Prof. dr. Radu Deac: “A ține în mână inima unui om și a o proteja de adversități este un privilegiu care nu se oferă oricui”

Reporter: Într-o Românie măcinată pe multe paliere de incompetență, deznădejde și plafonare, birocrație, uneori de rea-voință, dumneavoastră ați reușit să construiți un monument de profesionalism, speranță, o echipă deschisă, atentă la noutăți, auto-didactă, și înzestrată cu cea mai importantă ”calitate”: suflet. Care au fost ingredientele de bază ale acestei construcții – IUBCvT?

Prof. dr. Radu Deac: Un asemenea proiect s-a născut inițial dintr-un vis inspirat din mai multe izvoare. A avut la bază o origine probabil structurală, din familie, apropiați, rude sau prieteni, influența unor oameni deosebiți prin cultură, personalitate, putere de influență și modelare. Am avut din tinerețe modele umane remarcabile, în special profesorii din liceu – Colegiul Național “Mircea Eliade” din Sighișoara – oricând calificați pentru a ocupa o poziție de profesor universitar. Au  urmat apoi studiile universitare la Facultatea de Medicină din Cluj. Din nou o pleiadă de profesori remarcabili, adevărați mentori care ne-au modelat prezentul de atunci și viitorul de astăzi. În acei ani a prins contur mai concret visul de a aborda chirurgia inimii la cel mai înalt nivel. Instituții de prestigiu ne-au facilitat instruirea în condiții materiale și știinţifice create de giganți ai lumii medicale din acele vremuri, modele de morală, probitate și competență profesională, medicală și științifică. Pe acest fundament informarea științifică a generat idei noi, unele temerare, pentru metode moderne de diagnostic și tratament în special în bolile inimii. Chiar de la acel început s-a conturat ca primordială, pe lângă activitatea medicală propriu-zisă, compasiunea pentru omul bolnav, dorința de a-l ajuta să treacă peste dificila încercare produsă de boală. A fost de asemenea evident că un lider, oricât de genial, nu poate face performanță fără ajutorul unei echipe bine alese, instruită și sudată așa cum s-a dovedit necesară în chirurgia pe cord-deschis.

Rep.: Numele dumneavoastră are o rezonanță aparte în lumea medicală. Nu multe personalități medicale post-decembriste vor rămâne în analele istoriei pentru reușitele medicale, premiere naționale, intervenții pionierat, construirea unui sistem ce se dovedește a fi unic ca rezultate la nivel național, etc. Totuși, care considerați că a fost apogeul carierei dumneavoastră?

R.D.: După perioada clujeană de formare profesională a urmat transferul în centrul medical și universitar Târgu-Mureș. Deși Clujul avea un avans important în explorările cardiovasculare – în special cateterismul cardiac – în domeniul chirurgiei cardiovasculare, centrul Târgu-Mureș deținea priorități care s-au dovedit importante pentru viitorul ce se prefigura. Primele operații pe cord-închis au deschis calea unei specialități – chirurgia cardiovasculară și la Târgu-Mureș prin participarea unor remarcabili specialiști din centrul medical Fundeni, București – 1957, înaintea altor centre medicale din țară. Tinerețea și entuziasmul echipei medico-chirurgicale formate, alături de generozitatea celor cu experiență chirurgicală mai mare au creat condițiile de a face mai mult și mai bine, atât în plan chirurgical cât și științific. Cercetarea și activitatea experimentală au generat soluții pentru  probleme nemaiîntâlnite în practica chirurgicală curentă. Au fost abordate cazuri cu malformații cardiace în special la copii, dar și la adulți. Activitatea intensă în echipă a generat experiența necesară progresului în domeniu. Au fost explorate și operate cazuri din ce în ce mai complexe, experiența s-a acumulat și rezultatele nu au întârziat să apară. Succesul a mărit pasiunea și entuziasmul echipei, ceea ce a permis cucerirea altor bastioane ale patologiei cardio-vasculare. Rezultatele au mărit încrederea pacienților în echipa chirurgicală și în acest fel progresul în specialitate a fost asigurat. Centrul Târgu-Mureș a devenit o rază de speranță pentru numeroși pacienți cu boli de inimă din România. După câteva decenii de activitate, 1962-1995, specializări în străinătate ale unor membrii de bază ai echipei, au permis trecerea la o etapă evoluată a activității, crearea Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu-Mureș. Organizatoric s-au creat condiții superioare de activitate, deși arhitectural vorbind ar fi fost mult loc de mai bine. Au apărut și dezvoltat trei generații de medici tineri, chirurgi, anesteziști, cardiologi și alte specialități, care atrași și poate chiar fascinați de chirurgia cardiovasculară au asigurat dezvoltarea specialității, cu pasiune și entuziasm. A ține în mână inima unui om și a o proteja de adversități este un privilegiu care nu se oferă oricui.

