Home / Cultură / Hahota, de la spectacole interzise la succese spectaculoase

Hahota, de la spectacole interzise la succese spectaculoase

Distribuie

Fondatorul mereu zâmbăreț al Asociației Culturale Hahota, Puskás Győző, povesteşte în interviul următor despre fondarea asociației și despre greutățile pe care aceasta le-a avut în istoria sa. Spectacolele de la sfârșitul anilor ’80 au fost interzise, dar au fost reluate şi astăzi au un succes enorm.

Reporter: Să-mi povestești despre începutul asociației. Când și cum ai început? Ce greutăți ați avut pe parcurs?

Puskás Győző: În jurul anilor ’80 am simțit că pot să fac oamenii să zâmbească, atunci am vizitat foarte des teatrele. Adevărul e că anumite spectacole le-am văzut de patru, cinci sau șase ori. Am fost întotdeauna foarte atent, am început să îmi formez o părere despre actori, eram foarte atent la mimica feței lor și odată am simțit că și eu trebuie să pornesc pe acest drum pentru că în cabaret s-ar putea să am succes. Primul spectacol de-al nostru a fost sub cerul liber, pe o scenă provizorie. Și cu primul spectacol am avut succes și de atunci, din ‘86 din două în două săptămâni ne-am pregătit un spectacol. Din ce în ce mai mulți au participat la aceste spectacole până la 9 mai 1988 când Securitatea ne-a interzis. Era o comisie care s-a uitat înainte de spectacol, care trebuia să fie anunțată dinainte. În 1990 am reluat activitatea, dar  înainte de premieră au fost evenimentele din martie. În 11 martie 1991 am reușit să repornim asociația cu maximă forță. Atunci am avut prima premieră ca asociație înregistrată. Am păstrat numele Hahota, am avut succes mare. Când am început în 1980 nu am avut nici măcar 18 de ani. Dorința mea de atunci era să avem spectacole sub acoperiș. Din 1995 Asociația Culturală Hahota a devenit o asociație privată, când Furó Attila s-a ocupat cu ea. Între timp ne-a însoțit și Jakab Zsombor ca organizator. De aici, cariera noastră a avut o cresştere spectaculoasă, ne-au cunoscut din ce în ce mai mulți și acum, de cam zece ani deja, biletele noastre sunt vândute foarte repede, cu săptămâni înainte de eveniment. Avem din ce în ce mai multe spectacole și spectatori nu numai în Târgu-Mureș, dar și în Sovata, Miercurea-Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc.

Rep.: Oamenii vor așa de multe spectacole încât e foarte greu să faceți față. Care este secretul succesului vostru?

P.Gy.: Sunt mai multe secrete. Primul este că ne place enorm de mult ce facem. Și al doilea, cabaretul va fi mereu căutat, la modă, și poveștile noastre vor fi valabile mereu. Nu este nimic obscen în spectacole, nu este politică. Păstrăm limita întotdeuna. Poveștile sunt inspirate din viața de zi cu zi, comicul situațiilor se naște de obicei din mici neînțelegeri.

Rep.: Te-ai gândit sau ai vrut să faci altceva? Să te ocupi cu altceva?

P.Gy.: Nu am vrut niciodată, mai ajut și la agenția de turism şi mai lucrez și la Teatrul Ariel.

Rep.: Primești foarte mare atenție din partea oamenilor. Nu te-a deranjat niciodată? Nu era niciodată prea mult?

P.Gy.: Uneori trebuie liniște pentru orice om, dar eu locuiesc singur, așa că acasă dacă am închis ușa nu mă mai deranjează nimeni. Sunt momente când e nevoie de liniște și foarte rar dacă îmi doresc așa ceva mă duc la localuri care sunt vizitate în mare majoritate de români. Dar nu mă deranjează. Îi iubesc foarte mult pe spectatori. S-au născut și multe prietenii pe stradă, când persoane atunci necunoscute m-au oprit pe stradă.

Rep.: Ați primit și critică negativă?

P.Gy.: Critică negativă din partea spectatorilor nu am primit. Am primit din partea oamenilor din domeniu care în general nu vin să se uite la un cabaret de al nostru sau de la persoane care au lucrat cu noi în 1991, dar de atunci nu ne-au văzut pe scenă. Recunosc și eu că spectacolele nu au fost la fel de bune la începutul aniilor 1990. Ca să poate să ne spună o părere, ar trebui ca acești oameni să vină măcar la un spectacol. Dar pe mine nu mă deranjează. Ne concentrăm la oamenii care ne iubesc și nu la persoanele care vorbesc din răutate.

Rep.: Ai timp de vreun hobby?

P.Gy.: Acasă uneori mă mai joc pe pian sau pe orgă. Odată și la un spectacol m-am jucat pe orgă și asta a rămas o amintire plăcută fiindcă unii dintre spectatori nu au crezut că eu am fost.

Rep.: Ai făcut școală în domeniu?

P.Gy.: Școală în domeniu nu, la Casa de Cultură a Sindicatelor am făcut diferite cursuri și am învățat multe de acolo, dar foarte multe lucruri le-am învăţat de unul singur, eu fiind un tip autodidact.

A consemnat GÁLL Boglárka

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Dotări noi pentru școala din Acățari

Distribuie Conducerea Primăriei Comunei Acățari a atribuit, în data de 18 martie 2024, societății Dac …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.