Vaccin şi vaccinare partea II, istorie şi actualitate

În societatea noastră tot mai complicată lucrurile pot să devină ceva mai clare dacă mergem spre originea cuvintelor şi istoria nescrisă în manuale.

În 1796 Dr. Edward Jenner prezintă la Royal Society din Londra un articol care descria succesele sale în prevenirea variolei la 13 persoane prin inoculare de material infecțios viu recoltat din pustulele sau crustele persoanelor infectate cu variolă bovină. Procesul inducea variola bovină, o boală virală blândă, care conferea imunitate împotriva variolei. Jenner a denumit materialul ”vaccin” dela latinescul vacca pentru vacă, iar procesul a fost denumit vaccinare. Royal Society respinge articolul, considerându-l insuficient de documentat ştiinţific, dar Jenner publică o lucrare în care vorbeşte despre succesul său.

Ulterior, în omagiul lui Jenner, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare să fie dat întregii proceduri de protejare a subiecților de maladii prin inocularea unei substanțe externe.

Aşadar ne-am lămurit, vaccin vine de la vacă, iar primul studiu ştiinţific s-a făcut pe numai 13 subiecţi umani, cobai în cel mai adevărat sens al cuvântului.

Orice s-ar spune însă metoda a avut succes şi s-a răspândit.

Jenner nu poate fi considerat inventatorul vaccinării, pentru că metode diverse de imunizare se pierd în negura vremurilor, dar el poate fi considerat pe bună dreptate ca specialistul care a documentat, aşa cum i-au permis vremurile, o metodă eficientă de imunizare împotriva variolei.

Odată cu apariţia vaccinării se naşte şi reacţia împotriva ei, şi cel mai fervent activist antivaccinare este tot un medic Dr. Benjamin Moseley. Argumentele şi metodele sale însa pot fi catalogate în mod simplu ca demagogice.

50 de ani mai târziu, în 1840 şi apoi 1853, în Anglia se emit  legi, British Vaccination Act, prin care vaccinarea devine o politică de stat şi din 1853 este obligatorie. Odată cu această atitudine a statului apar revolte în mai multe localităţi. A fost înființată Anti-Vaccination League.

În 1856 Dr. C. C. Schieferdecker a publicat ”Evils of Vaccination” în care declară ”se va dovedi că vaccinarea este un nonsens în fața rațiunii – o iluzie nefericită, iar din punct de vedere științific, în istorie, cea mai importantă crimă comisă în ultimul secol”.

Anii următori aduc legi şi mai drastice. În 1867 noua lege engleză în acest sens introduce obligativitatea vaccinării pâna la 14 ani, şi pedepsele cumulative pentru părinţi. Revoltele cresc ca număr şi intensitate.

Ca răspuns la noua lege a fost fondată Anti-Compulsory Vaccination League (Liga împotriva Vaccinării Obligatorii) cu un program în 7 puncte, având drept vârf de lance ziarul National Anti-Compulsory Vaccination Reporter, care începea cu:

1. Este datoria și obligația parlamentului să apere toate drepturile omului.
2. Prin decretele de vaccinare, care încalcă dreptul părinților de a-și proteja copiii împotriva bolilor, parlamentul a inversat rolurile.
3. Ca parlament, în loc să păzească libertatea supușilor, a încălcat această libertate, făcând din buna sănătate un delict, care se pedepsește cu amendare sau închisoare pentru părinți, ceea ce înseamnă că parlamentul merită condamnarea publică.

William Hume-Rothery, președinte, 1878

După cum vedeţi istoria se repetă ciclic. Iar cei care nu învaţă istorie riscă să o retrăiască. În Anglia acelor ani revoltele populare care uneori au adunat mai mult de 100.000 de oameni (Leicester 1885), cifre colosale pentru acele vremuri, au determinat guvernul să înfiinţeze o comisie specială care să studieze problema.

Comisia a funcționat timp de 7 ani, adunând dovezi atât pro cât și contra vaccinării. Raportul comisiei, publicat în 1896, a concluzionat că vaccinarea protejează împotriva variolei, dar că anti-vacciniștilor nu li se pot aplica pedepse cumulative. Un nou Vaccination Act din 1898 a eliminat pedepsele cumulative și a introdus o clauză de conștiință, care permitea părinților care nu credeau în eficiența sau în siguranța vaccinării să obțină un certificat de scutire. Acest Act a introdus conceptul de ”obiecție de conștiință” în jurisprundenţa britanică.

