Home / Interviu / INTERVIU: „Banditul Whisky” Ambrus Attila a devenit (anti)erou de film: „Faptul că iarăşi sunt în centrul atenţiei este pentru mine un lucru normal”
Ambrus Attila (Sursă foto: www.blikk.hu)

INTERVIU: „Banditul Whisky” Ambrus Attila a devenit (anti)erou de film: „Faptul că iarăşi sunt în centrul atenţiei este pentru mine un lucru normal”

Ambrus Attila, originar din Ținutul Secuiesc, a părăsit România ceaușistă agățat sub o locomotivă pe când era foarte tânăr, și a devenit o celebritate europeană în anii ’90 când a fost prins de autoritățile maghiare după ce a jefuit cel puțin 29 de bănci și oficii poștale în Budapesta. Legenda lui începuse, însă, cu mult înainte, deoarece comportamentul de „gentleman” (le oferea flori casierițelor și nu rănea niciodată pe nimeni) și frondele sale (lăsa la fața locului o sticlă goală de whisky la fel cum Zorro își lăsa Z-ul) l-au transformat într-un adevărat erou popular, care dădea cu tifla sistemului capitalist al primului și derutantului deceniu post-comunism. Bașca, Banditul Whisky (cum avea să fie supranumit) a reușit să scape și din arestul poliției la un moment dat, ceea ce i-a ridicat mult profilul public. În cele din urmă, a fost prins, datorită unui complice care l-a turnat, și a fost condamnat la 17 ani de închisoare. A ieșit după 12 pentru bună purtare și a învățat, între timp, să prelucreze ceramica, meșteșug cu care se ocupă în prezent, și din care își câștigă existența. Își suplimentează veniturile din cărțile de și despre viața (și „cariera”) lui, iar acum se află în turneu de promovare a lungmetrajului „Banditul Whisky” în regia lui Nimród Antal și care se bucură până în prezent de succes la public.

Ambrus Atilla a fost prezent și la două proiecții speciale la Palatul Culturii din Târgu-Mureș, prin mijlocirea Taylor Projects, unde a vorbit cu publicul, a semnat cărți și a vândut obiecte din ceramică făcute de el. Și mi-a oferit un scurt interviu.

Adresez mulțumiri lui Lehel Szakács pentru traducerea interviului în limba română.

Reporter: Vă amintiți care a fost prima reacție când ați aflat că veți deveni subiectul unui film de lungmetraj?
Ambrus Attila: Pe de o parte, nu-mi venea să cred, deoarece acest subiect are un istoric lung: m-au ținut în așteptare 12 ani, iar când m-a căutat regizorul Nimród Antal, am primit sceptic această veste.

Rep.: Sunteți mulțumit de felul în care a ieșit filmul și în care actorul Bence Szalay a interpretat rolul dumneavoastră?
A.A.: Având în vedere că aceasta deja e o chestie de facto, nu am avut dreptul de a mă implica, dar nici nu am vrut, asta era decizia lui Nimrod. I-am cerut băiatului (i.e. actorului) să fure o ciocolată din magazin, înainte să înceapă să joace rolul, dar până la urmă a furat un puc, însă sunt mulţumit.

Rep.: În anii ’90 ați devenit celebru prin activitatea dumneavoastră infracțională și acum reintrați în atenția publică. Cum vă reîmpăcați cu această nouă celebritate?
A.A.: Andy Warhol spunea că fiecare om merită 15 minute de faimă. Eu am primit-o deja şi nu am nici un sentiment de frustrare. Având în vedere că sunt o persoană controversată, care poate diviza părerile în societate, nu mă ocup de această problemă, fiindcă, din păcate, am avut şansa să văd cum e să fii în centrul atenţiei mass-mediei, iar faptul că iarăşi sunt în centrul atenţiei este pentru mine un lucru normal.

Rep.: Dacă ați putea da timpul înapoi, ați schimba ceva la viața dumneavoastră sau vi se pare că a decurs exact cum ar fi trebuit ?
A.A.: Da, cred că da. Singurele schimbări pe care le-aş face ar fi acelea că nu aş avea nici un complice şi mi-aş coase gura după ce am fost prins.

„Aș fi vrut ca niciodată să nu fi fost prins”

Rep.: Cum se împacă actuala ocupație, de ceramist? Mi se pare o diferență foarte mare față de ceea ce făceați înainte. Vă împlinește?
A.A.: Da, pentru că şi asta are beneficiile ei. Aici există o libertate de a crea. Am ieşit la pensie din sectorul bancar, sunt bătrân, nu simt nevoia să fiu mereu activ. Pe lângă asta, mai fac şi sport, iar pe această cale reuşesc să scap de frustrări.

Rep.: Aveți o carte autobiografică. În câte limbi a fost tradusă și care au fost reacțiile publicului?
A.A.: Șase cărți s-au scris despre viața mea. Cea mai bună carte nu se află, din păcate, aici. Așa cred că această carte, scrisă de către un scriitor de la New York Times (Julian Rubinstein, n.r.), este cea mai bună, se cheamă „Balada Banditului Whisky”, și a fost tradusă în șapte limbi.

Rep.: Câte exemplare s-au vândut din cărțile de și despre dumneavoastră, în Ungaria?
A.A.: Din cartea care se află aici („Haramia”/„Banditul”, n.r.) doar eu am vândut 5000 de exemplare. Nu știu exact câte a vândut editura. Dar prima carte pe care am scris-o împreună cu un coleg s-a vândut în 40 000 de exemplare.

Rep.: În anii ’90, unde v-ați fi văzut în 2018?
A.A.: Nu există răspuns la întrebarea „ce ar fi fost dacă…?” Aș fi vrut ca niciodată să nu fi fost prins.

Rep.: Mai beți whisky?
A.A.: Aproape în fiecare zi, dar mai puțin (râde).

A consemnat Andrei VORNICU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

INTERVIU. Mihaela Ormenișan, arhitect al fericirii prin Pilates

Are o poveste demnă de un film de succes. În urmă cu mai mulți ani, …