Cele mai importante vaccinuri pentru câini

Vaccinarea, în esenţă, încă din momentul descoperirii, este în mod plastic spus “educaţia de tip universitar a sistemului imun”. În acest fel, orice organism viu, “învaţă” să se apere, îşi “pregăteşte o armată” de anticorpi împotriva bolii sau bolilor cuprinse în vaccin.

Vaccinurile sunt fabricate, obţinute prin tehnici mai noi sau mai vechi, din agenţii microbieni (virusuri, bacterii, paraziţi) ce sunt cauza bolilor. În aceste vaccinuri regăsim elemente specifice respectivului microb, ce sunt folosite de organism precum o fotografie a unui infractor, răspândită în secţiile de poliţie, în cazul unui “most wanted”. Pentru ca un vaccin să actioneze, este nevoie de timp, asta înseamnă că nu imediat după injectare sau administrare, organsimul este protejat. Este posibil ca după o vaccinare să fie necesară alta la scurt timp, pentru a fi siguri de efect. Efectul unui vaccin este imunitatea! Această imunitate poate fi mai lungă sau mai scurtă, iar în cazul câinilor revaccinarea se efectuează anual pentru cele mai multe dintre boli. Dacă vaccinarea este, simplu spus, o educaţie înalt specializată a organismelor vii, există din fericire şi o “educaţie de stradă” sau o imunitate natural dobandită prin trecerea prin boli.

Ce program de vaccinare este recomandat pentru câini?

Programul de vaccinare depinde de vârsta şi de istoricul vaccinărilor. Astfel, cel mai important program de vaccinare este cel ce vizează vârstele mici sau căţeii după naştere până la vârsta de 5-6 luni. Pentru câinii mai mari de această vârstă si care nu au fost niciodată vaccinaţi, de obicei se aplică un altfel de program, mai scurt, dar cu acelaşi efect.

Cum se vaccinează un căţel de vârstă mică şi cu ce vaccin, când şi mai ales, împotriva căror boli?

Cele mai importante vaccinuri sau mai bine spus, boli împotriva cărora se vaccinează câinii la începutul vieţii, sunt parvoviroza, hepatita infecţioasă, jigodia, leptospiroza, parainfluenţa, coronaviroza, rabia. Pentru aceste boli există vaccinuri ce le cuprind aproape pe toate, numite polivalente. Există şi vaccinuri monovalente, mai cunoscute fiind cele împotriva parvovirozei canine şi rabiei.

1. Boala lui Carre (Jigodia)

Este o boala foarte răspândită, infectocontagioasă, de natură virotică, specifică carnasierelor, caracterizată clinic prin sindrom de febră însoţit de un catar al mucoaselor, la care se pot asocial tulburări oculare, digestive, pulmonare, cutanate şi nervoase. De cele mai multe ori aceasta este fatală. Receptivitatea este influenţată de o serie de factori, dintre care vârstei îi revine rolul principal, boala semnalându-se până la 1 an, receptivitatea cea mai ridicată fiind între 6-8 luni. Sub vârsta de 3 luni, incidenţa cazurilor de boală este redusă datorită imunităţii transmise transplacentar şi colostral, iar peste vârsta de 1 an, animalele dobândesc o imunitate activă consecutiv unei infecţii anterioare inaparente. Câinii din rasele perfecţionate şi cei din import sunt mai sensibili.

Recomand ca toţi câinii să fie vaccinaţi împotriva acestei boli, începând cu vârsta de 2 luni, cu rapel la 2-4 săptămâni şi apoi anual, în doză de 1 ml/animal. Căţeii proveniţi din mame nevaccinate se pot vaccina de la vârsta de 6 săptămâni, cu rapel obligatoriu la 9 şi 12 săptămâni. De necesitate, vaccinarea se execută la toate animalele clinic sănătoase, începând cu vârsta de o zi.

2. Parvoviroza canină (Gastroenterita virală a câinelui)

Este o boală foarte răspândită, infectocontagioasă virală, ce se manifestă prin gastroenterită, leucopenie, deshidratare severă, vomă şi diaree cu sânge. Cei mai sensibili sunt căţeii între a 6-a şi a 10-a săptămână de viaţă, coincizând cu momentul epuizării anticorpilor maternali. După vârsta de 4 luni, boala este mai rar întâlnită. Evoluţia ei este foarte rapidă la tineret şi doar o intervenţie timpurie măreşte şansa recuperării.

