Home / Slider / INTERVIU cu mureşeanca de la Realitatea TV. Bursă de excelență în jurnalism pentru Ştefana Purcar

INTERVIU cu mureşeanca de la Realitatea TV. Bursă de excelență în jurnalism pentru Ştefana Purcar

Distribuie

A absolvit Colegiul Economic “Transilvania” şi apoi Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş, unde a studiat Comunicare şi Relaţii Publice. A debutat în televiziune la 17 ani, la Prima TV Târgu-Mureş, şi este, la cei 25 de ani pe care îi are, unul dintre cei mai valoroşi şi de perspectivă jurnalişti formaţi în judeţul Mureş. În prezent, lucrează în capitală, la postul de televiziune Realitatea TV şi se pregăteşte pentru o experienţă care se anunţă a fi extrem de interesantă, dar şi solicitantă în acelaşi timp: prin intermediul unei burse de excelență în jurnalism va lucra la Bruxelles, într-o televiziune și în Parlamentul European. Să o cunoaştem aşadar pe Ştefana Purcar!

Reporter: Când ai intrat în contact cu mass media? Ce îţi aminteşti de perioada respectivă?

Ştefana Purcar: Am descoperit ce înseamnă mass-media în Tabăra de Jurnalism de la Sovata, în vacanța de vară de la sfârșitul clasei a X-a. La scurt timp după acest proiect, mi s-a propus primul meu job în televiziune: co-prezentator al matinalului ,,Dimineața la Prima oră” de la Prima TV Târgu-Mureș. Mi-am sărbătorit majoratul la pupitrul știrilor ,,Focus”. Înainte de examenul de Bacalaureat, am dat, însă, un alt test important, cel de admitere într-o televiziune de ştiri. Am avut emoţii mari în timpul probele live cu echipa din București, însă am presimțit că voi trece cu bine de ele. Intuiția mea nu a dat greș. În 2011 deveneam corespondent local şi făceam transmisiuni live pentru Realitatea TV. Timp de trei ani am prezentat și jurnalele locale. După ce stația Realitatea TV Târgu-Mureș s-a închis, eu am început să lucrez la Știi TV ca editor-prezentator.

Rep.: Ce anume te-a atras în lumea presei?

S.P.: „Televiziunea m-a ales pe mine”. Am ajuns întâmplător să lucrez în presă. Aşa a fost să fie. Eu îmi doream să devin medic veterinar. Mai apoi, când am început să muncesc, orice lucru pe care îl făceam îmi capta interesul. Munca pe teren, interacţiunea cu oameni noi aproape în fiecare zi, emoţiile live-urilor şi emisia din platou m-au ajutat să perseverez şi să îmi doresc să fac această meserie. E un job de care nu te plictiseşti niciodată pentru că mereu intervine ceva surprinzător.

Rep.: Când ai plecat la Bucureşti şi care a fost evoluţia ta profesională din acel moment şi până în prezent?

 S.P.: În aprilie 2015 m-am mutat în București și am început să lucrez din nou la Realitatea TV. Timp de doi ani am fost șeful secţiei Social-Economic, şi totodată realizator al emisiunii ,,Fabrica”. În urmă cu un an am renunțat la coordonare pentru a mă focusa mai mult pe proiectele mele. În prezent, de-a lungul săptămânii mă puteți urmări live din Parlament, Ministerul Economiei sau din altă parte, oriunde se iau decizii importante în plan economic. Câteodată mi se întâmplă să ajung și la descinderi cu mascații, însă, orice experienţă este binevenită pentru că mereu învăţ ceva nou. Îmi place să ies pe teren pentru că doar aşa pot să cunosc oameni ,,cheie”. În continuare, în weekend-uri, eu şi invitaţii mei dezbatem cele mai importante subiecte ale săptămânii.

Rep.: Prin ce crezi că se diferenţiază presa din capitală de cea locală?

S.P.: În capitală „se dă ora exactă”. E mai greu să îţi faci meseria într-un oraş mic unde oamenii se eschivează mai mereu. În Bucureşti suntem tot timpul  pe urmele lor, nu prea au cum să scape. Până la urmă tot dau ochii cu noi. Personal simt că în Bucureşti îmi pot face mai bine și mai repede treaba.

Rep.: În Bucureşti îşi desfăşoară activitatea mai mulţi jurnalişti veniţi din Mureş… Păstrezi legătura cu ei?

S.P.: Suntem prieteni pe Facebook și cam atât:)

Rep.: Ai vreo personalitate din domeniu care ţi-a marcat cariera/evoluţia sau pe care o ai drept model în carieră?

S.P.: Sunt multe persoane de la care învăț în fiecare zi, dar cei mai mulți se află în spatele camerelor și sunt motoarele televiziunii. Însă, omul de la care „fur” meseria este Edward Pastia. De la el învățat jocul cifrelor. Este un jurnalist economic, un om de televiziune cu experiență de presă scrisă care înțelege atunci când ,,Banii vorbesc”. Am însă și câteva modele la televiziunile americane de la care mă inspir. Preferata mea este Christiane Amanpour de la CNN.

Rep.: Ne poţi spune vreo întâmplare sau ştire deosebită care te-a marcat în mod deosebit în cariera ta jurnalistică?