Rep.: Cred că ar fi important să aflăm care au fost bucuriile ”numărul 1” pe care le-ați trăit în viață, în plan personal și, evident, în plan profesional?

R.D.: În esență, privilegiul de a practica chirurgia cardiacă, posibilitatea de a trata și vindeca s-au cel puțin ameliora inimile copiilor cu malformații congenitale şi mai presus de toate transplantarea inimii – un procedeu chiar miraculos oferit de medicina modernă, în care am avut șansa să cred încă de la începutul carierei, mi-au dat forța să trec peste multe obstacole, unele de netrecut. Apoi credința că mă pot întoarce mereu acasă din numeroasele deplasări în străinătate, unde am învățat enorm au fost satisfacții și împliniri care mi-au consolidat puterea de a trece peste adversități.

Rep.: Revenind la ”sufletul” carierei profesionale – IUBCvT, aș vrea să vă aflu opinia privind viitorul acestui institut. Care credeți că ar fi direcțiile cele mai importante spre care ar trebui să fie atente generațiile actuale și viitoare de manageri, șefi, corp profesional?  

R.D.: Viitorul acestei instituții create cu muncă, efort, tenacitate și perseverență nu poate fi decât unul luminos. Alte generații de medici vor consolida ceea ce noi am creat, cu aceiași credință în criteriul valorii și al performanței. Un mic amănunt este dorința de realizare unei clădiri noi din punct de vedere arhitectural, de asemenea legată de Spitalul Clinic Județean Mureș, ceea ce ar asigura progresul în deceniile ce vor urma. Cei ce au sperat în  desființarea Institutului în anii 2011-2013 s-au înșelat. Institutul a răsărit cu mai multă vigoare și dezvoltare. Nu cred că este potrivit să se creadă că aceste realizări s-au obținut ușor, fără efort, fără luptă. Din contră, a fost un consum imens de energie mentală și fizică, de stres, care s-a plătit uneori prea scump. În fond, ceea ce contează este crearea unei instituții moderne de standard înalt – Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu-Mureș, unde bolnavii de inimă își regăsesc de cele mai multe ori vindecarea. Tratamentul chirurgical al bolilor cardiace grave, severe la adulți, chirurgia cardiopatiilor chirurgicale la copii, dar mai ales la copii cei mai mici și nu în ultimul rând transplantarea inimii în tratamentul unor boli de inimă netratabile cu metode clasice, convenționale, reprezintă adevărata performanță cu care centrul medical și universitar Târgu-Mureș trebuie să se mândrească. De aceeași valoare este și performanța managerială la nivelul Institutului, fără de care performanța medicală nu ar fi existat. Același profesionalism, devotament și spirit de sacrificiu a fost prezent și la nivel managerial, ceea ce a completat armonios performanța medicală.

Rep.: Se împlinesc 45 de ani de la prima intervenție pe cord deschis la Târgu-Mureș, povestiți-ne cum a fost acea operație?

R.D.: Cu multă emoție, stres și tensiune, dar și cu multă siguranță. Am aplicat regulile stricte din aviație. De la prima operație a fost un succes. Primul pacient operat la 5 aprilie 1973 ne-a însoțit de-a lungul anilor ca o certitudine a performanței.

Rep.: Cred că singurul mod real de a încheia acest scurt interviu este să vă las pe dumneavoastră să le transmiteți un gând colegilor de IUBCvT la acest moment aniversar. Sau să exprimați un gând pe care nu ați avut ocazia să-l divulgați într-un astfel de context.

R.D.: Colegilor, întregului personal din Institut le sunt recunoscător pentru dăruire, abnegație și efort. Asistentelor medicale pe care le-am călăuzit de la absolvirea studiilor medico-sanitare până la pensionare le port o prețuire deosebită, lor datorându-le cel puțin jumătate din realizările noastre. Celor ce nu mai sunt cu noi prin vrerea sorții, le vom purta veșnică și prețioasă amintire. Vă mulțumesc pentru ocazia de a împărtăși din încercările și trăirile prin care am trecut în această jumătate de secol, inclusiv intrarea în noul mileniu și secol XXI. Aș dori ca realizările noastre pentru regăsirea celui mai de preț bun al omului – sănătatea inimii – să fie o dovadă de dăruire și devotament. Vă mulțumesc!

(www.iubcvt45.ro)