Astfel dacă privim retrospectiv putem concluziona că societatea britanică per ansamblu ei a fost dublu câştigată. Vaccinarea a devenit o politică de stat, statul s-a simţit responsabil şi a acţionat în interesele supuşilor (a se citi azi partenerilor sociali). La rândul lor supuşii şi-au exercitat şi apărat drepturile, şi au câştigat, e adevărat prin forţă, am putea spune ca de obicei din păcate, în faţa reprezentanţilor statului, care au vrut să le facă bine cu forţa. Aşa numita obiecţie de conştiinţă este un instrument juridic fundamental, şi adoptarea sa prin lege, de la sfârşitul secolului XIX, face dovada că nici un om nu poate fi obligat împotriva voinţei sale să fie supus unei intervenţii medicale în a cărui eficacitate nu crede…

Ceea ce merită subliniat la finalul acestui episod istoric este că variola e prima boală eradicată din lume, ceea ce face dovada de netăgăduit că vaccinarea dacă este corect făcută adică într-un moment propice şi cu un vaccin de calitate, este eficientă si utilă.

Secolul XX ne-a adus vaccinarea anti-polio din S.U.A., realizată (sic!) la presiunea cetăţenilor, a se vedea video-clipul de promovare:

https://www.youtube.com/watch?v=sBimZjFGzSA

care a debutat cu un mare eşec, 1954, deşi presa l-a prezentat ca fiind eficient şi sigur… După mai bine de 50 de ani, în 2013 CDC (Centers for Disease and Control Prevention) recunoaşte că vaccinarea s-a făcut cu un vaccin infestat cu virusul simian SV40. S-a demonstrat ştiinţific că acest virus poate produce cancer, se regăseşte în procente importante în multe forme de cancer, şi se transmite pe cale fecală, orală şi sanguină, prin relaţii sexuale, şi de la mamă la făt. Se estimează că au fost infectaţi între 10-30 de milioane de americani între 1955-1963. Care este cifra celor infectaţi azi ? Nu ştie nimeni, dar cancerul a devenit a doua cauză de deces după bolile cardioa-vasculare şi se estimează că va deveni prima cauză de deces dupa 2020.

Dr. Eddy Bernice care a verificat acest vaccin la momentul respectiv şi care a cerut efectuarea de teste suplimentare pentru că ar fi infestat cu agent patogen care provoacă tumori la hamsterii testaţi a fost retrogradată şi persecutată pentru opiniile sale. Domnia sa a prezis o “epidemie” de cancer la momentul respectiv. Ceea ce s-a şi întâmplat ulterior. Dar CDC neagă vreo relaţie între infestarea vaccinului antipolio cu visurul SV40 şi creşterea spectaculoasă a incidenţei cancerelor în SUA. Azi sunt înca în lume vaccinuri care conţin SV40…

Unul dintre aceste vaccinuri este pVAC, folosit împotriva psoriazisului, construit prin inginerie genică pentru a induce anticorpi specifici. Acest vaccin „utilizează regiunea promotor a genei EF1a a maimuţelor rhesus… iar nivelul de expresie este crescut prin adiţionarea amplificatorului SV40, care creşte abilitatea plasmidului de a fi transportat în nucleu”.

Un articol publicat de National Center for Biotechnology Information în 2007 despre efectele SV40 asupra oamenilor menționează ”Amprentele SV40 la oameni sunt asociate unei prevalențe ridicate a unor tipuri specifice de tumori, ca cele ale creierului și oaselor, mesentelioame și limfoame și cu boli ale rinichilor”. Odată infectați cu SV40, persoanele transmit virusul descendenților…

Apoi a urmat un nou fiasco răsunător: “pandemia de gripă porcină” din 1976, care a ucis un singur om, dar a produs câteva miliarde de dolari producătorilor de vaccinuri, imunizarea forţată de 220 de milioane de americani, decesul a câteva sute de vaccinaţi şi nu mai ştie nimeni câte alte victime “colaterale”. A fost prima oară când OMS s-a implicat pe scară largă într-o astfel de afacere, devenind în cel mai pur sens promotor şi agent comercial. Contemporaneitatea a prins două “pandemii” de gripă aviară şi din nou de gripă porcină. Toată lumea îşi aduce aminte de scandalu mediatic, de imaginile apocaliptice ale păsărilor aruncate de vii în foc, pentru a răspunde “provocărilor” unei astfel de situaţii de urgenţă. Asta în condiţiile în care în Anglia mor în fiecare an, de gripă, obişnuită, cca. 12.000 de persoane, fără ca acest fapt să mire sau să îngrijoreze pe cineva…

Zece ani de zile mai târziu 1986 devine an de răscruce în ceea ce priveşte abordarea efectelor nocive ale vaccinării. Din pricina faptului că sute de părinţi americani au urmărit în justiţie producătorii de vaccinuri pentru că după vaccinare copiii lor au dobăndit autism regresiv, administraţia americană a găsit o cale să-i scoată pe aceştia din încurcăturile provocate de procese în instanţă şi promovează  un act normativ National Childhood Vaccine Injury Act – Lege privind afectarea sănătaţii copiilor cauzată de vaccinuri. Congresul S.U.A. a emis acest act ca răspuns la lobby-ul industriei farmaceutice și a asociațiilor medicale privind ocrotirea firmelor producătoare și a medicilor de răspundere civilă și procese de malpraxis pentru îmbolnăviri și decese cauzate de vaccinurile recomandate și declarate obligatorii. Se observă limpede de cine are grijă statul american.