Sursele de infecţie sunt reprezentate în principal de animalele bolnave, care elimină virusul prin saliva, alimente vomitate, fecale, urină, precum şi toate elementele mediului înconjurător pentru că virusul rezistă foarte bine în mediul exterior. Procurarea de animale se va face numai din unităţi indemne şi imunizate contra parvovirozei şi se va evita contactul dintre animalele indemne şi cele bolnave sau suspecte. În imunoprofilaxia bolii se pot folosi vaccinuri inactivate sau atenuate, preparate special pentru câine. Se inoculează intramuscular sau subcutanat, începând cu vârsta de 45 de zile, cu rapel la 2-3 săptămâni de la prima vaccinare şi apoi anual, în doză de 1 ml.

3. Hepatita infecţioasă a câinelui (Boala lui Rubarth)

Este o boală infectocontagioasă, de natură virală, de tip evolutiv acut, caracterizată clinic prin febră, tulburări hepatogastroenterice, uneori tulburări nervoase. Sensibilitatea cea mi mare o prezintă căţeii şi puii de vulpe de 2-3 luni. După vârsta de 1 an, incidenţa diminuă foarte mult. Sursele primare de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave, convalescente, vindicate sau care au făcut infecţii inaparente. Sursele secundare sunt apa, furajele, adăposturile etc.

Pentru prevenirea hepatitei infecţioase se vor respecta măsurile sanitar veterinare aplicabile şi în alte boli infecţioase. Vaccinarea se recomandă a se face la 2-3 luni, cu rapel după 1-2 luni şi apoi annual (în cazul vaccinurilor atenuate) sau biannual (vaccinurile inactivate). Căţeii care provin din mame nevaccinate pot fi imunizaţi active începând cu vârsta de 15 zile.

4. Leptospiroza

Este o boală infecto-contagioasă cu evoluţie acută care se manifestă prin febră, anemie, icter, cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului, sistemului nervos și a celui cardiovascular. Această bacterioză durează între 7-15 zile şi sfârşeşte prin moarte în 60-80% dintre cazuri.
Uneori poate da complicații oculare sau cardiace – miocardita (inflamația mușchilor inimii). Tratamentul se efectuează numai în conditii spitalicești obligatorii. Cu cât spitalizarea e mai precoce, cu atât rezultatele tratamentului sunt mai încurajatoare.
Această boală este foarte uşor răspândită de la un câine la altul şi chiar la om. Imunizarea se face în general cu vaccinul polivalent, începand cu vârsta de 8 săptămâni, urmat de rapel la 2-3 săptămâni şi revaccinare anuală.

5. Parainfluenţa

Este infecţia virală a căilor respiratorii; poate evolua foarte sever la căţei. Se imunizează cu vaccin polivalent, începând cu vârsta de 8 săptămâni şi revaccinare anuală.

6. Coronaviroza

Este o boală foarte asemănătoare cu parvoviroza, deseori putând fi confundată, dar cu o evoluţie mai moderată. Imunizarea se face de asemenea cu ajutorul unui vaccin specific.

7. Rabia (Turbarea)

Turbarea este o boală infecţioasă virotică, întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin evoluţie acută cu manifestări nervoase exprimate prin hiperexcitabilitate şi agresivitate, urmată de paralizii şi moarte. Deşi este ultima amintită în acest material, este cea mai cunoscută boală la câine, întotdeauna fatală, atât la om, cât şi la animl. Virusul rabic atacă creierul şi sistemul nervos central şi se transmite la om prin simpla zgârietură sau muşcătură a animalului infectat. Imunizarea prin vaccinare este obligatorie prin lege şi în funcţie de tipul de vaccin, prima vaccinare se face la 6 luni, după care se repeta anual, pe toată durata vieţii animalului.

Detalii interesante despre rabie şi ce măsuri trebuie să luaţi împotriva acesteia, puteţi afla citind materialul publicat în ediţia din 11 octombrie 2017 a ziarului Zi de Zi: https://www.zi-de-zi.ro/2017/10/11/antirabicul-la-animale-singurul-vaccin-obligatoriu-din-romania/ .

A consemnat Denisa MORAR