididimita) să se efectueze corespunzător prin examinarea în laborator a probelor recoltate în acest scop.
Conform legislației, ovinele din exploatație trebuie să fie identificate și înregistrate în Baza Națională de Date, iar montele să se facă dirijat, conform recomadărilor, astfel încât să se respecte regulamentul Registrului Genealogic al rasei.
Pentru eficientizarea muncii lor, recomand crescătorilor de animale să ceară consultanță și sprijin de specialitate medicilor veterinari și altor autorități în domeniu.

Denisa MORAR


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Mureș: Fermă zootehnică scoasă la licitație pentru 29.800 de euro

Distribuie Societatea Alpinsolv SRL, în calitate de lichidator judiciar al SC Maris Group Construct SRL, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.