Legea admite că vaccinurile prezintă riscuri grave, şi creaza un program federal de compensare a traumelor provocate de vaccinuri (VICP-National Vaccine Injury Compensation Program). În 2013 VICP a alocat peste 2,6 miliarde celor care au suferit traume provocate de vaccinuri și familiilor lor; însă una din cinci revendicări primeşte o compensaţie oarecare. Sunt adminse revendicări care prezinta situaţia de patologie creată în urma vaccinării ca pe posibile efecte secundare, urmare a unor procese inflamatorii a sistemului nervos, şi nu în directă cauzalitate cu vaccinarea. Ceea ce desigur crează o imagine cosmetizată, a unui stat grijuliu şi îngăduitor, care oferă despăgubiri chiar şi  asupra unor posibile / presupuse efecte secundare sau coincidente vaccinării.

Abordarea prudentă, în acord cu etica medicală valabilă sute de ani: ”înainte de orice altceva, să nu facă rău”, s-a modificat fundamental după aprobarea în Congresul S.U.A. a acestui act… Ulterior s-a pus mai puțin accentul pe prevenția reacțiilor la vaccinare întrucât a fost îngustată definiția reacției grave la vaccinare – convulsii / atacuri, colaps / șoc, episoade hiporesponsive hipotonice, asociate cu vaccinurile. Evident o paradigmă schimbată în defavoarea cetăţenilor, a pacienţilor şi în favoarea industriei farmaceutice şi a statului care devine în acest fel un instrument în mâna big-farma şi probabil nu numai…

Azi lucrurile stau în felul următor: Vaccinurile sunt definite de către CDC, FDA (U.S. Food and Drug Administration) și HHS (U.S. Department of Human and Health Services) ca intevitabil nesigure.

Mai mult decât atât, FDA şi-a modificat normele cu privire la anumiţi contaminanţi, pentru a nu retrage vaccinuri de pe piaţă. FDA a decis în 1987 că: ”trebuie să se demonstreze că virusurile de însămânțare utilizate în procesul de fabricație sunt lipsite de agenți microbieni străini, cu excepția bacteriofagilor inevitabili”.

Din 1988 au fost plătiți drept compensații victimelor vaccinării peste 3,4 miliarde de dolari SUA de către guvernul federal. Și da, au fost plătiți pentru autism. A fost demonstrat că vaccinurile pot produce autism, o boală a cărei incidență a crescut dela 1/10 000 în 1990 la 1/150 în 2000 și până la rata curentă de 1/68 de copii.

Există o lungă lista de posible probleme medicale, uneori vorbim de boli grave sau afecţiuni mortale, legate de vaccinare. Este de-acum o chestiune publică.

Nu vom insista asupra faptului că s-a demonstrat că sistemul de monitorizare VAERS -Vaccine Adverse Event Reporting System, nu funcţionează corect.

Ceea ce este demn de menţionat e faptul că unul din şase copiii americani are dificultăti de învăţare, iar cancerul a devenit principala cauză de deces la copii.

Vă dati seama că această generaţie va deveni adultă. Cu un procent de 15% persoane cu handicap mental ? Ce vor munci şi din ce vor trăi aceşti oameni într-o societate informatizată care are dificultăti să plătească pensii … ?

Ca un element de actualitate, după toate cele prezentate mai sus, fără a intra în detalii legate de mecanisme de acţiune, adjuvanţi toxici, rezervele producătorilor care ne spun că nu garantează nici măcar efectul de imunizare urmărit, pentru că producţia în organism post vaccinare a unui titru de anticorpi nu presupune neapărat imunizarea în faţa unei boli, cum e cazul vaccinurilor antigripale care per ansamblu au un procent de eşec de 84%,  ei bine acum se recomandă şi vaccinarea femeilor însărcinate pentru protecţia lor si a fătului ! Dar siguranţa acestor vaccinuri nu a fost verificată asupra femeilor gravide, chestiuni menţionate chiar de producători… Cum să nu fim reticenţi şi refractari la ideea de vaccinare obligatorie, mai ales în România zilelor noastre ?

Finalmente suntem obligaţi să vă reamintim interviul din 2010 al miliardarului Bill Gates, care împreună cu soţia sa Melinda, s-au implicat în viitorul omenirii prin fundaţia lor, angrenată în cercetarea şi promovarea de noi vaccinuri: ”În lume trăiesc astăzi 6,8 miliarde de oameni și ne îndreptăm spre o populație de aprox. 9 miliarde. Dacă ne ocupăm serios de vaccinuri noi, de servicii de îngrijirea sănătății şi a reproducerii, am putea scădea această populație cu 10 – 15 procente”. Ceea ce în mod  evident se şi întâmpla de ceva vreme încoace…

Gabriel-Silviu AOŞAN

P.S. Trebuie să vă mărturisesc că din 1986, din armată, nu m-am mai vaccinat vreodată. Şi mă simt minunat…