S.P.: Focul de la Colectiv o să mocnească pentru totdeauna în sufletul meu. Am  stat de vorbă cu părinţii care şi-au îngropat copiii, iar durerea cauzată de faptul că fiii lor s-au jertfit în zadar este imensă. Sistemul nu s-a schimbat și dreptate nu știu dacă li se va face vreodată. Jurnaliștii se luptă pentru asta, dar este foarte greu. Am plâns la filmări şi am realizat atunci cât de fericită sunt pentru că îi am pe toţi ai mei în viaţă. Nu îi pot mulţumi suficient lui Dumnezeu pentru că suntem sănătoşi. De atunci rostesc mai mult cuvintele „Te iubesc” şi „Ai grijă de tine”. Acum văd viaţa cu alţi ochi. În plan profesional, drama Colectiv m-a făcut să fiu nemiloasă cu toţi cei care poartă pe umeri responsabilitatea vieţilor noastre. Nu mai admit nicio scuză din partea autorităţilor. Îi taxez de fiecare dată când greşesc şi nu ezit să stau pe „capul lor” până când îşi fac datoria. Altfel mi-e teamă că următorii pe lista morţii putem fi noi.

Rep.: Care crezi că sunt principalele calităţi ale unui jurnalist bun?

S.P.: Un jurnalist bun trebuie să fie liber, imparţial, pasionat şi curios.

Rep.: Dacă nu ai face presă, ce meserie crezi că ţi s-ar potrivi?

S.P.: Cu siguranță, n-aș lăsa microfonul. În ultimii ani îmi alin dorul de casă cu muzică folclorică. Nu trece o zi fără să cânt. Momentan le cânt doar colegilor, prietenilor și familiei. Urmează să îmi reiau orele de canto. Va urma..:)

Rep.: Care sunt satisfacţiile profesionale care îţi dau energia de a continua?

S.P.: Sunt foarte mulţumită atunci când reuşesc să ajut pe cineva.  De-a lungul timpului am iniţiat mai multe campanii de donare de sânge sau de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi. Au fost situaţii limită pe care le-am depăşit cu ajutorul lui Dumnezeu și a oamenilor. Toţi sunt bine acum.

Rep.: Ai vreun motto după care îţi desfăşori activitatea?

S.P.: Învaţă să munceşti şi să ai răbdare.

Rep.: La ce proiecte media lucrezi în prezent?

S.P.: Momentan mă pregătesc pentru o nouă experiență la Bruxelles. Am câștigat o bursă de excelență în jurnalism. Voi lucra acolo o perioadă mai lungă de timp într-o televiziune și în Parlamentul European.

Rep.: Cum îţi reîncarci bateriile după o zi încărcată „pe baricade”?

S.P.: Cel puţin o dată pe săptămână îmi fac timp să ajung la un centru de relaxare pentru masaj, citesc sau mă uit la o comedie.

Rep.: În ciuda condiţiilor grele care o caracterizează, meseria de jurnalist continuă să atragă în continuare tineri… Ce recomandări ai pentru tinerii care îşi doresc să îmbrăţişeze această meserie?

S.P.: În primul rând să fie conştienţi că e o meserie care presupune multe sacrificii. Mănânci pe fugă, îi vezi mai rar pe ai tăi, timpul liber e limitat şi nu e exclus să îţi întrerupi concediul dacă se întâmplă ceva important şi trebuie să ajungi în redacție sau să pleci în deplasare. Să apari la TV nu e o joacă. Trebuie să îţi asumi tot ce faci şi ce spui. Sunt la fel de solicitante şi munca de teren şi emisia din platou. Înainte să intre în „horă” e bine să facă practică într-o redacţie să vadă dacă pot face faţă ritmului de muncă. Dacă se simt confortabili în faţa camerei, pot vorbi fluent şi sunt capabili să îşi susţină ideile cu argumente. Să citească cât mai multe ştiri, să urmărească cele mai importante jurnale şi să facă multe exerciţii de dicţie și de scriere a știrilor. Foarte important este să întrebe atunci când nu ştiu ceva şi să lucreze din plăcere nu doar ca să apară la TV.

Câteva lucruri neştiute despre Ştefana Purcar

– „Cele mai importante lucruri pentru mine sunt credinţa şi familia.”

– „Trăiesc de aproape trei ani în Bucureşti. Aici am propria mea locuinţă şi nu m-aş mai vedea locuind în altă parte. Mă întorc cu drag în Târgu-Mureş, dar nu pot să stau departe de Capitală mai mult de o săptămână.” 

– „Părinții mei sunt Maria și Ştefan. Mama este ofiţer de credite în bancă şi tata a lucrat în cadrul MAI.”

– „Mai am o soră mai mică, Anca, de care sunt extrem de mândră. E îngerul meu păzitor.” 

– „Sunt pasionată de muzică, călătorii şi fotografie.”

– „În weekend-urile libere îmi place să evadez la munte și să mă bucur de natură.”

– „Ţin cont de sfaturile părinţilor, dar cel mai mult mă bazez pe intuiție şi iau decizii în funcţie de ceea ce simt.”

– „Îmi plac foarte mult copiii şi în viitorul apropiat îmi voi întemeia o familie.”

 A consemnat Alex TOTH

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

VIDEO. Pui drăgălaș de pavian cu mantie, noua vedetă la la Grădina Zoo

Distribuie Un pui drăgălaș de pavian cu mantie este noua vedetă a Grădinii Zoologice din …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.